Polonia și puciul ei judiciar

Lovitura de stat judiciară (sau parlamentară) a devenit arma predilectă a stângii postmoderne, când se agață de putere ilegal.

Conservatorii nu sunt ușă de biserică. Nu arareori se înșală. Dar de regulă respectă legile scrupulos, întrucât acest respect ține de esența concepției lor despre lume și viață. Iar puterea nu e pentru ei ca pentru progresiști, un zeu sacrosanct.

Ce face în schimb stânga postmodernă, extremistă, mafiotă? Ce face când nu (mai) are suficiente voturi? Și nici minciunile ei nu mai țin, dar pofta de extinderea și consolidarea puterii adulate e intactă și stângiștii nu se cramponează doar de butoane, ci vor să-și eternizeze și să-și absolutizeze menținerea la cârmă, indiferent cât de rău arată procedând viclean, trădător și autoritar?

Ce-a făcut și în România. Ce a făcut în Israel. Ce încearcă și în Statele Unite. Ce a făcut mai nou și în Polonia. Încearcă fie subtil fie brutal să acapareze justiția pentru eternitate.

Căci prin puterea de a valida legi și politicieni și, mai ales, de a trimite după gratii, scoate din pușcării sau scuti de pedepse, magistrații pot deveni lesne o superputere în stat, ba chiar o dictatură, după ce-au zdrobit separația puterilor.

Da, dar n-au vrut și conservatorii polonezi așa ceva? Nu, PiS a încercat să îndepărteze de la timonă casta judecătorească poloneză care eterniza comunismul în Polonia, îndărătul protecției inamovibilității magistraților. PiS nu e AUR și e departe de falsul ”suveranism” extremist, românesc. În privința războiului ruso-ucrainean, conservatorii polonezi au susținut constant și eficient Kievul.

Ce s-a întâmplat în Polonia?

O tentativă de lovitură de stat judiciară. A dat-o stânga postcomunistă, ”noaptea cu hoții”, în speță vineri, 30 octombrie 2026, când lumea se retrăsese în weekend, puciștii fiind conduși de ministrul justiției, Waldemar Żurek, un dregător al guvernului Tusk, care a acționat cu mâna unei judecătoare.

Cea din urmă i-a suspendat și exclus arbitrar și cu forța poliției pe șeful ei, președintele Curții Supreme, conservatorul Bogdan Święczkowski, precum și pe adjunctul său.

Totul a început cu un anunț arbitrar, apărut pe site-ul instituției, care anunța din cer senin scoaterea din atribuții, ”pe timp de o lună”, a șefului Curții Constituționale, Bogdan Święczkowski. Când dreapta conservatoare s-a alertat, judecătoarea pucistă, Anna Korwin-Piotrowska, a chemat poliția ”s-o apere”. În fapt, o chemase ca să uzurpe cu ajutorul polițiștilor funcția șefului ei de la Curtea Supremă.

Or, deși votată de Parlament și instalată de Tusk, Anna Korwin-Piotrowska nu fusese validată de judecătorul suprem (înlocuit abuziv) și de președintele țării, Navrocki. Așa cum cere legea poloneză.

Așa că stânga postcomunistă a luat legea în mâinile proprii (1)și urmașa Elenei Ceaușescu s-a instalat cu de la sine putere în funcția judiciară supremă, fără să țină seamă de regulile statului polonez. Iar demonstranții PiS s-au ciocnit în perimetrul clădirii curții cu forțele represive ale guvernanților puciști. Cărora nu le mai ajunge puterea executivă. O vor și pe cea judiciară.

Președintele Navrocki a revenit, după ce și-a întors din drum avionul decolat spre Senegal, și a insistat să intre în clădirea în care se baricadase pucista, liderul partidlui său, Jarosław Kaczyński, acuzând lovitura de stat și transformarea Poloniei în stat polițienesc.

În ripostă, stânga pretinde, nu fără oarecare temei, că într-un mod similar ar fi procedat PiS la mijlocul deceniului trecut, când i-a înlocuit pe judecătorii comuniști (care, nota mea, frânau reformarea și democratizarea reală a Poloniei). Or, chiar dacă așa ar sta lucrurile și politica judiciară a PiS a fost defectuoasă, un rău din trecut nu justifică alt rău comis în prezent.

Acum, guvernul Tusk a justificat puciul cu ”reinstarurea regulilor statului de drept”, care ar necesita ”acțiuni hotărâte”. (2)

Păi și Hitler iubea ”acțiunile hotărâte”. Și toate se demarau în numele binelui (poporului german, al legilor Reichului subminate de evrei sau de alții.) La fel, Stalin, Mao, Pol Pot, Ceaușescu.

Nici democrațiile cândva solide nu mai sunt la adăpost

În Statele Unite se propune de mult desființarea sau extinderea la maximum a Curții Supreme cu cei 9 judecători ai ei, prin adăugarea a cât mai mulți magistrați progresiști. De ce? Pentru că extremei stângi, care a absolvit cu brio marșul (gramscian, neomarxist) prin instituții, nu-i convine actuala majoritate conservatoare a forului magistraților supremi americani.

Cam la fel s-a întâmplat în statul evreu. După ce elita politică de stânga s-a văzut detronată de votul popular, tot mai puțin est-european, s-a refugiat în controlul justiției și, mai ales, a Curții Supreme, care, împreună cu procuratura generală, încearcă să controleze viața politică din interiorul puterii judiciare, dacă nu o mai poate face prin vot parlamentar.

La Brasilia, coruptul președinte de extremă stânga, Lula, a scos din buzunarul vestei sale pe faimosul judecător Alexandre de Moraes, care vânează și bagă în pușcării adversarii politici ai șefului statului și ordonă ample măsuri de cenzură a presei și rețelelor sociale.

Nici islamismul nu funcționează altfel. Întrucât Turcia ține în contnuare să pretindă că ar fi o democrație, iar un un regim autoritar, sau chiar totalitar, dictatorul islamist al Turciei, Erdogan, un ”frate musulman” nu s-a mulțumit cu nivelearea presei și punerea sub control a partidelor, ci și-a aservit și întreaga magistratură.

Cazul românesc. Și consecințe europene și americane

Cât despre România, e notoriu ce s-a întâmplat după 2012, când au fost trimiși la plimbare rând pe rând magistrați și dregători onești, care au reformat și pus pe picioare justiția românească, în conformitate cu principiile statului de drept. Lumea parcă a uitat de Monica Macovei, Camelia Bogdan, Laura Codruța Kövesi (care și-a încheiat ieri mandatul de procuror general european). Sau de ce i s-a făcut lui Cristi Danileț. Și multor procurori sau judecători realmente independenți.

În 2017 a venit, noaptea ca hoții, OUG 13. Se știe, sau ar trebui să se știe ce s-a întâmplat apoi cu justiția lui Dragnea, cea până azi predoizată și savonizată. Această justiie nu mai funcționează câtuși de puțin în sensul cerut de un stat de drept care se respectă, așa că e periodic amendată pentru sentințe strigătoare la cer de către curțile europene. Dar cui oare îi pasă, în afara românilor lucizi și informați? Liei Savonea&comp cu siguranță că nu.

LE. Revenind la cazul polonez, conflictul major din această țară cândva ruptă în două și ocupată de Hitler și Stalin, are și un important, chiar esențial substrat european și național, independentist. Blogul a citat explicațiile furnizate de o observatoare sagace a scenei poloneze: „În centrul disputei se află întrebarea dacă dreptul constituțional polonez poate avea prioritate față de dreptul UE în domeniile în care Uniunea Europeană susține că dreptul său are primat, alături de controversele privind independența justiției”, susține jurnalista Izabella Kaminska, într-o lungă postare pe X/Twitter, în care contestă limbajul lui Tusk, potrivit căruia guvernul său ar fi ”restabilit ordinea”, după ”ani de anarhie cauzată de PiS”. E vorba de conflictul de ierarhie dintre Constituția Republicii Polone (în special art. 8, care o declară lege supremă) și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), mai exact interpretările date articolelor 1, 4(3) și 19(1) TUE de către Curtea de Justiție a UE. Tribunalul Constituțional polonez a decis (prin hotărârea K 3/21 din 7 octombrie 2021)că anumite interpretări ale acestor articole sunt incompatibile cu Constituția Poloniei, când duc la subordonarea acesteia. În esență, se pune întrebarea dacă Polonia e suverană, sau condusă, cu ajutorul elitei europene și a unor magistrați, de o clică, în răspăr cu voința poporului, exprimată în alegerea directă a președintelui țării.

Această situație (de încălcare, prin justiție, a puterilor și suveranității națiunilor) e tolerabilă doar dacă popoarele s-au săturat de libertate și dreptate. Cât timp nu înțeleg că-și distrug statele de drept, dacă votează stânga pe baza promisiunilor ei populiste și a unei propagande deșănțate, spălătoare de creiere, lucrurile vor continua în aceeași vână. Iar Europa și America se vor vedea distruse.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.

---

Note (1) E de domeniul evidenței că puciul a fost minuțios pregătit. Nu întâmplător poliția a participat la demersurile judecătoarei lui Tusk. Și nu întâmplător lovitura de stat judiciară a avut loc vineri seara, în timp ce președintele plecase din țară. Circulă informații încă neconfirmate, potrivit cărora armata a împiedicat o tentativă a puciștilor de a-l izola pe șeful statului, prin menținerea lui la distanță de capitală și de a împiedica, în acest scop, aterizarea la Varșovia a avionului prezidențial, întors din drumul său spre Senegal. Militarii nu s-ar fi supus indicațiilor ca avionul lui Navrocki să fie silit să aterizeze la Cracovia, sau altundeva, în afara Varșoviei.

(2) Premierul Tusk insistă și clamează că legea Seimului ar fi autorizat înlocuirea judecătorilor supremi de la Varșovia. Or, legea poloneză a fost clar încălcată de oamenii lui Tusk, când au trecut peste lipsa de validare judiciară și prezidențială a noilor numiri parlamentare de judecători. Care, după lege, nu pot intra în vigoare decât după ce președintele, votat de popor, le aprobă, iar judecătorul suprem și sancționează. Lui Tusk nu-i pasă. Justifică lovitura de stat din Polonia și invocă varii pretexte și ”foruri internaționale”. Adică extrema stângă din Vest.