Urletul antisemit, intelectualitatea occidentală și America lui Trump

Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Un prelung urlet, lugubru și sfâșietor străbate universul. E ”fascist”! E ”Hitler”! Dă ”o lovitură de stat”! Pune ”un neales ca Musk să arunce în aer aparatul administrativ”! De ce toate astea?! ”Ca să ne amețească! Să ia mințile opoziției, să cadă șocată la pământ și să-și țină gura! Rezistați! Puneți-i bețe în roate!”

S-a uitat că acest ”Hitler” nu vrea să-i extermine pe evrei? Că și-a propus, dimpotrivă, să-i ajute pe israelieni? Că a fost arhitectul Acordurilor de Pace Abraham? Că nu propune nici exterminarea altor neamuri? Că a fost ales democratic? Că Musk e trimisul său legitim? N-a avut Biden salariați, care comparau poliția cu ”patrule sclavagiste”? Și foruri de control, între altele al presei, de nimeni alese, care nu dădeau socoteală nimănui? N-a semnat și Biden, la început de mandat, o tonă de ordine executive și decrete care au desființat tot ce făcuse Trump înainte? Nu și-au bătut joc democrații de norme și de spiritul lor, restrângând libertpție democratice ale americanilor?

De unde până unde acest indignat protest și refuz, aproape unanim?

Nu e doar un strigăt din adâncul calvarului stângii. Una amețită și siderată de viteza deciziilor țintite ale noii administrații, având în față o opoziție democrată lipsită de o agendă acceptabilă majorității americanilor.

E, mai ales, conștient sau nu, urletul de durere și de furie antisemit, cu inflexiuni antiamericane, iscat de măsurile și propunerile lui Trump. Mai ales de cele privind Gaza.

De la ONU și UE până la ayatolahi, și din China până la patronii Hamas din Qatar și Turcia, lui Trump nu i se poate ierta că, după un veac de terorism arab, propune în fine un plan de pace îndrăzneț, a cărui aplicare ar tăia nodul gordian al conflictului israeliano-palestinian.

Relocarea palestinienilor. Și ce nu ni se explică despre ea

Nu e nimeni în stare să lămurească, credibil, ce e rău și imoral din a face Gaza o Riviera a Orientului Mijlociu? Sau de ce ar fi greșit și crud ca o populație arabă să fie relocată, voluntar desigur, în țările arabe vecine? Mai ales cât timp cei ce se opun relocării afirmă că Gaza ar fi ”o pușcărie în aer liber” și populația ei ar fi supusă, chipurile, unui prezumtiv ”genocid”?

Sau de ce e mai imoral să se mute niște arabi de religie musulmană, din Gaza, în fosta lor patrie egipteană, sau în actuala lor patrie iordaniană, ambele state islamice, arabe, dacă e corect și recomandabil ca Germania să primească milioane de sirieni și de ucraineni de alte religii sau confesiuni decât majoritatea catolică și protestantă din actuala Republică Federală?

Ori America 10 milioane de imigranți ilegali în răstimp de doar 4 ani?

Și de ce a acceptat comunitatea internațională fără urlete lugubre și prelungi, la lună, epurarea etnică a nevinovaților armeni din Karabah și relocarea lor în Armenia, operată de azeri sub amenințarea mitralierei, dar nu-și poate asuma pentru nimic în lume ca palestinienii din Gaza, care au susținut în proporție de 75% masacrul jihadist de la 7 octombrie 2023, să plece vremelnic, de bună voie, în țări vecine de același neam, vorbindu-le limba maternă?

Motive adevărate

Mai presus de orice mai nimeni nu explică, onest, că egiptenii și iordanienii nu-i vor în ruptul capului pe vecinii lor, arabi ca ei, palestinieni ca iordanienii, pentru că știu ce anume fac ei cu ajutorul unor puteri antisemite în țări ca Iordania sau Liban, dacă îi primesc. Pe care teroriștii palestinieni le distrug apoi aproape instantaneu, dacă li se dă voie să se stabilească în ele.

Pentru că, în esența lui, conflictul ,a cărui rezolvare neconvențională o propune pe această cale Donald Trump, după un secol de ”soluții” in corpore catastrofale, se cere prelungit. Căci, bazat pe neacceptarea evreilor în propria lor patrie, nu e hrănit, cum se pretinde, de grija față de ”victimele” lui palestiniene, cum sunt numiți și teroriștii jihadiști ai Hamas și Jihadului Islamic, ci e clar alimentat de antisemitism, evreilor neputându-li-se scuza insistența asupra dreptului la un stat propriu, independent.

Și mai puțin li se acceptă capacitatea de a-l apăra și de a-l face puternic, admis, vai, celor mai diverși asupritori de nații, de la francezi la chinezi, și de la turci la ruși.

Și atunci cum să se primească și să se aprobe rezolvarea reală, autentică, durabilă, în temeiul propunerii Statelor Unite, a unui litigiu prin care, cât timp durează, cât timp nu s-a soluționat, cât timp e prelungit artificial, Israelul poate fi demonizat și delegitimat neîncetat?

Factor agravant, recomandarea soluționării neconvenționale a conflictului aparține Statelor Unite. Care, vai, a mai mediat, spre indignarea și disperarea lumii antisemite, o grămadă de tratate israeliano-arabe. Căci statul evreu vrea pace. Și Trump s-a dovedit capabil, după cele mediate de Jimmy Carter și Bill Clinton, să mijlocească ”Acordurile Abraham”. Nu se sfiește ”nazistul” să mai încerce să pacifice o regiune aflată în conflict cu evreii? ”Rușine să-i fie”! Rușine Americii, țipă, din rărunchi, antiamericanii.

Recurs istoric

De cine amintește tratamentul sever aplicat de o parte din opinia publică mondială Americii și Israelului?

De Hitler. Führerul a crezut mult timp că Marea Britanie ar fi recuperabilă pentru nazism. Înainte de a a-și sparge dinții încercând să muște din fermitatea de granit a lui Churchill și din hotărârea neclintită și necurmată a englezilor de a rezista tăvălugului german, Hitler își închipuise realmente că, spre deosebire de Statele Unite, imperiul britanic putea fi câștigat pentru anti-iudaismul nazist.

În schimb, deși magnatul antisemit american, Henry Ford, era ”inspirația lui”, cum l-a denumit Hitler într-un interviu pentru Detroit News, din 1931, America era, în opinia lui, (încă de-atunci) mult ”prea iudaizată” ca să mai fie capabilă să-și combată ”decăderea” politică și ”degringolada” rasială și să mai poată fi ”salvată” și reciclată de naziști.

America pățește invariabil ca Israelul. Ura pe ea crește exponențial, când se dovedește puternică. Și, desigur, când nu-i tratează pe evrei vitregește, ca Obama și Biden. Care a impus Israelului un embargo pe arme și produse civile ca buldozerele, tocmai în război fierbinte, când principalul aliat al SUA din Orientul Apropiat avea mai mare nevoie de ele.

Scâncetele anti-trumpiste ale unor intelectuali

Te-ai fi așteptat ca istorici și intelectuali publici, precum Timothy Snyder, să știe ce înseamnă agresiune, puci, terorism. Să știe despre ce e vorba în lume nu doar când e vorba de Putin și de Ucraina, unde zice bine. Și să nu recurgă la newspeak, întorcând pe dos sensul cuvintelor. Te-ai fi așteptat să salute gândirea ”outside the box”. Să nu-i placă blocajul în proiect. Să aplaude că Trump a dat dovadă de o gândire clar neconformistă. Te-ai fi așteptat, deci, să nu lovească tocmai în cel care se încumetă să amorseze debirocratizarea administrației americane și să combată antisemitismul.

Or, Snyder acuză aberant un președinte ales democratic, care vrea să întărească America, de un imaginar ”puci” pasămite ”neconvențional”, tocmai când șeful ales democratic al statului american propune soluții neconvenționale unor probleme clar nerezolvabile pe căile bătucite.

Da, Trump mai greșește. L-am criticat repetat. Dar nu mă pot alătura corului lupilor care-l demonizează și al celor însetați de sânge evreiesc. Au aderat la aceste coruri, fără jenă, intelectuali care se cred ”antifasciști”, dar care, jalnici până la capăt, au tăcut chitic când pro-teroriștii islamiști și de extremă stânga scandau lozinci antisemite la Maryland, Columbia sau la alte universități americane.

Ce trist spectacol furnizează vomitivul exces de zel retoric, anti-trumpist, al unor profesori de peste ocean care se reped zilnic la beregata lui Donald Trump, agresându-l retoric mai des decât înșfacă periuța de dinți sau furculița cu care-și înfulecă micul dejun, prânzul și cina. De ce nu i-am auzit osândind măcar o dată, de sămânță, tabăra woke și politicile ei extremiste, identitare și antisemite? Oare de ce?