Bula în care trăim și bubele iluziei cu care ne hrănim

Înaintea summitului americano-rus de la Anchorage, în Alaska, mă întreb: câți dintre noi știu cât de rău au decăzut Statele Unite nu în ultimul an sau în primul mandat al lui Trump, ci de mai bine de un deceniu încoace?

Cum e posibil ca un extremist de stânga precum criptocomunistul Bernie Sanders să fie relativ popular în țara libertății, Statele Unite? Iar un antisemit cu soluții troțkiste care cheamă la globalizarea intifadei, deci la ucideri planetare de evrei, ca Zohran Mamdani, să câștige alegerile preliminare, democrate pentru primăria New Yorkului?

La bursa nivelării New Yorkului

Extremismul (de stânga, cu tot cu antisemitismul lui) a devenit extrem de popular. Pentru că oamenii caută vina altora pentru propriile eșecuri, iar soluția woke și comunistă li se pare de departe cea mai satisfăcătoare moral, psihologic și financiar. Căci socialismul le ia banii celor care, spre deosebire de ratații zilelor noastre, sunt oameni de mare succes.

Au construit ei New Yorkul cu Wall Street și uriașii lui zgârie nori? Acum trebuie în fine să se împlinească visul teroriștilor islamiști ai lui Ramzi Yousef și ai lui Osama Bin Laden, care au încercat, din 1993, să arunce în aer World Trade Center și au reușit spectaculos și sângeros la culme, la 9/11/2001.

New Yorkul va fi în fine nivelat (prin socialism) de primul său primar musulman, Zohran Mamdani.

Și ce bine va fi! Progresul va reuși! Evreii și capitalismul vor muri! Libertatea? O vom scopi!

Alte amăgiri

Nu sunt singurele iluzii cu răspândire vertiginoasă și consecințe potențial dezastruoase.  

Câți știu că marile puteri de odinioară nu mai sunt decât umbra lor din trecut? Sau nici atât? Câți știu că trăim în bule, în care mai nutrim iluzii pernicioase rău, potrivit cărora NATO ar mai fi legendarul NATO, iar marile state vest-europene puteri demne de a fi luate în seamă?

Cui îi face șeful NATO, Rutte, un serviciu, bătându-și joc de situația sub regim sovietic a republicilor baltice, care ar fi avut ambasade la Washington până în 1991 (când a implodat URSS) – ceea ce ar dovedi că, deși de facto erau ocupate, de iure și legal nu erau? E posibil ca, în speranța de a-i face plăcere liderului SUA, Trump, Rutte să-i îndemne pe ucraineni și pe europeni să accepte cuceririle teritoriale ale lui Putin prin diferențiarea operată de secretarul general al NATO, care deosebise între ”cedări teritoriale de iure și de facto”?

Declarațiile lui Rutte documentează că o mare parte din Vest și din europeni s-a acomodat, a acceptat și și-a asumat victoria Rusiei și a pus botul la cuceririle teritoriale ale lui Putin.

Marile pericole reale planând asupra planetei

Riscurile cele mai mari care planează asupra lumii libere se reped asupra ei de la Moscova și din lumea islamică, totalitarismele acute făcând ravagii în primul rând din Răsărit. Dar  ele ar sta în banca lor, și în Est și în Vest, dacă, sub loviturile extremei stângi, nu s-ar clătina rău democrația superputerii și lacheii ei.

Cum și de când se clatină America? Cultural, de când a început să fie îndoctrinată masiv și sistematic de KGB, Securitate, Stasi, iar apoi, după 1990, la nivelul elitelor ei universitare, de China, Qatar și Iran.

Politic, de când serviciile secrete au început să transpună directive politice și măsuri de cenzură directă, sau indirectă, spre a împiedica alegeri de președinți neconvenabili stângii.

Documentele care inundă lumea, în ultima vreme, fiind scoase din arhive de șefa Comunității americane de Informații, Tulsi Gabbard, vorbesc un limbaj clar și dezolant. Ele dezvăluie indubitabil cum spionii de cel mai înalt rang ai Statelor Unite au comis fapte cel puțin la fel sau, la rigoare, chiar net mai grave decât cele care au iscat scandalul Watergate. Pentru ca să împiedice accesul lui Donald Trump la Casa Albă, șeful Comunității Naționale de Informații din administrația Obama, generalul James Clapper a conspirat cu alți șefi de agenții de spionaj spre a răspândi, practic cu forța, narativul destinat acreditării basmului potrivit căruia Rusia ar fi conspirat împotriva victoriei stângii lui Hillary Clinton! Și s-ar fi înțeles cu Trump sau oamenii lui să-l transforme pe republican, de la Moscova, în câștigător!

În ani de zile de penibile investigații, fostul șef al FBI, Robert Mueller, n-a reușit să probeze această teorie conspiraționistă. Totuși, ea continuă să circule! Serviciile au avut grijă s-o răspândească astfel, încât nu mai dispare în veci din spațiul public. Cam ca teoriile cele mai absurde privind asasinarea lui J. F. Kennedy. Sau aselenizarea americană.

Or, documentele dezgropate la Washington atestă că șeful Comunității de Informații sub Obama, Clapper, i-a pus pe șefii serviciilor sub o imensă presiune, să admită ceea ce nu știau și n-auvea dovezile necesare să recunoască. Și anume că minciuna ”Russiagate”, menită să-l calomnieze pe Trump ar corespunde adevărului! În acest scop, Clapper l-a supus la presiuni uriașe pe șeful NSA, Mike Rogers. Când șeful NSA i s-a plâns, că nu poate asuma Russiagate pentru că nu deține probele necesare și încă n-are siguranța necesară unei asemenea evaluări, Clapper a strâns șurubul afirmând că nu e timp pentru investigații mai elaborate și ar fi nevoie de ”un joc de echipă”, iar nu de jucători solitari.

Trăia și Clapper într-o bulă? De ce ne complacem în ele?

Fusese atât de îndoctrinat de extremiști încât crezuse sincer în complicitatea lui Trump cu Putin și în necesitatea blocării accesului său la Casa Albă?

Nu știm. Dar dacă șeful Comunității de Informații a SUA trăiește în bule și-și face iluzii pe care le impune cu forța serviciilor, câtă încredere se mai poate avea în calitatea instituțiilor, serviciilor și democrației americane?

Și ce e cu a patra putere în stat, presa, care a continuat și după un deceniu să răspândească falsul narativ? Ea când se va trezi? Ea când va redeveni din mass-media de agitprop, liberă? Dar cu bula (progresistă) a premierului britanic Starmer, ale cărui fracturi logice sunt cât fostul Word Trade Center, de vreme ce liderul din Downing Street admită că Hamas e o organizație teroristă, că nu trebuie să joace un rol în viitoarea Palestină, dar vrea totuși s-o recompenseze pentru masacrul de la 7 octombrie 2023 cu un ”stat palestinian”, a cărui recunoaștere pretinde că n-ar fi condiționată?

Înseamnă toate acestea că la dreapta spectrului politic totul ar fi în regulă? Că nu exista bula antisemită a unor Candace Owens și Tucker Carlson? Sau că Trump ar fi complet nevinovat în orice privință? Sau ușă de biserică?

Defel. Înseamnă doar că, pe stilul regimurilor totalitare, instituții cheie ale farului democrației au lucrat să ne spele creierele, să ne îndoctrineze progresist, să ne facă să credem aberații, să manipuleze destinul politic al principalei puteri liberale globale. Și mai înseamnă că presa mainstream s-a supus, transformându-se în instrument de propagandă.

Iată, între altele, dincolo de faptul că ne place să ne amăgim și ne temem să gândim ori să abordăm frontal probleme complexe, de ce trăim în bule. Iată de ce credem în superstiții și narative false, sperăm în năluci, vedem cai verzi pe pereți. Iată de ce ne-au năpădit, în ele, marile bube: credem că am fi deștepți și am găsit soluția tuturor problemelor, când de fapt ne înșelăm groaznic. Iată de ce cotizăm la conspiraționisme și de ce unii se lasă atrași în capcana susținerii islamismului, terorismului și antisemitismului, fără să priceapă că pregătesc terenul atacului generalizat asupra creștinilor europeni și asupra democrațiilor demoralizate ale Vestului.