Cum funcționează justiția românească? Păi cum, dacă e păstorită de băieți deștepți cu milioane de euro la teșcherea? Dacă e un sistem feudal, cu seniori și șerbi, condus de stăpâni de averi fabuloase, încasate din tunuri mafiote, care fac Sicilia și Cosa Nostra să pălească, iar pe cumpărații, șantajații sau intimidații politicieni și magistrații supremi ai țării să intre plenar în acțiune, întru apărarea unor mari corupți?
Nu funcționează, de vreme ce trebuie să treacă prin blindaje multiple și mecanisme succesive. Niciunul nu pare, în sine, decisiv. Dar împreună pun atât de savant bețe în roate actului de justiție, încât dreptatea să nu se mai poată face niciodată. Iar Cosa Nostra să învingă, făcându-i până la urmă scăpați de gratii și pe cei mai vădiți și dovediți infractori. Pe baroni PSD care au luat mită. Pe un Vanghelie sau Popoviciu. Între mulți alții.
Aflăm de la Recorder cum nu funcționează – dacă nu știam deja, dar ne-am ferit s-o spunem, pentru ca să nu ne trezim dați afară din magistratură, ca judecătoarele Daniela Panioglu, Camelia Bogdan și Alina Nadia Guluțanu. Aflăm prin intermediul unui persuasiv documentar realizat de Andreea Pocotilă și Mihai Voinea.
Aflăm că neosecuriștii (după cum le zic eu) țin magistratura captivă, de vreme ce controlează nu doar SRI, ci și vârful ierarhiei din justiție, au oameni la ministerele cheie și au infiltrat comisiile parlamentare de profil. Cu toții au creat o structură infracțională trans-instituțională, nu doar transpartinică. Această mafie, care a înlocuit democrația defectă cu o dictatură aparent lipsită de un dictator, dar plină de proceduri de ”spălare” de vină a corupților, determină marile numiri.
Numiții, la rândul lor, hotărăsc destinul dosarelor de mare corupție.
Așa se face că DNA a încetat de ani de zile să-și mai facă treaba sub preferatul parcă eternului ministru al justiției sau internelor, Predoiu, care l-a pus pe Marius Ionuț Voineag să conducă ”marea” anticorupție. Așa că pe oamenii din sistem nu-i miră câtuși de puțin că a ajuns mică. Foarte, foarte mică. Fiindcă lupul e paznic la stână.
Căci dacă, din întâmplare, procurorii își fac treaba și strâng, în ciuda mutărilor și presiunilor asupra lor, martori și probe concludente, intervine eșalonul superior alcătuit dintr-o parte influentă a CSM, din șefi de instanțe aflați la mâna tartorilor din justiție, din judecătoare prietene ale Liei Savonea. Nuuuu, ele ”n-au” nici în clin nici în mânecă cu rude penale și au fost amplasate pe ”deplin” merit, de prietena lor omnipotentă în funcții din care pot obține achitarea unor inculpați dintre cei mai grei. Sau amânarea la calendele grecești, prin descompletări de complete de judecată, a dosarelor lor. Până ce intervine prescripția. Zeci și zeci de amânări și de reluări de judecăți.
Pe scurt, când e prins cu ocaua mică un mare hoț, care a furat destul ca să-i plătească pe marii tartori ai ”sistemului”, se bagă bolidul trans-instituțional în viteză. Una din părțile lui frânează și pune pe butuci un dosar. Scapă dosarul , prin absurd, de sub controlul magistraților corupți sau intimidați, cărora li se șoptește ”soluția” îngăduitoare la maximum? Ajunge marele corupt să fie condamnat? Nicio problemă.
Intervine eșalonul următor al mafiei pesediste sau trans-instituționale, astfel încât, până la urmă, niciun mare corupt să nu mai poată fi pedepsit. Pe bază de mafie trans-instituțională care pretinde a respecta scrupulos litera și spiritul legii, legea e făcută ferfeniță. Iar delincvenții, scăpați. Cu tot cu mari infractori, osândiți definitiv pe bază de probe sau mărturii irefutabile. Se găsește întotdeauna o chichiță care să facă statul de drept inoperant, iar dictatura fără dictatori să triumfe.
Ce nu poate face Lia Savonea, care are pâinea și cuțitul la CSM prin interpuși, ori personal la ÎCCJ? Execută un șef de judecători sau de procurori ales pe sprânceană. Ori băieții deștepți din clasa politică puși să-i apere pe mafioți în guvern. Ori complicii lor din partide și Parlament. Dar nu e notoriu că Lia Savonea a fost extrem de aproape de gașca pesedistă a ordonanței 13 și a lui Grindeanu, Dragnea, Iordache-altă- întrebare, Tudorel Toader? Și de Cătălin Voicu, marele maestru pesedist al mișculațiilor în justiție?
Ba bine că nu. Și nu afirmă ori sugerează comentatori credibili, știutori din interiorul sistemului, că Lia Savonea a creat o atmosferă de frică, spaimă și teroare între magistrați? Ei și? Justiția a rămas luată. De ce e luată justiția? De ce e siluită?
De ce, vorba lui Recorder, e ”captivă”? Pentru că lucrurile s-au înrăutățit, în loc să se amelioreze, de când turnătorul securității și magnatul corupt, Dan Voiculescu, un infractor condamnat definitiv de Camelia Bogdan, afirma că ”nu avem toată puterea până nu luăm și justiția”. Voiculescu a pierdut procesul pe care mi-l intentase la mijlocul deceniului trecut pentru un comentariu evocat și de documentarul Recorder.
Și pentru că poporul tolerează lupul paznic la stână. Pentru că admite ceea ce se întâmplă, de vreme ce tace. Și de vreme ce nu protestează destul. Și de vreme ce n-a ales ce trebuie ca reforma să aibă în fine loc.
Când ministrul Stelian Ion a încercat să reformeze, ca ministru, justiția, guvernul lui Iohannis s-a dat de trei ori peste cap și a scos USR (și pe ministrul său) de la guvernare. Nici Iohannis, nici slugile lui n-au fost pedepsite, nici justiția nu s-a reformat. Dimpotrivă, puterea Liei Savonea s-a consolidat. Iar Cătălin Predoiu, unicul ministru parcă etern, e singurul care, ce miracol, a fost menținut în cinci guverne diferite. Președintele interimar actual al PNL a păstorit justiția și sub Tăriceanu, ”liberalul” cu faimosul bilețel roz menit să ”ajute” Petromidia, un premier care a încercat să oprească reforma necesară accesului României în structurile euro-atlantice. Principalul consilier al Rompetrol, unde tăia și spânzura legendarul Dinu Patriciu a rămas la butoanele ministerului justiției și sub Emil Boc. Cum necum, Predoiu a fost considerat compatibil și cu guvernele Ciolacu 1 și Ciolacu 2, ca și cu actualul guvern Bolojan.
Oare de ce? Oare cum e posibil, în condițiile în care, de ani de zile, justiția românească pare mai puțin funcțională și performantă decât a celei mai modeste republice bananiere?
Cu președintele ei ”zen”, capabil să zâmbească la fel de afabil ca Iliescu și Iohannis, dar pe care nu pare a-l interesa decât susținerea legionarilor și decorarea de militari din trupe participante la abominabile crime de război, justiția nu dă semne defel să poată fi eliberată.
Între timp, presa independentă, a rămas singură pe baricade. E o fracțiune dintr-o massmedie publică și privată în mare parte arondată și ea marii corupții. Jurnaliștii de investigație sunt deci, iată, ultimul rest de ”putere” democratică în stare să funcționeze în ceea ce a fost odată un stat de drept defect, dar care mai mișca. Iar acum pare pe dric. Cinste lor și magistraților care, ca Laurențiu Beșu, au curajul să deschidă gura, ca să denunțe un sistem corupt.
Ce va fi dacă națiunea nu se mobilizează? Și dacă rămâne la cheremul diversiunilor și dezinformărilor? Nu e prea greu de prezis. Tartorii mafiei trans-instituționale vor încerca să se răzbune pe whistlebloweri, ca să-și reconsolideze autoritatea în sistem, zdruncinată de Recorder. Va rămâne captivă nu doar justiția, ci țara însăși, prefăcută în stână, cu lupii cei mai hulpavi pe post de paznici ai turmelor de oi. Și în teren de joacă al baronilor. Va continua să fie o dictatură fără dictator. Una savant și subtil organizată, spre paguba ireparabilă a dreptății. Și spre nefericirea românilor.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.