Ce semnificații are summitul european de la Castelul Mimi, din localitatea moldoveană Bulboaca?
Europa vrea să lanseze Moscovei un semnal de unitate și mesajul contraponderii europene la greutatea imperială a Rusiei.
Pentru Maia Sandu, care l-a primit dimineața pe omologul ei ucrainean Zelenski, un erou între eroi cum nu s-a prea mai văzut de la Churchill încoace pe Bătrânul Continent, această reuniune la vârf reprezintă o binemeritată încoronare.
E o încununare a eforturilor Maiei Sandu de a extrage Republica Moldova din ghearele hulpave ale ”Marelui Frate” rus și de a o scoate din ceea ce, spre a parafraza ”Călăuza” lui Tarkovski s-ar putea numi ”zona”, în speță din funesta zonă gri a morții, situată în țara nimănui situată între lumea liberă din Vest și Rusia, îndreptând-o spre civilizata Europă.
Care n-a rămas nici ea insensibilă și, trezită brusc și dureros din lene, amorțeală și somnolență de voracitatea și agresivitatea tiranului rus, a dat curs invenției președintelui Franței care a propus anul trecut crearea ”Comunității Politice Europene” și s-a adunat, mai nou, în fosta republică sovietică.
Ce e, deci, ”Comunitatea Politică Europeană”? Nu e un for fantomatic, care până de curând n-a existat și nu e, în realitate, decât platforma unor manifestări simbolice, fără impact real?
Așa stau lucrurile. La capitolul afirmații sforăitoare, retorică și simbolism se pot trece vorbele șefului diplomației europene, Borrell, potrivit căruia ”Moldova nu este singură. Sunteți partenerul nostru strategic și viitorul membru al UE”.
Și totuși.
De această dată nu e exclus ca lucrurile să se fi modificat. Pentru că există epoci în care simbolurile chiar devin importante întru schimbarea unor mentalități caduce. Sinucigașe. Iar întâlnirea celor aproximativ 50 de lideri europeni de la Castelul Mimi din Bulboaca va lansa popoarelor europene, lumii libere și globului un semnal important.
Și anume, că Europa n-are de gând să se lase îngenuncheată de Putin. Că mai ține, totuși, la libertate. Și că intenționează serios să-și abandoneze rătăcirile putinofile și tiranofile din trecut. Întrebat de jurnaliștii prezenți la evenimentul de la Castelul Mimi, dacă conflictul transnistrean nu este o piedică în procesul de aderare al R. Moldova la UE, Josep Borrell a răspuns că, potrivit Europei Libere, ”Ciprul este un exemplu când un stat cu armată străină pe teritoriul său a aderat la UE.”
Amenințarea Kremlinului
E, deci, fie și doar simbolic, un moment cheie pentru Republica Moldova, gazda acestui summit. Și nu e doar simbolic. Uniunea Europeană i-a dublat recent Moldovei ajutorul financiar pentru ca să facă față presiunilor generate de șantajul energetic al Moscovei și de războiul hibrid al propagandei și dezinformării ruse.
Summitul de la Castelul Mimi constituie însă un moment și important pentru democrații și pentru toată Europa, care, confruntată cu primul ei război de amploare după cel iugoslav, unul amenințând să se reaprindă în Kosovo, precum și, din cauza lui Putin, cu riscurile cele mai ample de securitate de la provocarea nazistă încoace, e silită să-și revizuiască îndelungatul și perniciosul ei pacifism. Și să-și revadă propensiunea autopăgubitoare spre iertarea și acomodarea chiar și a celor mai sângeroși dictatori.
Nici Putin, căutat cu mandat de arestare de Curtea Penală Internaționlă pentru crime de război și furt de copii, nici prietenul său turc, proaspăt reales în funcția prezidențială, Erdogan, nu vor fi de față la Castelul Mimi. Sau în Republica Moldova. Ceilalți președinți, premieri și capete încoronate se vor simți cu atât mai bine. Iar liderii celor două puteri europene continentale, Germania și Franța, vor încerca să medieze în conflictul serbo-albanez din Kosovo.
Așa nu, Macron!
Or, perpetuarea și periodica reaprindere a acestui litigiu altminteri tipic balcanic sunt în mare măsură rezultatul nefast al trecerii Rusiei putiniste la ideologia colectivist-ortodoxist-naționalist-panslavă, la export de totalitarism și la agresiune imperialistă. Toate acestea îi inflamează la culme pe naționaliștii sârbi.
A-l opri pe Putin și pe amicii lui dictatori de la Beijing, Teheran și de aiurea e cea mai bună, sigură și dreaptă cale spre o pace durabilă nu doar în Kosovo și în Balcani, ci și în Ucraina, Republica Moldova și toate celelalte țări atacate sau amenințate de Moscova. Or, e mai greu de oprit dacă inventatorul Comunității Politice Europene, francezul Macron, își repetă ciclic aberația căciulirilor în fața lui Putin. Cum a făcut miercuri, la Globsec, când liderul Hexagonului nu s-a dat, vai, în lături să afirme ceva în genul că s-ar putea să nu fie posibil să-l trimitem pe Vladimir Putin să fie acuzat de crime de război dacă el e singura persoană cu care Occidentul trebuie să negocieze sfârșitul războiului din Ucraina.
Dacă un for fantomatic, precum proaspăt inventata și de Ziua Copilului reunita Comunitate Politică Europeană, poate prinde contur concret, dacă prilejuiește întâlnirile bilaterale și multilaterale și face faptele de care e nevoie spre a se netezi drumul susținerii noilor și masiv periclitatelor democrații europene Ucraina și Moldova, fie binevenit!
Dar drumul cel mai scurt spre pace rămâne victoria militară a Ucrainei prin capitularea armatei ruse și debarcarea criminalului de război acuzat că fură copii ucraineni, a cărui oștire a celebrat Ziua Internațională a Copilului ucigând o fetiță de nouă ani și alte două femei în bombardarea cu rachete a Kievului. În ce privește Republica Moldova, în timpul summitului o apără NATO. În rest, curajul și eroismul ucrainean. Rămâne de sperat că europenii vor înțelege într-un tîrziu că la periferia Comunității e nevoie de faptele, mai degrabă decât numai de simbolurile Bătrânului Continent.