Ca să fie clar: nici războiul din Ucraina și nici cel antiterorist, israelian, nu se vor decide la masa verde. Nu va exista decât un deznodământ: cel de pe front.
Nu pentru că așa vrea unul sau altul din actorii politici, nu pentru că așa ar prescrie ambițiile celor mai tari dintre liderii taberelor angrenate în conflicte, ci pur și simplu pentru că aceasta este natura lor. Ambele sunt conflagrații ideologice, purtate pentru valori, identități și existență, mai degrabă decât pentru teritorii. Cine le va apăra mai tenace pe ale sale, va învinge. Tabăra care va capota, va dispărea.
Pentru Vest, Ucraina și Israelul sunt pietre de poticnire. A le lăsa ori a le sili să piardă ar semna, mai devreme sau mai târziu, condamnarea la moarte a democrațiilor occidentale. Căci miza pusă în joc e propria lor identitate.
E, prin urmare, bine, că Friedrich Merz și europenii au reușit să-l convingă pe Donald Trump în video-conferința pregătitoare a summitului din Alaska, să nu părăsească la greu Ucraina? Așa pare.
Căci țara lui Zelenski pare clar că nu mai poate face față, cu resursele actuale, războiului rusesc de uzură. Fără ajutor, mai ales american, dar și unul cât mai consistent, european, țara e pierdută.
Ucraina are neapărată și rapidă nevoie în special de garanții de securitate. Or, Trump pare în fine gata să le dea, a declarat președintele ucrainean Zelenski după videoconferința de astăzi cu omologul său american, liderii europeni și șeful NATO, informa agenția NEXTA.
Cancelarul german Friedrich Merz a explicat că ”Ucraina e pregătită să discute chestiuni teritoriale, dar linia actuală a frontului ar trebui să servească drept punct de plecare pentru negocieri”. În același timp, Merz a subliniat că recunoașterea legală a teritoriilor ocupate „nu este în discuție”. Separat, liderul de la Kiev a explicat că Trump ar dori să obțină vineri, la summitul cu Vladimir Putin din Alaska, un armistițiu.
În acest scop, europenii au trasat directive ale summitului cu Putin, conținând cinci principii: încetarea focului să fie un prim pas și precondiția oricăror negocieri; recunoașterea rapturilor teritoriale să fie scoasă din discuții; forțele ucrainene să fie libere să apere suveranitatea Ucrainei cu sprijin european; iar negocierile mai ample să constituie parte a unei ”strategii transatlantice… bazate pe sprijinirea Ucrainei și exercitarea de presiuni asupra Rusiei”, care să sporească dacă Putin nu se mișcă vineri, în Alaska.
Toate bune și frumoase. Merz și alți europeni s-ar putea să spere că i-au băgat mințile în cap lui Trump. Care, împins ba de bun simț, ba de izolaționiștii de peste ocean, dă din colț în colț. În realitate, părelnicul succes european nu e, în esență, decât încă o scadență amânată. Nu e decât vechea rețetă.
E rețeta ascunsului după deget, aplicată cu enormă eficiență de la Merkel și Hollande încoace, în stimulatul expansionismului și agresivității dictaturii ruse.
Ucraina trebuie ajutată militar și economic să-l învingă pe Putin, altfel Kremlinul va spune spasiva, acceptând orice ofertă occidentală, spre a pregăti următoarea rundă a încălcării înțelegerilor, a confruntării și extinderii Rusiei spre vest cu ajutor chinez, nord-coreean și iranian. ”Amplificarea presiunii dacă Rusia nu se mișcă vineri” e o formulă jalnică, tipică abuliei occidentale a ultimelor decenii și nevolniciei europene în genere. La fel, cosmetica jenantă reclamând scoaterea din dezbateri a recunoașterii teritoriului ocupat de Rusia. Care, în fapt, ar trebui cerut imperativ înapoi. Sub amenințarea unui război distrugător.
Cu astfel de formulări, precum cele de la videoconferința organizată de Merz, Vestul se arată în continuare ceea ce este de la retragerea din Afganistan încoace: un jalnic perdant. Care cere, masochist, să fie pedepsit în continuare.
Dar permite situația să se vrea mai mult?
Ucraina pare sigur să fie aproape de sfârșitul puterilor ei. Deloc de mirare, la lipsa de tragere de inimă cu care a fost sau mai degrabă n-a fost, din păcate, ajutată.
Se va obiecta că Europa nu poate scoate pe moment mai mult din Casa Albă.
E foarte posibil. Pentru că se poziționează de aproape un veac în postura de loser.
Europa e, de prea mult amar de vreme, în poziția tuturor rataților, fraierilor și învinșilor, care nu-și mai cunosc propria identitate, propriile valori, dorințe, interese, instrumente și posibilități. Iată motivul pentru care, în sminteala lor inconturnabilă, europenii au început să facă, vai, casă bună cu terorismul islamist, călărind o altă agresată democrație liberală: cea israeliană, astfel încât nici statul evreu să nu poată obține o victorie clară în fața agresorilor săi.
Din nou, Moscova, aliatul Iranului, care este principalul sponsor al Hamas și al exploziei globale de antisemitism, va spune mulțumesc și va continua să avanseze în Ucraina.
E un cerc vicios, pe care europenii ar fi făcut bine să-l rupă. Și să-i ajute pe americani să ajute la ruperea lui. Ar fi avut mult timp, din 2014 încoace, ori măcar din 2022 s-o facă. Dar timpul a fost, vai, irosit. Vai de tine, Ucraina. Vai și amar.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.