Alegerile legislative americane nu sunt, contrar părerii multora, ”normale”. Sau fără o miză colosală. Inclusiv externă.
Alegerile israeliene s-au încheiat în coadă de pește. Va sucomba elita anti-Netanyahu urii alimentate global pe actualul premier, care a câștigatul votul evreiesc, dar nu și majoritatea în Knessetul israelian, spre a se alia cu partide arabe antisioniste care-și doresc fierbinte desființarea statului evreu?
Cum se va întări în acest caz Iranul? Cum vor slăbi statele arabe moderate în urma anemierii statului evreu, ultima redută globală de apărare împotriva expansiunii islamiste?
Prin ce va face clasa politică de la Ierusalim din rezultatul echivoc al alegerilor de la 27 octombrie, precum și prin ce vor dicta rezultatele celor americane de la 3 noiembrie, ambele scrutine promit, sau riscă să fie istorice.
Deznodământul lor va indica, ba există teama justificată că va determina soarta democrațiilor apusene și direcția în care o va lua de aici încolo Occidentul.
De ce nu sunt aceste ”midterms” la fel ca atâtea altele din trecut?
Pentru că stânga care se pregătește să cucerească majoritatea în Congresul SUA nu mai este ce-a fost. De la Obama încoace a devenit tot mai extremistă, mai puțin liberală, mai anticapitalistă, antisemită și antiamericană. Ca și în Europa, după cum se vede, în aceste zile, la Berlin. Sau în Italia, unde sindicatele afirmă că au scos în stradă o sută de mii de oameni în contra guvernului.
Nu e doar vina lui Obama. Sau a stângii europene.
După decenii de masivă infiltrare, de către neomarxiști și islamiștii Frăției Musulmane, a elitei universitare anglo-americane și vest-europene și după o tonă de ani de progresivă secularizare, Vestul nu mai are coloana vertebrală din trecut. Îi lipsesc valorile care l-au întărit și l-au făcut mare în ultimele două milenii, dar e în schimb doldora de ură de sine și de ”empatie sinucigașă” (1), de natură să-l constrângă să-i invite în propria casă și să-i îmbrățișeze pe dușmanii săi mortali din Orient și nordul Africii. Încât e mai vulnerabil decât oricând, de la creștinarea lui.
Antecedente istorice. Și un prezent dezolant
Vestul e mai slăbit decât în 1939, când Hitler n-a reușit să distrugă voința de rezistență engleză. Ori decât în 1683 ori 1529, când otomanii erau la porțile Vienei dar trupele creștine le-au ținut piept.
E mai anemic și fără apărare decât în epoca în care berberii și omeiazii capturau Spania de la vizigoți. Care făcuseră greșeala să impună o tiranie virulent antisemită, scindând unitatea rezistenței anti-musulmane din peninsula iberică.
Azi concurează pentru Senatul SUA antisemiți, islamiști, comuniști și promotori ai terorismului, ori aliați ai lor care nici măcar cetățenia americană nu par și nu există dovezi să o aibă.
În ce hal de degringoladă morală și politică pot fi Statele Unite și Partidul Democrat, după ani de imigrație debordantă, de corectitudine politică și de multiculturalism anti-occidental (în măsura în care se bazează pe deprecierea valorilor apusene și nu permite patriotismul) pentru ca să admită vomitive candidaturi pentru Senat, cum e a antisemitului islamist Abdul el Sayed? Un candidat cu o familie implicată până la cotor în promovarea Frăției Musulmane, o grupare teroristă, islamistă.
Ori cea pentru Camera Reprezentanților a unei somaleze cu nume fals și cu o biografie falsificată de la un cap la altul ca ”Ilhan Omar”, fiica unui criminal al dictaturii comuniste a lui Siad Barre, care s-a măritat la un moment dat cu propriul ei frate.
Dezinformarea
Înspăimântătoare, în context, nu sunt doar astfel de candidaturi. Și cea a comunistei berlineze Eralp, care se consideră intimidată de proprii ei simpatizanți musulmani, teroriști islamiști și de extremă stânga, dar promite totuși să combată antisemitismul și terorismul. Ori a troțkistului pro-islamist și pro-terorist Melenchon, care a pus Franța mai nou pe foc. Ori a unui texan pretins ”creștin”, ca James Talarico. Profitor texan al confuziei generate de secole de agitprop împotriva Bibliei, Talarico o reinterpretează blasfemator, ca având un Dumnezeu ”nonbinar”, chipurile promotor al avortului și al homosexualității, astfel încât candidatul din sudul SUA să se folosească de Sfânta Scriptură pentru a câștiga puterea și a o întări pe a extremei stângi.
Înspăimântătoare e spălarea pe creier a americanilor și europenilor, care au permis aceste candidaturi. Cu adevărat terifiantă e propaganda nu în ultimul rând anticreștină care flanchează, dinspre stânga spectrului politic, dar și dinspre extrema dreaptă, agresiunea împotriva democrațiilor edificate pe temeiul civilizației iudeo-creștine. Propaganda care răspândește zăpăceala necesară succesului revoluției neomarxiste și islamiste.
Abominabilă e și o mare parte din presă. Care face și Chinei, și maoismului cu ochiul și se arată chipurile ”îngrijorată” progresist de ireala ”Palestină”, (ca să poată lovi cu sete și conștiința împăcată în evrei), dar trece sub tăcere pericolele uriașe confruntând Europa, SUA și NATO.
Această presă și influencerii din rețelele sociale ignoră amenințările reale planând asupra vieții și libertății Bătrânului Continent, asupra spiritului, culturii, economiei și viitorului său, înlocuind datoria de a avertiza onest, cu atacuri obsesive împotriva ultimilor apărători ai asediatului Vest.
Iar ei? Apărătorii lui din Washington și de la Ierusalim, care se mai încumetă să înfrunte efectiv islamismul iranian și sunit, aliatul Rusiei, Chinei, Coreei de Nord? Ei se văd tot mai contestați și presați de reeducatorii de stânga ai cetățenilor europeni și tot mai izolați de cei pe care-i apără de riscuri de securitate și de primejdia unui terorism genocidar cum nu s-a mai văzut pe fața pământului.
De unde dorul de revoluție, de resentiment, de nihilism, de Hamas, hitlerism și stalinism?
De unde neomenia actuală, înveșmântată în faldurile empatiei, toleranței și umanismului?
Pofta de regimuri totalitare nu e nouă și are diverși părinți, dar una din sursele ei toxice principale și letale e, pe lângă hedonism, antisemitismul.
Instituționalizarea lui prin neomarxism și mișcarea woke, ori reeditarea celui hitlerist și la extrema dreaptă, nu doar la cea stângă a spectrului politic, au precedat dezumanizarea aiuritoare, care s-a manifestat în universitățile occidentale în reacție la masacrul jihadist comis în Israel de teroriști arabi din Gaza, la 7 octombrie 2023. Când s-a protestat în Vest în favoarea făptașilor totalitari, și a băii lor de sânge teroriste și genocidare, nu a victimelor pe care le arseseră de vii.
Pe care le împușcaseră, amputaseră, decapitaseră.
Acest antisemitism fâlfâitor de keffieh și de steaguri palestiniene al stângii e, în forma sa antisionistă, contemporană, una din religiile seculare, surogate de credințe tradiționale, care amenință, dimpreună cu geamănul ei antiamerican, cu ura islamistă și a extremei drepte, să lase Vestul fără anticorpi.
Și fără aer. Cel din urmă se va rarefia perceptibil, dacă ”democrații” antidemocrați câștigă alegerile și controlul asupra ambelor camere ale Congresului american.
Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.
Note (1) conceputul lui Gad Saad. Iar despre ura de sine pe care a numito oikofobie a scris pagini nemuritoare Roger Scruton.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.