Drona din România: sabia și capul plecat și tăiat

”Dovada! Unde e dovada?” Dovada că au căzut dronele în România o avansaseră anterior oficialii din Kiev. Ei, și? Dirijorul corului sclavilor din Nabucco s-a repezit la noi să ne someze: ”ați înnebunit total? Vreți să declarăm război Rusiei?”

Așa am tot fost apostrofați de varii preopinenți, între care jurnaliști cu disonanțe cognitive de la TVR, după analizele consacrate de acest blog inadecvării autorităților române în reacție la știrea și probele prezentate de Ucraina privind căderea și explozia de drone rusești pe teritoriul românesc. Jurnaliști care au refuzat să pună întrebări cheie autorităților române. Și occidentale. În special americane.

”Bucăți dintr-o dronă rusească au fost găsite în România. Ministrul Apărării este la fața locului”, titra în fine, miercuri 6 septembrie, Adevărul.ro, după zile de tăcere pe acest subiect. Adevărul sublinia că ”Ministrul român al Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, a recunoscut (azi, în fine, n.m.) ”că bucăţi dintr-o dronă rusească au fost găsite pe teritoriul României”.

Nota mea, pentru lămurirea celor înspăimântați de panicarzii din presă: Acest fapt nu înseamnă automat activarea articolului 5 din Tratatul NATO. Ar însemna aceasta doar dacă România, considerându-se atacată, vrea activarea lui și convoacă în acest scop Consiliul Nord-Atlantic.

Și e bine că ministrul apărării a recunoscut că drona a căzut pe teritoriul românesc. Foarte bine.

Dar de ce abia acum?

Unde a fost Tîlvăr în ultimele două-trei zile? De ce a fost pus Președintele României, Iohannis, să-i mintă pe români? De ce a admis Președintele României să mintă Alianța Nordatlantică? De ce nu știa șeful statului adevărul, dacă a fost păcălit?

De ce n-a știut liderul de la București, a cărui misiune principală este să asigure apărarea României, că trebuie trimisă instantaneu o echipă la fața locului care să caute și să cerceteze fiecare centimetru de pământ românesc din proximitatea perimetrului basarabean atacat de ruși în Ucraina, la 4 septembrie?

Și unde sunt forțele militare, ”armata” despre care Iohannis și alții au tot afirmat, aiurea, că ”monitorizează granița României”, care e și frontiera NATO? De vreme ce au trecut zile și nopți de la atac până să ajungă să se recunoască evidența și realitatea, în ciuda informațiilor rapide date de ucraineni, e clar că ”armata” NU prea ”monitorizează granița României și a NATO”.

E bine? Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte!

Când nu joacă golf, nu schiază și nu e în vilegiatură în Delta Dunării, unde rușii atacă dar românii și întreaga lor presă n-au auzit și n-au văzut nimic, sau prin America Latină, unde e soare și bine, președintele își pune mână pe inimă când răsună imnul: ”Deșteaptă-te române.”

Dar oare îl aude? Dar oare se trezește? Azi e cert că s-a deșteptat cu un gust amărui în gură după momentul lui mare și dulce, de marți, când, cum nu se poate mai sigur de el, șeful statului român a lăsat-o, la Cincu, să declare ritos: ”nu a existat nicio piesă si nicio dronă și nicio altă parte a vreunui dispozitiv care a ajuns in România….Avem control total asupra spațiului nostru național…” si dă-i și luptă…

O zi mai târziu, ministrul român al apărării, care de regulă șade bine pitit, rostea agramat și dezlânat la Antena 3 următoarele. ”Pentru că noi am acoperit o zonă foarte mare, inclusiv zona despre care au fost discuții în spațiu public și confirm că în această zonă s-au găsit bucăți care pot fi de dronă. O să merg la Chilia, am fost aici la Plauru, sunt însoțit și de prefectul județului, am vorbit și cu primarul de aici și apoi o să merg la Galaţi, pentru că și Galaţiu, chiar dacă este la o distanță destul de mare de Reni, cred că este un oraș cu autoritățile pe care trebuie să discutăm din nou pentru a-i asigura de faptul că ne dorim ca România viața să se desfășoare normal, iar contribuția pe care ne-o putem aduce la asta este una pe care ne-o asumăm. Nu s-a pus problema pentru că nu sunt elemente care să genereze pericolul ca astfel de bucăți să reprezinte o amenințare”.

Inteligență, competență, hărnicie. Și o armată care-și merită încrederea

Nu mi-e clar ce geografie a învățat ministrul apărării naționale, așa-zis expert în științe umaniste, despre care s-a afirmat că foști angajați ai muzeului Vrancei i-au conceput și scris lucrarea care l-a făcut pe Angel Tîlvăr doctor în acele științe, în 2012. Dar e limpede că n-o are cu limba română și cu atât mai puțin cu geografia, de vreme ce e în stare să afirme de Galați că ”Galațiu” s-ar afla ”la o distanță destul de mare de Reni” portul din Deltă al ucrainenilor.

Să precizăm: sunt fix 22 de kilometri și vreo 500 de metri. Dacă, dixit Tilvăr, e ”distanță mare”, cum e distanța ministrului de cartierul general al NATO de la Bruxelles? Dar distanța de la București la Casa Albă? Ca de la Terra la lună?

Fără transparență și fără un minim de competență în ministere și la șefia principalelor servicii suntem șerbi pe plantația boierului. N-avem stat, ci moșie. Iar o moșie nu e membră a NATO.

Deși poporul român doar în biserică mai are o încredere comparabilă, România are, vai, o armată suboptimală, dezastruos înarmată, rău pregătită, prost plătită, al cărei moral e la nivelul genunchiului broaștei, dacă dăm crezare investigațiilor solide ale jurnaliștilor de la Recorder. Potrivit lor, din aceste cauze, numărul fugilor din armată s-a triplat în doar doi-trei ani!

Și uite cât de competenți îi sunt mai-marii, de la președinție și guvern. Iar toate astea, pe timp de război. Nu oriunde, ci la granițele țării românești. La frontierele României și Moldovei.

Dacă ne permitem astfel de oficiali, ce vrem oare? Să ne sinucidem?

Și dacă nu vrem: când explicăm vrerea noastră de a trăi și de a fi apărați competent și eficient partidelor politice care par să vrea să lase țara pe mâna unor catastrofe extremist-naționaliste de tip șoșocisto-putinist?

Ultimele zile au scos la iveală, din adâncurile fricilor românești, milenarul dicton autohton, profund interiorizat de subconștientul oamenilor dintre Carpați și Dunăre, potrivit căruia ”capul plecat sabia nu-l taie”.

Asumarea lui i-a făcut pe cei mai mulți români din Consiliile de Coroană ale regelui Carol al II-lea, în pofida voinței suveranului, să accepte raptul hitleristo-maghiar al Transilvaniei și furtul Bucovinei de Nord, Herței și Basarabiei și îi îndeamnă, mai nou, pe compatrioți să bage ca struțul capul în nisip.

Or, în acest fel, struțul devine pradă sigură. Uneori, capul plecat sabia îl taie.

Da, frica păzește bostănăria. Și uneori capul plecat se salvează. Dar cu ce preț? Suntem dispuși să plătim prețul demnității, care este bunul nostru suprem?

Uneori, ajută mai mult adevărul, decât diplomația. Căci frica de realități teroriste ne determină spre paguba noastră să admitem comiterea crimei în masă și să nu ripostăm fărădelegii tiranului care-și bate joc nu doar de oamenii supuși în țara vecină genocidului, ci și de normele elementare ale dreptului internațional. Or, dacă SUA și NATO nu plecau capul de prea multe ori în trecut, dronele rusești n-ar fi căzut în România. Iar la Konstantinivka rușii n-ar mai comis ca azi, în piața acestui oraș din Donețk, un masacru cu zeci de nevinovați morți și răniți.

În ciuda acestei evidențe, corul robilor din Nabucco, strălucind la TVR, s-a reactivat grăbit, spre a transforma dronele rusești căzute și explodate pe teritoriul României în presupuse ”bucăți de dronă picate într-o bucată de stufăriș”. Să înțelegem că vajnicii cântăreți din corul televiziunii publice și de aiurea se pregătesc să cedeze (și) această mult disprețuită ”bucată (românească) de stufăriș” Rusiei, după ceea ce ei par să spere că va fi cucerirea țării vecine de către ostașii lui Putin? Un Putin de care ei, marii deontologi luându-se în piept cu ”belicoșii” care spun adevărul și îi ”pun” chipurile, ”pe ei în pericol”, nici cu o floare n-ar vrea să se atingă?

Și acum? Acum trebuie să li se pună întrebarea cheie și autorităților din Washington, nu doar celor ale României, precum și ale alianței NATO, de vreme ce Statele Unite conduc pactul militar occidental.

De ce a durat mai mult de trei zile pentru ca autoritățile de la București, care conduc un stat membru al Alianței Nordatlantice, care are un Secretar General adjunct român, în speță pe fostul lider al PSD și fiu al generalului de Securitate, Geoană, să admită, după ce s-au făcut plenar și îndelung de rușine, că au căzut ”bucăți de dronă” rusă în România? Unde au fost autoritățile americane? Nu dispun americanii de sateliți care să descopere adevărul de luni? De ce a fost nevoie de un site specializat în geolocalizare și de un post TV german care au identificat locul în care s-a produs explozia, pentru ca românii să-și admită în fine eroarea, iar americanii să continue să tacă? Și de ce, după toate acestea, președintele României, Klaus Iohannis, a continuat să vorbească la condițional-optativ: ”dacă se confirmă…etc”? În fine: de ce nu s-au luat în considerare imaginile video filmate de localnicii români?