Cod roșu de vijelie politico-judiciară în România

Dictatura judiciară românească lovește din nou. Cum funcționează ”erdoganizarea României, după cum a numit-o Matei Udrea?

Simplu. ”Firma” patronată de Lia Savonea, ÎCCJ, ”a judecat azi procesul prin care Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, vrea să oblige Guvernul Bolojan să plătească 5,2 miliarde de lei ca restanțe salariale ale magistraților. Guvernul cere sesizarea CCR și CJUE”, scrie Liviu Avram în G4Media. Și mai grav, magistrații din București au pus cu de la sine putere capăt și democrației de partid, invalidând încercarea PNL de a hotărî cine conduce partidul și cine l-a trădat.

Cristi Pantazi evidențiază ”asaltul PSD și al capilor Justiției asupra democrației, cu complicitatea președintelui Dan” și observă că ”declanșatorul politic al crizei actuale este ”teama de polul reformist PNL-USR”. În G4Media citim, sub semnătura lui C. Pantazi: 

”Statul de drept și separația puterilor în stat sunt puse între paranteze. Capii justiției au elaborat o listă neagră cu ținte în mișcare, iar executanții livrează rapid. Congresul democratic al PNL a fost suspendat, șeful USR a fost condamnat, liderul liberal reformist Ciprian Ciucu e urmărit penal, Ilie Bolojan a fost târât în scandalul azilelor din Bihor, Tribunalul București înființează completuri speciale pentru ONG-uri, Justiția își dă singură salarii și privilegii. Președintele Nicușor Dan e complice: protejează cartelul din Justiție și încearcă din răsputeri să instaleze cu voturile PNL un guvern controlat de PSD”.

Noaptea, ca hoții are loc acum vara, ca hoții. În bârlog și în afara lui  

Suntem în vacanță. Când stăpânii, în speță poporul, sunt plecați de acasă, șoarecii joacă pe masă. Iar rozătoarele cu robe se pregătesc să se instaleze ca singurii stăpâni ai țării.

Aflăm de la G4Media și Liviu Avram că ”judecătorii care au mărit salariile magistraților prin sentințe definitive au încălcat cinci decizii ale Curții Constituționale”…(din anii 2008, 2009). Dar ”asta nu contează”, decide o judecătoare de la Curtea de Apel București. Care se plasează deasupra CCR, a constituției, a statului român.

De-a dreptul strigător la cer e faptul că, pe modelul distrugerii partidului kemalist CHP, în Turcia, magistrații din București au pus cu de la sine putere capăt și democrației de partid, invalidând încercarea PNL de a hotărî cine conduce partidul și cine l-a tradus.

Cum e posibil ca ”justiția” să ridice pretenția de a dicta partidelor cine să le cârmească?

E cât se poate de limpede că România mafiot-postcomunistă aplică modelul turcesc de raclaj, în și prin justiție capturată, al dreptății, libertății și democrației liberale românești. Am evidențiat acest proces aici: Nou atac al justiției la Bolojan: prinde contur dictatura judiciară pură și dură?; Justiția capturată iese la atac; Diversiune la pătrat. Și cum se poate face bine justiția din România; România lupului la stână: Cosa Nostra în justiție. Sau despre dictatura fără dictatori. 

Istoricul, politologul și profesorul universitar britanic, Tom Gallagher, un fin cunoscător al istoriei comuniste și postcomuniste românești, s-a arătat uluit de nivelul fără precedent al politizării justiției românești. Acest întristător nivel depășește, potrivit lui, până și cota ei ”din epoca vărsărilor de sânge ale carnagiului din decembrie 89”.

Gallagher trage semnalul de alarmă

Profesorul britanic notează că o coterie de ”actori care au alcătuit un front unit, compus din judecători, magnați, ex-comuniști PSD-iști și serviciile secrete, împinge țara spre un stat vasal gen Georgia și Belarus. J

udecătorii, mai scrie el, ”au devenit activiști politici din Brazilia și până în Marea Britanie și poate că asistăm, în România, ”la obiceiul național al accentuării extreme a vechii tendințe a elitelor românești de a imita tendințe observate la alții ”.

Gallagher amintește de cruzimea epurărilor organizate de comuniștii români sub Gheorghiu Dej, ca și de atacurile la adresa justiției și a DNA în epoca Monicăi Macovei și a Laurei Kövesi. El nu-și ascunde teama că liderii vest-europeni nu vor interveni la București până nu va fi întors statul român cu fața spre tiraniile răsăritene, până nu va fi pus în genunchi în fața lor.

Cod roșu de vijelie politică

Teama lui Gallagher e cât se poate de justificată.

De vreme ce și în mama engleză a democrațiilor occidentale, libertatea cuvântului, a exprimării și opiniei au fost puse pe butuci, iar justiția politizată până vârful unghiilor de către extrema stângă a înrobit poporul, e improbabil ca reșuta în dictatură judiciară de tip turcesc a României să-i șocheze pe mulți, în Apus.

Pentru prima dată de la Marea Unire încoace, soarta democrației românești e exclusiv în mâna românilor. Românii înșiși au datoria de a sesiza, în fine, pericolul acut în care se găsește statul lor de drept. Și în care se află ei înșiși. Lor le revine misiunea de a se mobiliza și organiza exemplar și de a exercita presiuni. Ar trebui să fie presiuni insuportabile, apte să-i schimbe pe actualii decidenți politici și judiciari, astfel încât să oprească alunecarea țării în dictatură.