Gaza, USAID și geopolitică pe înțelesul criticilor lui Trump

Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Ce propune Trump în Gaza? Ce-a făcut Musk la USAIDS? Se poate așa ceva? E legal? E constituțional? Încalcă dreptul internațional?

Se dau și în România unele capete luminate de pereți. Cu atât mai mult în vestul Europei și în Orientul Mijlociu. Unde mulți au și dat verdictul: nu se poate! E nebun! E o nebunie!

Dar asta s-a spus și când Columb a vrut să găsească India navigând spre vest.

Acum, Trump vrea s-o ia spre est. A declanșat acasă o terapie de șoc, iar în străinătate o revoluție de dimensiuni globale, de vreme ce marea schimbare epocală vizează nu doar efectele superputerii ci Orientul Apropiat în ansamblu, iar războiul ruso-ucrainean are toate șansele să-și schimbe radical fizionomia. În curând. 

Planul Trump în Gaza

Președintele SUA, Donald Trump, a anunțat preluarea durabilă, de către americani, a controlului asupra fâșiei Gaza, reconstrucția, posesiunea, dezvoltarea ei și relocarea populației palestiniene în zone sigure din țările vecine.

Liderul Casei Albe n-a exclus dislocarea de militari americani în Gaza. Trump s-a exprimat în prezența primului său oaspete externe, premierul israelian. Atât Beniamian Netanyahu, cât și liderul opoziției centriste, israeliene, Gantz, au salutat revoluționara idee a lui Trump. Care consideră că, astfel, palestinienii ar putea trăi în siguranță, normal, la adăpost de violență.

Reacții regionale

Potrivit lui Gantz, propunerea preluării controlului american asupra zonei și a relocării locuitorilor palestinieni ”constituie o probă a puternicei alianțe americano-israeliene”. Gantz a calificat proiectul lui Trump drept ”creator, original și interesant”. Netanyahu a elogiat ”prospețimea” ideilor ”neconvenționale” ale unui președinte care ”pot schimba istoria”. Căci, în opinia liderului de la Ierusalim, președintele american vede și îndrăznește să și să spună ce alții nu îndrăznesc nici să gândească.

Egiptul și Iordania nu s-au arătat impresionate. Dimpotrivă. Au respins cu aparentă indignare planul american. Cât de reală e revolta? Se va vedea. Normală ar fi. După ce au pățit egiptenii cu dictatura Frăției Musulmane (a cărei filială palestiniană e Hamas) în urma debarcării președintelui Hosni Mubarak, ori iordanienii, în 1970l, în ”Septembrie Negru” cu sângeroasă revoltă a ”refugiaților” teroriști ai OEP, nici Egiptului și nici Iordaniei nu le poate conveni preluarea unei populații a fâșiei arabe cu înclinații vădit și accentuat teroriste și islamiste, care a aprobat, în proporție de 75%, masacrul comis de Hamas în Israel, la 7 octombrie 2023. În plus, Egiptul profită financiar masiv de pe urma contrabandei cu arme iraniene și turcești sau din Qatar pentru Hamas. Cum să renunțe la măgarul care aruncă aur?

Net mai refractară la inițiativa SUA s-a arătat, firște, gruparea teroristă, islamistă, Hamas. Care afirmă că ideile lui Trump ar putea ”aprinde regiunea”. Ca și cum până acum ar fi fost ignifugă.

Și europenilor (care-i iubesc pe teroriști) le țiuie urechile. Mulți experți afirmă că planul ar ”contraveni dreptului internațional”. Sau că ”n-ar fi realizabil”. E vorba, totuși, de circa 1-2 milioane de palestinieni. Iar Trump vrea, auziți, auziți, transformarea fâșiei Gaza într-o ”rivieră a Orientului Apropiat”, în care să se creeze numeroase locuri de muncă. Ar fi o soluție pentru mulți oameni din regiune și o afacere bună și pentru americani, dar senatorii republicani de peste ocean se arată precauți. Din opoziția de stângă, democrată, s-a afirmat că Trump și-ar fi ”pierdut mințile”.

Soluția celor state. Sau a celor patru

Dar nu altceva s-a spus și despre planurile lui interne. Înainte de a le examina, e util să se caute resortul, sensul și justificarea celor externe. Nu s-a vrut ”soluția celor două state, israelian și palestinian”?

Trump o livrează ca soluție a celor patru state: Egiptul și Iordania, (stat și el palestinian) având la mijloc alte două: SUA (în Gaza) și Israel în rest.

Ideea președintelui Trump i-a șocat pe unii, i-a traumatizat, sau, după caz, i-a fericit pe alții, a surprins pe toată lumea și va reaprinde acuzele de ”imperialism” și de ”nazism” la adresa președintelui, suscitând discuții dintre cele mai aprinse pretutindeni.

Dar un fapt e cert. Însăși propunerea lui Trump va revoluționa situația nu doar din Orientul Apropiat. Unde ideile convenționale de până acum s-au dovedit futile. Și unde, așa cum relevă noul șef al diplomației americane, Marco Rubio, e nevoie să dispară Hamas din ecuația fâșiei Gaza.

Altfel spus: nu se va putea stabili o pace durabilă în regiune cât timp n-au fost evacuați din ea belicoșii extremiști care o repun periodic pe jar. Pentru că li se permite s-o facă. Pentru că Vestul i-a cocoloșit îndelung.

Deloc de mirare că teroriștii islamiști din Frăția Musulmană palestiniană se simt călcați pe bombeu și amenință cu aprinderea regiunii. Ceea ce, fără îndoială, constituie dorința lor fierbinte. Și o posibilitate. Dar una foarte vagă. Pentru că regiunea nu se poate aprinde fără susținerea puternică a unor state. Iar Iranul ayatolahilor ar putea să nu mai aibă, în curând, dinții și forța economică și militară necesare destabilizării ei. În ce-i privește, prietenii europeni ai Hamas și Hezbollah ar putea să aibă alte griji decât susținerea unor perdanți. Pe scurt, scuturați dur de propunerile lui Trump, n-ar fi exclus să înceapă ca unii să vrea să profite de vântul proaspăt și puternic, care bate de la vest, astfel încât să se găsească parteneri europeni și asiatici pentru eliminarea Hamas, dacă nu și a palestinienilor, din Gaza.

Oricum, Trump nu se ferește să spună lucrurilor pe nume. După cel mai amplu masacru antisemit din istoria post-Holocaust, e clar că pacea reclamă o radicală schimbare în Gaza. Una radicală, nu de circumstanță. Chiar dacă pare a afecta regulile scrie și nescrise ale conviețuirii popoarelor.

La rândul ei, Rusia, prima care a aruncat în aer ordinea mondială și dreptul internațional, va începe să aibă motive să-și regrete decizia, întrucât, după târgul americano-ucrainean pe pământuri rare, ar putea avea propriile ei probleme spinoase, în curând crescânde, în estul Ucrainei și în războiul generalizat, pe care l-a declanșat iresponsabil în 2022.

Pe scurt, America revine în mare forță pe arena internațională. Și pare, sub Trump, dispusă realmente să ia taurul terorist, islamist și poate și ruscist de coarne, fără să țină seama cine știe ce de un corp de norme internaționale făcut oricum ferfeniță mai întâi de ruși și de aliații iranieni ai Moscovei, precum și de interpușii lor, în dispreț total față de ONU (o organizație clar nefuncțională) și de ideea reglementării pașnice a litigiilor și conflictelor în lume. O idee pe moment clar impracticabilă și nerealistă.

Ca atare, li s-ar putea da rușilor, iranienilor și chinezilor, precum și teroriștilor Hamas să guste din hapurile amare pe care ei le-au prescris altora. E bine? Nu e clar de loc. E riscant. Dar așa a fost lumea și până acum. Nu se știe ce va fi cu populația arabă din fâșia Gaza. Sau cu o parte din ea. O vor primi frații arabi?

Dar e limpede că Trump a pus lumea în mișcare, declanșând ceea pare a fi începutul unei veritabile revoluții interne și internaționale. După ce a dat drumul în SUA la o rafală de îndelung pregătite schimbări de amploare. Și ele revoluționare.

E rațional ce face Musk în numele lui Trump și a eficientizării guvernului american în SUA?

Europa occidentală a ajutat decenii la rând China. Comuniștii de la Beijing s-au revanșat, furându-le europenilor tehnologia și plagiindu-le produsele. Pe bază de muncă sclavagistă și de monedă ținută artificial la firul ierbii, chinezii au distrus competitivitatea produselor occidentale, relocând în China industriile Americii și Bătrânului Continent.

După care, cot la cot cu mercenarii ruși, precum și cu prostia cancelariilor occidentale, care-n loc să combată islamiști s-au apucat să exercite soft power elgetebist, i-au alungat pe europeni din țările africane, cu care Vestul întreținuse până atunci relații bune. Chinezilor, Africa nu le-a ajuns. Așa că au pus umărul activ, împreună cu aliații lor nord-coreeni și iranieni, la tentativa Rusiei de a răsturna pe veci ordinea mondială în detrimentul Vestului. A izbucnit războiul ucrainean.

Europa a găsit la rândul ei alți fraieri, spre a se despăgubi. Pe americani.

Considerații în reacție la a doua revoluția americană

De ce supune cuplul Trump-Musk America unei terapii de șoc? Pentru că Statele Unite se află într-un declin accelerat, proces (politic, cultural-axiologic, economic și militar) pe care nou-vechiul președinte vrea nu doar să-l frâneze, spre a conserva ce mai rămâne, ci pare hotărât să-l răsucească, prefăcându-l într-o nouă și rapidă ascensiune. Cu vârful de lance întors spre lumea din afara Americii.

Să recapitulăm. În 2022, sub Biden, deficitul comercial al SUA față de China ajunsese la aproape 400 de miliarde de dolari anual.

Dar și deficitul american în raporturile cu Europa crescuse. Ajunsese, în 2022, la 200 de miliarde. După care, în loc să scadă, a continuat să sporească masiv și rapid. Au explodat toate cheltuielile americane, Statele Unite nemaifiind în stare, cu visteria înglodată în datorii, să-și apere nici măcar propria graniță în fața traficului mortal de Fentanil din China și Mexic, ori a afluxului de imigranți ilegali și de bandiți, teroriști și ucigași de peste tot.  

În armata Ucrainei și apărarea ei de ruși, America a pompat cu toate acestea, icnind tot mai greu sub povara ultimilor 10-11 ani, circa 140 de miliarde de dolari.

La aceste sume uriașe se adaugă zeci și zeci de miliarde de ajutor umanitar. Doar pentru Ucraina. Doar în 2022, Ucraina a primit aproape 11 miliarde și jumătate de dolari ajutoare umanitare de la americani.

Din 2012, timp de 10 ani, SUA au plătit lumii o asistență umanitară de nu mai puțin de 640 de miliarde de dolari, între altele pentru cele mai diverse proiecte progresiste cerute ideologic de fanaticii religiei woke. În medie, 54 de miliarde pe an. Prin comparație, UE dă mai nou pe filantropie, anual, 1,9 miliarde. Atât. Și mult se donează, direct sau indirect, teroriștilor palestinieni, manualelor de jihadism și complicilor lor de la UNRWA. Încă și mai mult, proiectelor-curcubeu pentru transgenderi sârbi, africani, asiatici și latino-americani. Precum și subminării guvernului Orban în Ungaria.  Sau altor proiecte similare, despre care americaniid e rând habar nu au.

America și războiul din Ucraina

Mai nou, americanii și ucrainenii au convenit o schimbare de paradigmă în raporturile mutuale. SUA și-au continuat livrările de arme. Iar Kievul a promis Statelor Unite elemente și metale rare, ucrainene, între care Litiu, Galiu, Titan, Nichel, Cobalt, Mangan și Neon, folosite între altele în tehnologii medicale și aerospațiale. Livrările în Statele Unite ar urma să recompenseze ajutorul militar american pentru Ucraina.

Multe din aceste resurse se găsesc în estul ocupat al Ucrainei. Ar fi în interesul vital al Americii ca aceste resurse să nu pice în mâinile Rusiei și Chinei, după cum releva recent un expert de la ”The Insider”.

Deși e clar că această schimbare de paradigmă va avea darul, democratic prețios, de a modifica percepția privind nevoile îndepărtatei Ucraine ale multor americani sărăciți, în ultimele decenii, de măsurile anticapitaliste ale regimurilor de stânga de la Washington, în Europa se critică isteric noul guvern american și deciziile lui. Și nu doar de către elita progresistă, ci și de mulți alți habarniști, care n-au avut curiozitatea să consulte faptele și cifrele.

Ce le pasă de democrație? Ce le pasă de NATO, care e zero barat fără o Americă puternică, în stare, dar numai dacă se întărește, să lupte în războaie regionale sau mondiale pentru europeni?

Nu e însă America tare oricum? Nu prea, dacă se ține seama de efectele actualelor taxele nemajorate asupra visteriei americane. De care beneficiază maxim nu doar chinezii, ci și europenii, de vreme ce exportă de patru ori mai multe automobile în SUA, decât vând americanii în Europa. Iar mărfurile digitale și cinematografice americane se lovesc de bariere protecționiste notabile, dacă încearcă să treacă oceanul și să-i fericească pe europeni.

În Europa, Trump e totuși osândit fără drept de apel. Și nu doar pentru schimbarea ucraineană. Ci și pentru că a început să epureze politizatul minister american al justiției, implicat de Joe Biden în vânătoarea de vrăjitoare împotriva rivalilor săi de dreapta, ca și pentru închiderea teoretică a USAID, un fief antiamerican al progresiștilor (ale cărui atribuții au fost preluate, parțial, de Departamentul de Stat).

Povestea cu USAID

USAID, care a trecut sub conducerea Departamentului de Stat, cum e normal, ar fi trebuit să îndeplinească o sarcină realmente foarte importantă. Ar fi trebuit, ajutând umanitar, să răspândească în lume soft power american. Or, ce-a făcut în realitate? A devenit, sub guvernele precedente, o pepinieră de extremiști de stânga, plătiți gras de la buget. Și a finanțat la rândul ei, între altele, programe ”DEI”, de îndoctrinare de extremă stânga și de politici identitare în întreaga lume. Soft-powerul difuzat de USAID? Antiamericanism, anticreștinism, antisemitism.

Totuși, nu puțini preopinenți români critică prezumtiva ”desființare” a USAID. O critică și o deplâng în sine, dar și pentru maniera fără cap în care ar fi avut loc.

Dacă s-ar fi procedat fără cap ar fi regretabil, chiar dacă nu știu terapie de șoc în care să nu se facă și greșeli. Și care să nu doară. Dar nu s-a ”desființat”. Încă. S-a trecut sub aripa Departamentului de Stat.

Și chiar atât de rea să fie oare ideea de a se verifica de la un cap la altul USAID după ce a efectuat cheltuieli externe exorbitante pentru te miri ce? Trebuia oare lăsată armata de politruci maoiști de la USAID să cheltuiască în continuare banii contribuabilor americani, făcând dublul plăților efectuate de UE și de Germania la un loc, de vreme ce SUA au depășit la asistența umanitară, pe lista donatorilor, pe toți cei 10 furnizori de ajutoare externe puși cap la cap după americani?

Oare cât să mai plătească americanii pentru obiective tiermondiste fixate în parte de extrema stângă, în timp ce excedentul comercial european, situat cândva la 200 de miliarde în detrimentul SUA, continuă să crească?

Vorbim însă, mai exact, despre trilioane de dolari. Adică despre mii de miliarde.

Despre ce e posibil să găsească Musk în scriptele fostei adminstrații, a scris New York Times într-un recent articol care discută astronomicele plăți publice abuzive și aiurite, în mare parte frauduloase și sifonate într-o manieră sulfuroasă, la entități corupte, efectuate sub Joe Biden, de către democrați, prin zeci de agenții federale. 

Când Trump se va adresa congresmenilor la începutul lunii martie, președintele SUA e posibil să prezinte ”nucleara” unei risipe monumentale, depistate nu de ”DOGE” și Elon Musk, ci de instituția de control a lui Joe Biden.

Care a descoperit în 2023 imense găuri bugetare în visterie. Ziarul new-yorkez se întreabă pe ce exact se bazează Musk când afirmă că DOGE va putea ajuta la ”reechilibrarea bugetului american” (înglodat acum în datorii fără precedent) dacă se elimină sifonările ”frauduloase”, executate de fosta administrație. Astronomicul deficit bugetar al SUA a ajuns în 2024 la 1,8 trilioane de dolari (deci aproape 2.000 de miliarde de dolari, cu 138 de miliarde mai mult decât în 2023).

Or, potrivit Curții de Conturi a guvernului Biden (nu Trump), administrația precedentă a făcut doar în 2023 un deficit de 236 de miliarde de dolari din pricina acestor sifonări, din care trei sferturi au reprezentat plăți excesive, incorecte. Această sumă corespunde, potrivit lui John Podhoretz, de la Commentary, unei treimi a bugetului militar al Statelor Unite. Și unei șesimi sau șeptimi din întregul deficit public al Statelor Unite.

La toate astea, criticii lui Musk s-or fi gândit? Ei, și ce dacă nu s-au gândit? Ce dacă uită că Musk, angajat special al guvernului, acționează legal și constituțional, de vreme ce restructurarea din temelii a lui USAID are loc sub autoritatea președintelui ales al SUA, Trump? Și ce dacă nu știu ce-a găsit Musk în scriptele administrației democrate, americane?

Ce le pasă unor ”influensări” români și europeni de legitimitatea demersurilor noi administrații? De ce să nu se dea ei mari și curajoși, căci știu că nu pățesc nimic, dimpotrivă sunt lăudați, când afirmă enormități și îi dau la cap lui Trump pentru un prezumtiv ”tranzacționalism și unilateralism”, cum se exprima un imbecil cu pretenții?

Potrivit lor, ajutorul dat Ucrainei de americani trebuie să fie gigea, îmbrăcat la dungă și tuns la zero, conformându-se ad literam ”principiilor democratice și de drept internațional.” Că altfel nu e ”mumos”. Și ar trebui respins…

Mă-nțeledgi musiu? După decenii de ajutor generos și deci nerambursat, americanii, fără de care NATO nu valorează nimic, ar fi obligați să plătească în continuare, nelimitat, efortul de război ucrainean, pentru care europenii nu vor să bage mâna prea adânc în buzunarul plin de banii obținuți din excedentul foarte profitabil al comerțului lor cu SUA.

Pe ideea că noi încasăm, iar americanii, proști cum sunt, se supun dictatelor noastre despre cum trebuie condusă lumea și plătesc, nenică, plătesc, pentru ca să fie pe placul unor observatori români foarte progresiști. Pentru că nu, nu se poate să faci geopolitica de ”la sfârșitul secolului 19, când marile puteri europene se întreceau în a-și asigura resursele și sferele de influență fără să țină cont de populațiile locale.”

Si dă-i si luptă anticolonialist.

Ce mai solicită un preopinent rău inflamat?

Ca UE să se ”trezească”. Și să combată în ceasul al 12-lea, ”abordările agresive ale lui Trump”, altfel va deveni tot mai ”dependentă de voința politică a Washingtonului” în asigurarea securității europene. De parcă din 1945 încoace ar fi fost dependentă de propria voință europeană.

Ați priceput? Taman UE trebuie neapărat să se trezească. UE care profită militar și comercial de America și azi, (băgând în buzunar sute de miliarde de euro anual) cum n-a profitat nimeni vreodată de alt stat. De ce-mi amintesc aceste aberații? De Kremlin Georgeștii care înfierează la orice pas apartenența României la NATO, UE și la profitorii occidentali capitaliști care oprimă țărișoara, bla, bla bla.

Așa și extrema stângă europeană, care dă din răsputeri în SUA, căci, vezi bine, America e tare imperialistă și bate la fund UE. După care influensărul anti-trumpist varsă lacrimi de crocodil că Europa e divizată și nu se apără mai bine, devenind tot mai vulnerabilă față de agresivul Trump și Musk și de ”tot mai puternica extremă dreaptă europeană”.

Ce altă ”intuiție” genială ni se mai oferă? Că ucrainenii ar avea chipurile ”cel mai mult de pierdut”. Căci dacă Zelenski acceptă toate condițiile unui astfel de ”acord special” propus de SUA pe ideea ”îți ofer securitate, dar îmi dai resursele tale”, ei bine, ”Ucraina va deveni și mai dependentă de Washington”, ceea ce îi va limita libertatea de mișcare în negocierile de după război….Iar ”mașinăria de propagandă a Kremlinului” ar profita, ”rostogolind public minciuna potrivit căreia „Ucraina este vândută americanilor pentru resurse, nu pentru valori democratice”. Dixit Marco Badea.

Măi să fie. Înțeleg din perorațiile lui că e preferabil pentru Ucraina să nu mai accepte prezumtivul ”diktat” al Washingtonului, să renunțe, adică, demn, la un acord mutual avantajos și mai ales la ajutorul militar american și să-și piardă țara, lăsând Rusia s-o înghită din lipsă de opoziție militară. Atât îl duce capul pe sărman.

Nu e vorbă, că nu e singurul perplex. Nu le e multora clar că Trump nu e atât un conservator obișnuit, cât, mai degrabă, un revoluționar populist.

Nu e clar nici unde va duce a doua revoluție americană, pe care a demarat-o șeful Casei Albe. S-ar putea să ducă în bălării. Trump greșește frecvent, iar uneori, cum am reliefat comentând opțiunea lui nefericită pentru funcția de șefă a Comunității americane de Informații, dă semne să greșească grotesc. Revoluția lui pare însă absolut necesară, deși e cert că mulți l-ar îngurgita cu fulgi cu tot pentru că a lansat-o.

Or, la fel de sigur e că, până la declanșarea ei, lumea n-a fost câtuși de puțin mai bună decât e acum.