Tuie Mrump? Despre piatra filosofală în politologia și poezia dâmbovițeană

Politologia română e admirabilă, sublimă putem zice, și, nota bene, altfel decât industria în viziunea nemuritorului nenea Iancu, nu lipsește defel ”cu desăvîrșire”.

Aud enormități bine ticluite și articulate cu un aer doct nu doar la tembeliziuni sau în reacții la comentariile mele, ci și la radio și în săptămânale cu panaș, sub semnătura unor publiciști, vai, renumiți.

Ce afirmă ei? Tâmpeniile uzuale pre-masticate de presa de stânga din Vest. Că Trump e de vină. Apoi că Trump e de vină. Și în fine; că de vină este Trump. Și încă o dată, măi flăcăi.

Căci fără el, cum ar mai fi îndrăznit Putin să atace Ucraina și să cucerească metru cu metru țara vecină? Căci Rusia nuuuuu a invadat Ucraina sub Obama, iar apoi sub Biden și ”are nevoie”, te pomenești, de legitimările lui Trump ca să înghită țări vecine. Apoi Trump – căci vorbește gurița mândrului și fără el – a spus că vrea petrolul Venezuelei. Al cui?

Al unei țări în care aveau interese Rusia și China. Păi de ce le deranjează el pe ambele acolo?  El, ditai președintele Americii ar fi avut altă misiune (după cum am auzit la Digi24, în fața unei jurnaliste pe nume Andreea Georgescu care a tăcut mâlc, topită de admirația interlocutorului ei, Florin Negruțiu). Ar fi trebuit, potrivit lui Negruțiu, să susțină valori și principii. Când colo, uite-l în limbă după țiței. ”Numai Sudetenland n-a cerut”. Încă.

Altfel reieșea că se apropie de statutul său prezis de mult, de ”Hitler” redivus. Cum sugera deunăzi și Magda Grădinaru. Și atâția alții din echipa de zgomote a agitpropului stângii americane și europene. Care s-a așarnat și pe prezumtiva ”crimă” din Minneapolis comisă, potrivit echipei, de un agent ICE asupra unei ”nevinovate”. Că o crimă (și cu atât mai mult o ”execuție publică”, așa cum i s-a spus), presupune intenția făptașului, nu un polițist silit să decidă într-o fracțiune de secundă, care a fost lovit repetat cu mașina de către activiști sau teroriști de stânga, nu aflăm de la ea. Nici de faptul că femeia era o militantă. Că făcea parte, potrivit New York Post, din ”războinicii anti-Ice”, că nevasta ei s-a declarat vinovată pentru soarta tinere mame (împinse de stânga în activism anti-trumpist). Că organizațiile de extremă stânga care finanțează protestele anti-Ice în Minnesota invadată de escroci somalezi sunt beneficiarele unor investiții de multe miliarde de dolari de la George Soros, și că atacurile cu automobile asupra agenților federali americani s-au înmulțit anul trecut cu 3.200 la %. Exact. Nu cu 3%, nu cu 30, sau 300, ci cu 3.200 la sută, dragă echipă de zgomote.

Cât despre Trump, care cu sferele lui de influență ar ”legitima” ce face Putin în Ucraina (sau Xi în Taiwan) – ei bravos, mi-am zis. Uite-l ce strașnic e muștruluit Trump. Ce dacă tocmai a dat  lumină verde masivului și durerosului pachet de sancțiuni secundare anti-rusești propus de senatorii Graham și Blumenthal? Ce dacă a eliberat Venezuela de un dictator național-comunist, un sângeros narco-traficant, cu sudoarea poporului său transformat în munți de aur depozitați în Alpii băncilor Elveției? Ce dacă a salvat vieți în Iran,  avertizându-l pe aliatul Venezuelei, Rusiei și Chinei, în speță pe dictatorul islamist iranian Khamenei,  să nu tragă în poporul căruia, ca Ceaușescu, i-a promis 28 de lei în plus la salariul lui minim de mizerie (7 $) dar îi prescrie la proteste, de regulă, salve de gloanțe, spânzurători și multe sicrie?

Noroc că ai în cine să dai. Și pe cine să faci crai. Îi tai pe Trump, pe ICE, pe sioniști, mânca-i-ar  mama de conservatori. Și în timp ce-i bombardai pe americani îi aplaudai, validai și pupai pe birocrații UE. Care au avut nevoie de 12 zile să-și amintească de revoluția persană și să  menționeze protestele iraniene. 12 ani, ba nu, mai mult, ca să înceapă să-și reducă importurile de hidrocarburi din aliatul Iranului, Rusia. N-au reușit, ce-i drept, să stea drepți în fața Chinei, ori să ajute eroica Ucraină să-și câștige, în fine, războiul, dar liderii vesteuropeni au hotărât, desigur, ei singuri, din marea luciditate proprie, să-și majoreze cheltuielile militare, iar nu pentru că le-a cerut Trump un 5% din PIB. O, nu.

La urma urmei le ceruse și Obama 2%. Iar ei, demni, i-au dat cu flit, arătând ce mare și tare e Europa și cât de puțină nevoie are de America asta imperialistă. Și capitalistă. Pfui!

Tuie Mrump? Asta este politologia dîmbovițeană actuală. Cea articulată din vârful buzelor. Snob. Și suficient. Ce ne mai trebuie oare adecvarea la realități. Vorba mult elogiatei Oana Zamfir, fosta mână dreaptă și consilieră de politică externă a lui Geoană-președintele Senatului-tartorul-Institutului -Aspen care, Mihalea dragostea mea, ne-a făcut-de râs la NATO. Mai mult decât oricând ”noi trebuie SĂ FIM ACOLO” zice d-na Zamfir. Majusculele-i aparțin. Iar noi, în fine, am descoperit piatra filosofală. Trebuie MUSAI SĂ FIM ACOLO!

Unde? Nicăieri altundeva decât la Digi 24? La Irealitatea tv, la România tv? La Sprotmedia, la Punctul de știri? La BiBiCi, spre care foarte respectuos aspiră noul șef al Radio România, Robert Schwartz, uitând că postul britanic e dat în judecată pentru vreo 10 miliarde de dolari pentru o dezinformare epocală în legătură cu Donald Trump?

Nu știu. Spuneți-mi voi. Că eu mai am puțin și ar putea să înceapă să mă tenteze să mă dau bătut. Dar nu pariați că voi ceda. Mai aștept bătaia ta. Cum ar zice Vicoveanca: ”Haida roată măi flăcăi/ Și la dreapta pe călcâi/ Joacă bade pe schimbate./ Și cu stângul mai departe. Cu bătuta la podea/De jucat aș ști să joc/Dar nu știu cum să mă-ntorc”. Ei lasă, mândro, că te-or învăța, încaltea politologi sadea!

Și dacă nu ți-o mai plăcea, zic eminesciana cea mai cea: ”mândro, mândro, vrei nu vrei/Un inel și doi cercei/ Dă-mi să-ți sărut ochii tăi.”