Șocul de la cumpăna anilor: Europa, care tace

⛄Vă mulțumim că sunteți alături de noi și ne susțineți jurnalismul. E independent. Dacă apreciați articolele, știrile, analizele și comentariile noastre, vă rugăm să ne ajutați să continuăm. Chiar contează. O donație, oricât de mică, face o diferență reală.

Nu sarmalele mi-au întors, mai nou, stomacul pe dos.

Ci tăcerea Europei față de cele ce se petrec în Iran. Și presa ei de stânga.

Nimic nu m-a șocat mai rău, la cumpăna dintre ani, decât extremismul de stânga în acțiune, ajutând la promovarea propagandei ucigașilor în masă islamiști de la Teheran. 

Nefăcutele publicației The Guardian

După ce regimul iranian a executat anul trecut vreo 2000 de oameni, iar în aceste zile a dezlănțuit o represiune sângeroasă împotriva poporului iranian răsculat, care cere debarcarea mulahilor, revenirea șahului și democrația reală, ziarul britanic ”The Guardian” încheia anul ca portavoce a guvernului de la Teheran. Cotidianul de la Londra a publicat un editorial al ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi, care-l avertiza pe președintele SUA, că ”nu ne vei învinge niciodată în Iran”, cerându-i lui Trump să le facă mulahilor concesii sub formă de ”negocieri reale”.

Concesii mulahilor, care au edificat oștiri teroriste în întregul Orient Apropiat. Mulahilor, declanșatori ai devastatorului război izbucnit prin Hamas, interpușii lor din Gaza, a căror grupare teroristă islamistă face parte din Frăția Musulmană. Aceeași Frăție, care, prin Qatar, a cumpărat mare parte din Universitățile americane din Ivy League și a transformat elita anglosaxonă într-o adunătură de zombie marxist-palestinianiști și pro-teroriști genocidar antisemiți.

Ce-o fi fost în capul scribilor de orientare comunistă de la The Guardian?

M-am întrebat dacă e vorba de încă o prostie, de încă un derapaj involuntar al unor gazetari de stânga care au mari dificultăți să distingă binele de rău și minima moralia de cea mai grosolană gafă etică și jurnalistică.

Dar The Guardian nu e la prima prăbușire scandaloasă. Au fost atât de multe și de sistematic pro-islamiste, încât ziarul londonez nu poate fi bănuit de inconsistență. Iar publicațiile de factura progresistei fițuici din anglosferă, odinioară toate respectabile, o comit de mult, în același sens.

Scriam în ultima zi a anului trecut că ”alianța extremei stângi cu islamismul nu e de azi de ieri. New York Times a publicat în februarie 1979 un articol semnat de profesorul de drept internațional Richard Falk, de la Universitatea Princeton, (un comunist și asimilaționst ce-și ura evreitatea)m, un text care susținea instalarea la putere a ayatolahului Khomeini,primul lider suprem al regimului islamist, totalitar al Iranului. Falk a negat fascismul teocratic pe cale de a fi înscăunat la Teheran și dezlănțuit în lume de revoluția iraniană, condusă de Khomeiny, pe care comunistul de la Princeton îl considera un personaj ”defăimat”. Falk a stabilit în acest articol și ceea ce avea să devină intersecția dintre comunism și islamism: în prezumtiva lor preocupare pentru ”rezistența la oprimare” și ”justiție socială”.

Așa că nu e de mirare modul în care se poziționează niște ziariști britanici ajunși propagandiști de stânga. Pe care-i îngrijorează net mai mult combaterea traficului de droguri venezuelean, de către americani, decât masacratul de manifestanți pașnici, iranieni. Față de care ei, empaticii, sunt total indiferenți. Ei, cei plini de milă față de imigranții musulmani violatori în serie de origine pakistaneză din Marea Britanie.

Căci protestatarii iranieni nu detestă nici SUA, nici Israelul. Iată vina răsculaților. Poate că progresiștii de la Londra își doresc înăbușirea în sânge a revoluției lor?

Nu e deloc uimitor, prin urmare, că The Guardian e atent să nu cumva să nu-și ajute din răsputeri aliatul islamist, iranian, în frunte cu ayatolahul Khamenei, în efortul său de-și rezolva problemele politice externe, fără să-i pese că partenerii strategici ai stângii, de la Teheran, omoară în masă. Că, ajutați de ruși, care au expediat mai nou, la Teheran, uriașe avioane Cargo, – oare ce transportă ele? – polițiștii politici iranieni ucid protestatari, femei, tineri dezarmați, adolescenți revoltați, militanți pentru democrație, apărători ai drepturilor omului.

De ce toate acestea?

Pentru că direcția de marș a tovarășilor ”jurnaliști” și ”profesori de politologie” din anglosferă a rămas, de 45 de ani, neschimbată.

Iată și motivul pentru care Europa oficială tace, deși pe străzile iraniene curge sângele unor oameni care optează nu doar pentru restaurarea monarhiei, ci și pentru valorile europene clasice.

Pentru că mare parte din acești oficiali europeni sunt precum gazetarii de la The Guardian: îndoctrinați marxist. Și îi percep pe islamiști drept aliați în războiul contra Vestului. Iată originea simpatiilor inavuabile ale multora nu doar pentru bolșevicii KGB-iști de odinioară, ci și pentru aliații lui Putin de la Teheran, pentru interpușii lor teroriști din Gaza, din Liban, din Siria, Yemen și Irak.

Nu, Guardian nu comite un derapaj. N-a săvârșit o simplă gafă. A devenit (dacă n-a fost dintotdeauna) un ziar de luptă marxist-islamistă, pe drumul cruciadei anticapitaliste, antiamericane, anti-occidentale, antisemite și anti-iudeocreștine.

Iată ce-ar fi bine să înțelegem, în fine, după o jumătate de veac de îndoctrinare progresistă, pe care am tolerat-o ca să nu se spună că n-am fi nobili. Că n-am fi răbdători, generoși, deschiși, superiori moral, liberali, magnanimi. Ca să nu se spună că am fi, chipurile, ”colonialiști, rasiști, fasciști, suprematiști albi și islamofobi”.

Ei bine, a venit momentul să tragem linia și să strigăm: ”destul!” Destul cu islamismul și cu ura de sine, anti-creștină, destul cu ura antisemită, cu această dezlănțuită propagandă totalitară. Destul!