Puci administrativ? Donald Trump, Elon Musk și o ipocrizie la pătrat

Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Pare curios cum e lovit din toată părțile Donald Trump. Care ar fi ”declanșat un puci administrativ”, ar ”încălca separația puterilor”, ar fi iscat ”o criză constituțională”. Sau Elon Musk. Că nu ar fi ”un oficial legitim”, că nu l-a ales nimeni, că numirea lui n-ar fi în regulă, și câte și mai câte.

Dar Musk e un oficial, un angajat legitim al guvernului președintelui ales. Și oare cât de OK au fost numirile operate de administrațiile precedente?

Alți nealeși

Țarul Covid, Fauci, o fi fost ales de poporul american? N-a fost.

Totuși s-a încumetat să instaureze, încă sub Trump, dar și sub Biden, o dictatură a măștilor, a vaccinurilor și a școlilor închise, din februarie 2020, pe un răstimp cumplit, de luni și ani. Această închidere n-a debirocratizat, spre deosebire de ceea ce face Musk la DOGE nimic. Dimpotrivă. Dar a afectat în schimb, psihic, un număr uriaș de copii. Pe mulți, grav.

Dar nu e Musk un magnat? Da, și? Nu i-a finanțat George Soros pe democrați? Și multe proiecte obscure? Pentru ce a primit fiul său miliardar, Alex Soros, Medalia Libertății de la Joe Biden?

Iar Amos Hochstein, emisarul lui Biden pentru Liban (n.r. citește Hezbollah) a obținut votul popular american? Au optat pentru el zeci de milioane de cetățeni ai SUA? Să fim serioși. Dar negocierile lui fără dinți cu islamiștii interpuși ai Iranului din Țara Cedrilor au provocat pagube durabile și incomensurabile, înainte ca Israelul să-i lovească dur pe teroriști și încetarea focului în Liban să pară, date fiind concesiile Hezbollah, o opțiune viabilă.

Dar delincventul toxicoman Hunter Biden și maică-sa? De ce lua parte infractorul Hunter Biden, traficantul de influență, la ședințele de la Casa Albă ale președintelui cu principalii săi consilieri. De ce au părut să le prezideze el și Dr. Jill Biden, iar nu șeful statului american?

Ce căuta un derbedeu, un răufăcător cu cazier în echipa prezidențială și guvernamentală americană? De ce nu s-au alertat atunci extremiștii de stânga de azi? De ce nu l-au suspendat pe Joe Biden? De ce au mințit, ascunzând poporului american disonanța cognitivă, senilitatea, degradarea accelerată a capacităților cognitive ale președintelui, pe care a detaliat-o recent și șeful Camerei Reprezentanților, Mike Johnson?

Și cine a ales-o pe Kamala Harris într-un scrutin preliminar ca să poată candida la președinția SUA? NIMENI. Zero. Nada. Și atunci?

De ce se inflamează islamista Ilhan Omar, congresmena care-și învață compatrioții musulmani, somalezi, imigrați ilegal în SUA, cum să încalce legea și cum să fenteze autoritățile, că Elon Musk, care încearcă să-și mobilizeze energia herculeană și să facă o oarecare curățenie în grajdurile lui Augias, nu a fost ales?

Alte nefăcute ale leftiștilor care-i demonizeză pe Trump și Musk

Și de ce se finanța BBC cu subvenții de la guvernul american? Asta da, imparțialitate. Și independență. Oare cât de obiectiv mai putea fi postul public britanic, care s-a văzut în repetate rânduri nevoit să-și cerceteze și să-și regrete antisemitismul virulent, cât timp o bună parte din bugetul său era livrat de un guvern american, răsplătit cu zilnice doze de anti-trumpism  și anti-israelism?

De ce s-au folosit banii contribuabilor americani pentru finanțarea de proiecte transgender între altele în Guatemala? O fi fost OK? Să fi fost judicioasă, oare, această utilizare a banilor proveniți din taxele și impozitele poporului american care l-a votat pe Donald Trump?

Nu, nu cotizăm la ”dadarisme”. Zise și whatabout-isme.

Greșelile și delictele unora nu justifică nefăcutele altora. Dacă administrația Biden a fost o catastrofă, bine machiată și escamotată de propaganda woke și islamistă care acum tună și fulgeră împotriva lui Elon Musk, nu înseamnă că administrația actuală trebuie să prefere tăriei dreptății, dreptul celui mai tare. Sau că-și poate permite încălcarea legii.

Dar, până un alta, a reforma, a debirocratiza și remodela obiectivele ajutoarelor americane nu reprezintă vreo greșeală. Dimpotrivă. E exact ce-și dorește poporul american, care e sătul ca SUA să tot fie demonizate indiferent ce-ar face, indiferent cât ar ajuta, indiferent cât ar investi în proiecte tiermondiste, pacifiste, progresiste. Sau de orice altă natură.

Iar declarațiile și măsurile guvernelor și instituțiilor de stânga și extremă stânga nu se pot ascunde la nesfârșit îndărătul demonizării administrației Trump.  

Așa crede bunăoară cancelarul interimar Scholz. El a criticat decizia președintelui SUA, Trump, de a sancționa CPI pentru abuz de putere (antisemit, nota mea).

Sancțiunile, a susținut Scholz, n-ar fi ”mijlocul adecvat”. Curtea Penală ar fi ”garanția” ca ”dictatorii să nu prigonească și să nu înceapă războaie”. Ce n-a explicat Scholz e, în acest caz, între altele, de ce aruncă CPI dictatori și teroriști în aceeași oală cu dregători aleși democratic, precum premierul israelian Netanyahu și fostul ministru al apărării, Gallant, ambii dregătorii unei democrații liberale cu o justiție independentă.

Și de ce oare Curtea Penală Internațională de la Haga și-a bătut joc de instituțiile unui stat de drept, echivalându-i oficialii cu teroriștii și justiția independentă cu un sistem stalinist și putinist? ”Mijlocul adecvat”, dixit Scholz. Dar mijloc pentru ce? Pentru perpetuarea paradigmei politologiei apusene, care cerea, inept, că soluție în treburile globale să te căciulești în fața dictatorilor și teroriștilor, că nici criminalii în masă n-ar vrea ”decât să câștige” bani și că a-i alimenta (ori a-i gâdila, alinta, răsplăti și răsfăța cu ample concesii, eventual antisemite), ar rezolva, chipurile, toate litigiile?

Iată motivul pentru care ne aflăm în actualul război hibrid global. Căruia Trump încearcă, vădit, să-i pună capăt. Va reuși? Cine știe? Dar e cert că nu va izbuti dacă va asculta de clevetitori. Dacă se va plia dorințelor și recomandărilor sicofanților extremei stângi, ale yesmenilor și papagalilor care le preiau inept pozițiile și marilor ipocriți, care critică orice soluție promițătoare a conflictelor, dacă vine din dreapta spectrului politic american și le contracarează propria agendă.

Domnia dreptului asupra forței? E bună. E dezirabilă. Dar ce facem când ”dreptul” se transformă în tolerarea intolerabilului? Ce se întâmplă când dezideratul de a nu-i urî pe palestinienii de rând se transformă în cauționarea liderilor lor teroriști, în loc să se treacă la soluționări neconvenționale în Gaza, ca să fie ajutați toți musulmanii moderați.

Decența pierde. Căci ea singură e bună și frumoasă, dar nu rezolvă de la sine problema unei populații în mare măsură radicalizate, care, în fâșie, a aprobat în proporție de 75% masacrul comis de Hamas asupra copiilor, femeilor și bătrânilor israelieni. Altminteri, ne putem preface că nu știm care sunt realitățile. Putem continua să stimulăm și terorismul și extremismul încurajat până acum de UNRWA, de manualele exaltând jihadiști și martiri finanțate de europeni, în numele ”păcii” și ”bunei înțelegeri”, în ideea că a te căciuli față de teroriști ar fi o soluție.

Dar vom continua în acest caz să pierdem și să ne afundăm în război global, având în frunte țări decente, dar subit iresponsabile, cu lideri de stânga și antisemiți (oripro-teroriști) ca Irlanda, Spania și Norvegia. Sau Iordania palestiniană. Și Egiptul fost suveran al fâșiei Gaza. Care nu sunt destul de decenți să-i preia pe mult-iubiții refugiați palestinieni.

Și dacă nu ne place o Americă pe cale de a se debirocratiza, reforma și întări: poate vrem o Americă slabă, care să nu fie în stare să mai ajute Europei să se apere, în condițiile în care Bătrânul Continent pare pe cale de a ajunge în starea vârstnicilor duși la azil, incapabil, cum e, să se mai apere de amenințări groaznice precum ale Rusiei? Asta vrem oare?