După pagere. Ce ”nu” vor să înțeleagă aliații teroriștilor

Informațiile pe care le primiți prin intermediul acestui blog absolut independent presupun depunerea unui mare efort ziaristic. Ca informațiile să vă fie livrate la timp, curate și interpretate corect, e nevoie de un amplu, laborios și deloc lesnicios proces de verificare, de gândire, de analiză și de sinteză. Contribuiți la supraviețuirea acestui jurnalism independent, de care puteți profita zilnic, la distanță de un mediu jurnalistic altminteri toxic, inundat de propagandă, în care surse libere și neatârnate ca acest blog au devenit o raritate. Aveți la dispoziție un buton de donații! Contează orice sprijin!

---

Putem deduce care va fi viitorul operațiunii pagere din istoricul ultimelor decenii de conflict între Israel și terorismul islamist? Poate. Dacă îl recapitulăm.

Pe moment, atacul pagerelor și conflictul Israelului cu grupările interpuse ale Iranului par a isca în Vest, în continuare, mari dureri de cap, perplexități, confuzii și nedumeriri.

Internaționala antisemită, progresist-islamistă, ar vrea să convingă omenirea că ar fi fost vorba de un presupus ”atac terorist” (israelian, desigur) sau măcar de o imaginară ”încălcare” a ”drepturilor omului”, deși operațiunea a rănit ori ucis în proporție de 99,99% teroriști, fiind, deci, poate, cea mai precisă lovitură militară chirurgicală din istorie.

Pot fi iertați evreii?

Defel. În niciun caz! Evreii nu pot fi iertați dacă le reușește o asemenea performanță antiteroristă, pentru care orice guvern democratic din lume ar fi sau ar trebui să fie lăudat până la nemurire. De ce sunt tratați israelienii altfel? Pentru că sunt între ei mulți evrei.

Și pentru că inamicii lor sunt islamiști, care, ca toți imigranții musulmani din Vest, se bucură de un statut special, foarte privilegiat, dată fiind lupta lor antisemită și tendința elitelor occidentale de a considera civilizația iudeo-creștină veșnic culpabilă.

Datorită acestui statut s-a interzis în Canada lansarea cărții-mărturie a unei tinere yezide, supraviețuitoare a genocidului comis de statul islamic în 2014 în rândul poporului ei, ca și a unei îndelungate sclavii la stăpâni islamiști care au supus-o repetat celor mai îngrozitoare suplicii. De pildă unor nesfârșit reluate violuri.

De ce s-a recurs în Canada la acest demers? ”Ca să nu se iște islamofobie”.

Reiese că fetele iezide (yazide) ar putea fi violate și schingiuite la nesfârșit, poporul lor, ca al evreilor, exterminat în mare veselie de naziști sau islamiști, dar victimele rămase în viață ale genocidelor n-ar avea dreptul să spună adevărul. Să depună mărturie. Și cu atât mai puțin să se apere manu militari. Așa cum eficient au arătat israelienii, în repetate rânduri, că pot face. Inclusiv prin operațiunea ”pagere” dacă, așa cum e probabil, Mossadul a derulat-o. Ori prin raiduri și operațiuni terestre destinate descurajării ori desființării teroriștilor Iranului, cel alintat și cocoloșit intens (cu excepția epocii Trump) de americani, nemți, englezi și francezi, din epoca Obama încoace.

După explozia pagerelor, armata de simpatizanți ai teroriștilor și islamiștilor a ieșit, la chemarea Chinei (aliata Rusiei și Iranului) pe Tik Tok și în Jiefang Ribao, organul Partidului Comunist, să deplângă peste ”30 de oameni morți”, cum se exprimă gazeta PCC. Ori moartea ”unei fete”.

De parcă a ținti în combatanții unei oștiri teroriste și a-i răni sau ucide pe zeci sau sute dintre ei este a ataca ”civili”. Sau ”fete”.

Și pentru că nu se poate argumenta în mod serios așa, au scos capul ”pacifiștii”.

M-a izbit, mai nou, și ieșirea unui politician creștin-democrat de rang înalt care m-a îndemnat să cred că, în materie de antisemitism, cel puțin, CDU e pe drum spre extrema stângă.

Perplexitățile unui dregător creștin-democrat

Nesilit de nimeni, viceșeful grupului parlamentar al CDU, Wadephul, a calificat măsurile de apărare ale Israelului împotriva grupării teroriste Hezbollah drept ”greu de înțeles”. El s-ar întreba dacă ”s-au întreprins toți pașii necesari unei aplanări pașnice a conflictului” dintre Israel și Hezbollah, respectiv între Israel și Hamas în Gaza, întrucât nu s-ar vedea ”destui pași spre dezescaladare”. Numai dacă ignoră tot istoricul conflictului din Orientul Apropiat își poate pune cineva asemenea întrebări, doar părelnic de bun simț. În fapt, tembele.

Nu e clar ce îi e greu de înțeles demnitarului aparent greu de cap al creștin-democraților germani, după un an de neîncetate atacuri cu rachete ale interpușilor teroriști ai Iranului din Liban și tot atâta vreme de apeluri și avertismente evreiești și americane. Israelul avertizează Hezbollah de luni de zile că se va confrunta cu represalii și un posibil război, dacă mai continuă bombardamentele cu rachete și obuze anti-tanc ghidate care îi împiedică pe locuitorii din nordul statului evreu să revină la casele lor. Teroriștii șiiți libanezi, ghidați de ayatolahii și de gărzile revoluționare islamiste ale lui Khamenei, au fost avertizați și răsavertizați să oprească focul anti-israelian pe care l-au declanșat neprovocat, de la 7 octombrie 2023, o dată cu masacrul terorist comis în Israel de Hamas și de Jihadul Islamic, alți interpuși ai Teheranului. Avertismentele s-au dovedit in corpore, inutile. Bombardamentele asupra nordului statului evreu au continuat.

Iar Hamas continuă să țină captivi circa 100 de ostatici israelieni, dintre care nu se știe exact câți n-au fost asasinați de teroriști.

Iată ce ar trebui să-i provoace dregătorului CDU dureri de cap: soarta evreilor și israelienilor în continuare captivi sau siliți, cu zecile de mii, să rămână departe de casele lor, din cauza războiului pe mai multe fronturi provocat de Iran din senin, în ideea de a profita de prăbușirea descurajării occidentale, din pricina slăbiciunii și progresismului sinucigaș ale administrației Biden-Harris, precum și ale unor dregători aparent iremediabili grei de cap ca Johann David Wadephul.

Și ar mai trebui să-l preocupe soarta proprie, germană și europeană. Pe care n-o ajută defel împăciuitorismul scabros al elitelor și autorităților unor state occidentale.

Cum ar putea fi edificat politicianul neamț perplex?

Ca să se lămurească i se poate recomanda și lui Wadephul și altora ca el mărturiile unor Nadia Murad, o tânără iezidă laureată a premiului Nobel, care nu mai poate zâmbi, după ce ISIS i-a asasinat mama și șase frați; ale scriitoarei canadiene Yasmine Mohammed, autoarea tulburătorului bestseller ”Unveiled: How the West Empowers Radical Muslims”, ”Cum îi împuternicește Vestul pe musulmanii radicali”; ale imamului șiit Mohammad Tawhidi, supranumit ”Imamul păcii”, un luptător împotriva antisemitismului din islamul radical, care a evidențiat nu o dată atât derapajale extremiste din societățile musulmane, cât și modul în care guvernanții occidentali și stânga apuseană le ignoră și facilitează perpetuarea lor.

Ce efecte prietenoase față de terorism și stimulatoare de război au nedumeriții critici ai Israelului

Pentru că, în afară de a compromite descurajarea inamicilor Vestului și democrațiilor, acest appeasment îi împiedică pe extremiști să-și ia și să-și dea seama. Îi oprește de la a reflecta la ceea ce fac, de la a se umple de scârbă din pricina crimelor rentabile ale patronilor lor mafioți și de la a renunța la slujirea lor, prin abandon al fanatismului și terorismului, întru revenirea la sentimente mai omenoase și compatibile cu pacea.

Dar meditațiile, alarma și ”nedumeririle” sau chiar condamnările delirante ale operațiunii antiteroriste israeliene, ca ale lui Wadephul, AOC, sau ipocriții grețoși și antisemiți Guterres și Borrell, torpilează șansele păcii, stimulându-i pe teroriști să nu cumva să depună armele și să-i elibereze pe ostatici, ci să-și perpetueze fărădelegea. Și, bineînțeles, băile de sânge, violurile, răpirile, șantajul.

Bătălia, prin urmare, va continua. Și împăciuitoriștii prieteni ai terorii își vor face și pe mai departe numărul. Până când, într-un viitor incert, democrația liberală se va impune. Când se va pricepe ce le-a explicat oamenilor și fosta candidată la președinția SUA, Nikki Haley. Și-anume că ”atacul cu pagere se numește apărare”. Și că ”e comic ca Iranul să acuze Israelul de ”terorism”, cât timp masacrul de la 7 octombrie 2023 a fost terorism, la fel ca rachetele zilnic lansate de Hezbollah, ori deținerea de ostatici, în Gaza, toate aceste fapte fiind efectuate după un scenariu terorist scris și transpus zilnic de Iran”.

Sunt optimist? Din fire, sunt. Dar mă uit la comentariul pe care-l semnam acum fix un deceniu și o lună la Deutsche Welle și mă tem că mai avem un drum extrem de lung de străbătut. Căci e un articol ce-mi pare pe alocuri scris chiar azi.