Marele pariu al anului 2026 privește nu doar România și justiția ei captivă, ori situația ei politică, marcată de ascensiunea legionară și securistă, zisă ”suveranistă”, ci întregul Vest, cu tot cu Statele Unite. Chemată la bară și plasată în cea mai severă examinare din anii 30 ai veacului trecut încoace se va găsi elita democratică, de centru. Și nu doar a României, ci și cea vest-europeană, americană, australiană și israeliană.
Lumea liberă e în prezent ca anul: într-un moment de cumpănă. Cu șanse care s-ar putea să nu se mai întoarcă. Pentru că au mințit și s-au mințit prea mult, democrațiile, asaltate din toate părțile de extremism de stânga și de dreapta, de putinism și islamism, stau să se prăbușească. E suficientă priveliștea României lui Savonea, Predoiu și Voineag și a judecătorilor pesediști chiulangii de la CCR pe de o parte, ca și a sondajelor documentând ascensiunea putinofililor radicali pe de alta, spre a se înțelege ce vreau să spun.
Așa cum ajunge ca să știm pe ce lume suntem să ne amintim de o Australie scăldată în sângele victimelor de pe Bondi Beach; de un Israel contradictoriu și scindat, cu imigrația înjumătățită; de o Americă al cărei primar new-yorkez va fi, de mâine, un antisemit extremist de stânga care a refuzat să se distanțeze de chemări la ”globalizarea intifadei”, deci la exterminarea planetară de evrei; sau de o Anglie și o Europă scufundându-se în cenzură și dezinformări antisemite, pro-islamiste, anti-conservatoare, marca BBC.
În aceste condiții nu ne mai ajută rețetele vechi. Nu mai facem față indignându-ne. Revolta nu ne mai duce nicăieri, dacă nu o ostoim prin judecată la rece și prin fapte adecvate.
Or, în timp ce se îneacă într-un ocean de extremism care crește zi de zi, cu milioane de juni plecați după fentele abjecte ale fraților Tate sau ale unui hitlerist-stalinist ca Nick Fuentes, iar muieruștile sluțite cu păr albastru și ace în nas după fițele woke, elitele occidentale (și românești) continuă să încerce să atingă malul înotând pe stil vechi.
Cazul românesc e edificator
De frica lui Putin, a georgeștilor și a monștrilor de la AUR, POT și SOS, partidele, influencerii și gazetarii de centru se prefac că n-ar vedea nefăcutele progresiste din vestul Europei. Nu sesizează cenzura și dezinformările BBC, ale New York Times, ale celor mai diverse publicații militant antisioniste, pro-islamiste și antioccidentale din Apus.
Nu observă rasismul stângii. Nici revizionismul istoric progresist și contorsionările adevărului științific, promovate sub eticheta de ”știință”.În schimb, am văzut personalități și intelectuali publici practicând în mare veselie contra-propaganda și propria cenzură, pe ideea că ar contracara astfel agitpropul putinist și aurifer, securist și legionar, antisemit și nazist.
Or, contra-propaganda și cenzura au dat greș pe toată linia. În Germania și alte țări au trecut ani și decenii de când s-au introdus pedepse penale pentru negaționism, dar demența negării Holocaustului și răspândirea antisemitismului au luat proporții fără precedent.
La stânga, inclusiv în România unor Laura Ștefănuț și V. Voiculescu, pe care președintele l-a găsit demn să-l ridice la rangul de consilier, nefăcutele iudeofobe se ascund în raționalizări și mistificări progresiste, antisioniste și acuze aberante de imaginar ”genocid” israelian.
Iar la extrema dreaptă a spectrului politic, ele se regăsesc în anti-iudaism rasist, naționalist și religios, precum și în acuze analfabete la adresa deputatului minorității evreiești, Vexler, și a ”alogenilor” că ”vin evreii să ne cenzureze”, să ”ne bage pumnul în gură”, să ”ne dea lecții și legi”, care să ne interzică ”eroii” și să ”ne anuleze istoria și cultura”. Etc, etc, etc.
Consternant în această deplorabilă cădere în psihoză colectivă a unor influenceri și politicieni nu e doar declinul lor mental rapid. Sau analfabetismul celor pe care-i smintesc.
Stupefiantă e tăcerea
Siderantă e muțenia îndelungată, obstinată, funestă, a celor care ar trebui să-și deschidă gura. A celor care ar trebui să iasă și să protesteze, nu ca să-și dea în spectacol scandalizarea, ci ca să abordeze frontal, logic, pe bază de fapte, aberațiile vehiculate de extremiști și psihotici, demontându-le. De ce? Simplu. Pentru a le da tinerilor pe care-i sufocă propaganda o gură de aer. În speță reperele necesare să nu se lase smintiți și atrași în cursă.
E greu de subestimat caracterul catastrofal al urmărilor acestor tăceri și eșecuri. Ele dau o permanentă apă la moară propagandei extremiste, naționaliste, ortodoxiste și filetiste, cum stimulează toate fanatismele, de stânga și de dreapta, putiniste și islamiste. Căci ele evidențiază incapacitatea anticorpilor democratici de a contracara mortalii viruși mentali cu care mișcările și regimurile totalitare au contaminat gândirea lumii iudeo-creștine.
Cât vă mai trebuie oare, oameni buni, să vă treziți?
Nu realizați că asaltul global asupra evreilor e și unul împotriva lumii creștine și a democrațiilor liberale de pe glob?
Nu vedeți că toate marile cauze românești sunt strâns legate de cele globale și invers? Cât să-și mai bată gura de pomană criticii europeni, americani și israelieni ai elitelor occidentale? Nu credeți că, în curând, s-ar putea preface în Casandre și să fie prea târziu?
Îmi pare că 2026 ar putea fi un an decisiv. La mulți ani demni, lume liberă!
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.