Contrarevoluția lui Trump e rapidă, radicală și pustiitoare. Sub extremiștii pe care i-a adus el la putere (snobând conservatori inteligenți, competenți și morali ca Nikki Haley și Mike Pompeo), America se însingurează și se izolează. Spre paguba ei, dar și a aliaților Americii.
Se duc pe apa sâmbetei sub ochii noștri și cooperarea Statelor Unite cu Europa, și NATO, și pactul celebru ”The Five Eyes”, constituind baza cooperării serviciilor secrete ale anglosferei.
N-ar fi exclus să fie pe patul de moarte și alte alianțe sacrosancte, dacă administrația nu bagă de seamă, dacă nu-și moderează rapid abordarea, mai ales în politica externă.
Și dacă nu renunță la a repeta gafele monumentale ale administrației Biden, cum a fost retragerea în debandadă din Afganistan și înțelegerea, inițiată de Trump în primul său mandat, cu talibanii. Ori tentativa lui Biden și a tuturor predecesorilor săi din ultimii 30 de ani, de a ”reseta” relațiile SUA cu Rusia, doar pentru a descoperi că au eșuat și au comis erori fatale în diplomație, cu efecte dezastruoase asupra poziției Americii în lume.
Chiar cred Trump și ai lui că americanii îi vor ierta acestei tot mai inepte administrații trădarea strigătoare la cer a valorilor, alianțelor și intereselor occidentale și alinierea Americii la interesele și nihilismul totalitar al Rusiei, deci și la ale Chinei și Iranului?
Chiar își închipuie ei că vor scăpa de condamnarea fără drept de apel a istoriei, doar pentru că găsesc pretexte libertare pentru măsurile lor aberante?
Mai nou, șefa Comunității de Informații americane, putinofila Tulsi Gabbard, o amică dictatorului sirian Assad, s-a rățoit indirect la Marea Britanie (care are, e adevărat, păcatele ei majore, mai ales de când a încăput pe mâna stângi laburiste ultraprogresiste).
Londra ceruse concernului Apple să-i deschidă o ”portiță din dos” pentru decodarea informațiilor iCloud. Deschiderea ei ar însemna ca serviciile secrete britanice să-și adjudece dreptul de a spiona secretele oricărui utilizator de iCloud Apple, inclusiv pe ale cetățenilor americani. Ceea ce ar constitui, potrivit ei, o ”încălcare flagrantă și oribilă a autodeterminării informaționale și a libertăților civice ale americanilor și o serioasă vulnerabilitate, permițând actorilor adverși exploatarea lor cibernetică”.
Londra se adresase, ce-i drept, în secret concernului Apple, fără să se consulte cu administrația din Washington. Ceea ce nu se face. Gabbard a aflat de solicitarea britanică din mass-media. Ceea ce iar nu se face. În fine, Apple și-a lăsat clienții britanici în ploaie, întrucât pentru ei s-au ridicat barierele împiedicând statul britanic, unul tot mai represiv față de opiniile și postările propriilor cetățeni, să spioneze lumea din insulele Regatului Unit.
Există o înțelegere bilaterală, anglo-americană, privind datele iCloud, care-i împiedică pe britanici să-i spioneze pe americani. Și invers. Încât grijile lui Gabbard privind respectarea drepturilor constituționale și informaționale ale americanilor e perfect comprehensibilă. Dar de ce o fi fost nevoie ca această chestiune să fie publicată cu scandal în ajunul vizitei premierului britanic Starmer la Washington? Au greșit britanicii? Desigur.
Dar nu se puteau rezolva oare problemele mutuale cum se face din principiu între prieteni și aliați, în speță tacit? Era obligatoriu un tam tam? Să fi fost nevoie de cât mai mult tărăboi, ca să i se facă Rusiei și prietenului doamnei Gabbard, Ed Snowdon, pe plac și să se pună bețe în roate cooperării Comunităților de Informații americană și britanică, să se sporească vrajba dintre Washington și Londra, să se amplifice discordia transatlantică și să se semene cât mai multă neîncredere, harță și vrăjmășie în anglosferă și în ”Five Eyes”?
Cine va mai avea de acum încolo încredere să împărtășească secrete serviciilor americane? Cine să-i poată tolera pe agenții de influență ai Rusiei propulsați la vârfurile administrației posibil din frivolitate, de către Trump? Trebuiau ei plasați în funcții cheie ale establishment-ului militar al Statelor Unite, penetrat și sub democrați, adânc, de spionii Chinei și Iranului? Atâta poate contrarevoluția ”anti-maoistă” a lui Trump? Să apropie SUA de țara lui Mao?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Concluzia mea , dupa cateva săptămâni de “prezidențiat” , este ca Trump e un dement ! Împreună cu toată banda lui de psihopați !
Sper să mă înșel !
Nu, dement nu e defel. E amoral.
Nu gasesc in articol nici macar un rand cu care sa fiu de acord. Daca pana si iCloud-ul e vina lui Trump, nu mai am nimic de adaugat. Astept urmatorul articol.
Sinceritatea dvs e dezarmantă. Nu putem fi mereu de acord. Din articol nu reise însă că iClud ar fi de vină. Ci ambiția prietenei lui Snowdon, spionul lui Putin, de a spori vrajba transatlantică făcând un scandal inutil.
Cred ca UK e vinovata pentru scandal, nu US, e un soi de „tragere la tema” in articol. Are si Apple o mare parte de responsabilitate, dar situatia nu are treaba cu administratia Trump, ci cu guvernul comunist britanic. Cred ca aversiunea fata de Trump va face sa condamnati US pentru ca a facut publica situatia, ceea ce nu e chiar firesc. Chiar si de-ar fi intentie (probabil este) de a face publica magaria in momentul vizitei premierului britanic, vinovati sunt guvernul UK si Apple, Trump n-are nicio legatura cu scandalul.
ok