Despre ce sunt, de fapt, alegerile israeliene și americane?

Întrucât satul global a ajuns sub semnul șantajului iranian, al antioccidentalismului și antisemitismului despre ce ar putea fi vorba în scrutinul israelian? Dar în cel american?

E despre ”its the economy stupid”, ca pe vremea lui Bill Cinton?

Ei, aș! E despre Iran, despre evrei, despre antisemitism și poate și despre războiul ruso-ucrainean. Deci despre Europa. Doar la margine e vorba de prețul piperat al benzinei, scumpite de blocajul Strâmtorii Ormuz. Deci tot de Iran.

Aici, în această fundătură istorică a ajuns Vestul cu împăciuitorismul, cu antisionismul lui, cu alianța stângii extreme cu islamismul. La pepeni.

Apusul capotează în fața unor nemulțumiri electorale tot mai mari, revărsându-se tot mai des în proteste violente și în propagandele deșănțate care determină pe de o parte vandalism, pe de alta recursul tot mai frecvent la opțiuni politice și electorale extremiste.

Ca în Brazilia, unde a fost reales un politician nu doar corupt, ci și de extremă stânga. Care n-are cum să facă bine țării sale.

La pepeni e și fiindcă Vestul se arată prea puțin capabil să-și apere consecvent interesele economice, politice și comerciale în Orientul Apropiat. Ceea ce îi crește exorbitant prețul energiei. Și fiindcă e tot mai evident, nu doar în Franța, la mâna amenințărilor comunist-islamiste, respectiv pradă propagandei antisemite în metropole occidentale, de la Paris și Madrid la Berlin, și din Londonistan la New York, Detroit sau Los Angeles.

Ceea ce n-are cum să n-aibă impact electoral pretutindeni în Apus. Și nu în ultimul rând în SUA și Israel. Cu atât mai mult cu cât pe potențialii lor parteneri strategi regionali a început, firește, să-i lase nervii. Iată de ce ministrul saudit al apărării s-a simțit nevoit să ia o valiză de bani și să plece la Teheran frământându-și căciula în mână.

În fața teroriștilor genocidari ai regimului islamist, Khalid bin Salman a încercat să-și mituiască gazdele, pe iranienii care au omorât doar anul acesta, în două zile din ianuarie, zeci de mii din compatrioții lor, spre a-i convinge ca, în schimbul miliardului de dolari din valiza lui, să medieze un acord cu teroriștii Houthi. Pentru ca jihadiștii șiiți yemeniți, interpuși ai Teheranului, să-și înceteze atacurile anti-saudite. De unde știm?

De la mereu foarte bine informatul cotidian Israel Hayom. Ce l-a determinat pe ministrul saudit al apărării să-și efectueze vizita inopinată la Teheran? Slăbiciunea catastrofală a unei Americi scindate și a unui Vest progresist, mai polarizat decât oricând.

De ce a intrat sunita Arabie Saudită în jenanta și perdanta acțiune a mituirii inamicilor ei șiiți?

Pentru că, înaintea alegerilor de peste ocean și, probabil, și după ele, dacă inși ca Abdul al Sayed vor pătrunde în Senatul SUA (cum s-a vârât în Camera Reprezentanților inenarabila somaleză ”Ilhan Omar”) deputata lipsită probabil de cetățenia americană, America s-a arătat, vai, cu totul incapabilă să-și mai susțină aliații din Orientul Apropiat.

E vorba de aliații SUA lipsiți de capacitățile defensive ale Israelului. În speță de aliații arabi ai Americii.

Administrația Trump a ilustrat involuntar această jalnică neputință, sporită de refuzul vesteuropenilor de a susține SUA și Israelul în efortul lor militar împotriva amenințării antioccidentale a regimului islamist iranian, desființându-și bunăoară prezența și bazele militare americane din Irak.

Își vor mai putea susține americanii aliații din NATO? Ghici ghicitoarea mea

Cine va mai apăra pe viitor țările NATO, dacă ele însele, cum se vede în Franța, Spania și Marea Britanie, resping solidaritatea datorată Americii, respectiv se luptă cu un tineret a cărui covârșitoare majoritate refuză să-și apere patria, cu arma în mână, în caz de război? De unde acest refuz?

Din educația nu atât pacifistă, cât trădătoare, care li se oferă noilor generații de zeci și zeci de ani. Una în care prevalează îndoctrinarea lor cu ura de sine și empatia ”sinucigașă” (potrivit lui Gad Saad) față de inamicii mortali ai civilizației apusene.

Iată despre ce sunt, în esență, și alegerile americane, și cele israeliene, care se vor derula până mâine seara, statul evreu fiind singurul de tip occidental aflat în prezent în război nu doar pentru supraviețuire, în condiții de antisemitism eliminatoriu global, ci și pentru valorile occidentale.

Cele abandonate de majoritatea vesteuropenilor și de o jumătate din America.

Unde efectele masivei imigrații musulmane și islamiste nu sunt mai puțin vizibile decât în Europa. Și unde candidatul pentru Senat din Michigan, socialistul islamist și pro-terorist Abdul Sayed, a lansat prin rețeaua de știri socialist-islamistă a ”Tinerilor Turci” un spot electoral virulent antisemit. În care acuză fără probe statul evreu că ar fi ”de vină” pentru prețul mare ale legumelor și fructelor.

Altfel spus, Israelul ar ”purta răspunderea” pentru că bananele ar fi pasămite ”scumpe” în SUA. Nu sunt, evident. Clipul sugerează, însă că ar fi. Și, ca propaganda nazistă, că evreii ar fi ”de vină” pentru toate relele. Ce-ar face oare musulmanii sau afro-americanii dacă un asemenea clip le-ar atribui lor întreaga răspundere pentru toate relele abătute asupra societății americane?

Ce-ar face orice grup identitar, privilegiat sau nu de elita de stânga apuseană, dacă s-ar confrunta cu o asemenea încărcătură concentrată de ură mortală?

Când se vor prezenta mâine la vot, nu puțini israelieni vor fi nolens volens însoțiți de conștiința situației precare în care se află deopotrivă Țara Sfântă, și întreaga lume liberă. Și vor opta în consecință. N-ar fi rău ca și americanii să fie la fel de bine informați și la fel de conștienți de miza istorică uriașă a sufragiului lor de la 3 noiembrie.

E o miză istorică. Nu doar pentru israelieni și evrei. Ci în aproape egală măsură pentru creștini, agnostici, atei, sau musulmani moderați.