Ucenicul vrăjitor. Și cât de tragic se repetă uneori istoria

După 90 de ani: oare cine e azi neamț? Și cine a fost declarat acum exact 9 decenii un ”păduche” de ”neamț” fals? În fine: cine se crede azi nu doar european, ci și ”om bun”?

Oameni neapărat ”buni”, care se situează întotdeauna, dar întotdeauna, altfel decât Charlie Kirk, de partea ”bună” a istoriei, sunt militanții palestinianiști de felul Gretei Thunberg. Extremista de stânga și ceilalți membri ai ”Global Sumud Flotilla”, o întreprindere antisemită, se îndreaptă spre Israel spre a ”sparge blocada” fâșiei Gaza.

Ideea e ca Greta și camarazii ei de luptă, cu toții tovarăși ai întreprinderii flotillei, să ajute la distrugerea statului evreu în scopul edificării, în conformitate cu carta Hamas, a unei ”Palestine” de la ”râu la mare”. O ”Palestină” epurată de evrei, deci judenfrei și judenrein”, termeni care au început să circule liber și intens, acum fix 90 de ani.

”Rassengesetze”

La 15 septembrie 1935 n-a început în Germania școala, ci discriminarea legală a evreilor. S-au proclamat atunci, la Nürnberg, așa-numitele ”Judengesetze”, legile rasiale, naziste cu privire la evrei, care-i transformau pe nemții de origine israelită în cetățeni de rang inferior. Apărea, în cel de-al Treilea Reich, un stat pe sistem apartheid. Evreilor li se interzicea, între altele, să întrețină relații sexuale cu neevrei.

Devreme ce nemți nu mai erau, au început să fi numiți ”păduchi”, pentru ca apoi să fie și tratați ca atare. Li s-au incendiat sinagogile și casele și li s-au reținut notabilii, în 1938, înainte să fie arestați, deportați și exterminați în masă, în anii următori.

În 1948, venea rândul arabilor israeliți din Maghreb, Siria, Liban și Irak să afle că nu sunt arabi, ci, în calitate de evrei, ”maimuțe” și ”porci”, după cum scrie în sura Coranului Al-Ma’idah (51-61), care-i avertizează pe drept-credincioși împotriva evreilor și creștinilor. În 1948, iudeii din lumea arabă erau numai buni să fie bătuți, jefuiți și uciși. Un milion dintre ei au fost alungați. În speță, epurați etnic.

Dar pentru ei nu se cer repatrieri, nu se protestează, nu se demonstrează, nu se organizează flotile. La selecția ”victimelor”, evreii au tras cartea de mare ghinion. Pentru stânga, ca și pentru naziști, ei nu pot fi decât ”făptași”.

Masacrul din Israel, victime și făptași. Precum și militanți ”ecologiști”

La 7 octombrie 2023, teroriștii Hamas și alți jihadiști, civili și înregimentați, o oștire de vreo 6000 de oameni, au preluat ștafeta și a continuat, literalmente în mare veselie, ce începuseră acum exact 90 de ani Hitler și ai lui: să despartă Israelul de evrei. Iar pe cei din urmă să-i masacreze, să-i violeze, să-i tortureze și să-i răpească. Nu în lagăre, ci în tuneluri. Care depășesc ca suprafață, în Gaza, cea a rețelei metroului londonez.

Poate că din invidie pentru pentru această realizare s-a repezit un ins fără domiciliu stabil, numit Ionuț-Cristian Bold, să atace cu fecale sinagogi din nord-vestul Londrei, în ideea, știută de orice antisemit care se respectă, că evreii sunt întotdeauna și pentru orice de vină. De ce evreii? De ce bicicliștii?

Flotilei Gretei puțin îi pasă. La urmei urmei, aperi clima dacă strivești ”păduchi”. Și naziștii erau extrem de ecologiști. Gânditoarea israeliană, Einat Wilf, își evoca, nu de mult, marea revelație. La nicio lună după masacrele comise de teroriștii Hamas la 7 octombrie, s-a organizat la Washington, la 4 noiembrie 2023, o manifestație de protest pro-teroristă sub cuvântul de ordine: ”ține lumea curată”. Era ilustrată cu desenul unui mare coș de gunoi, în care se arunca drapelul israelian. Sau doar steaua lui David. Desenul cu legenda lui nazist-ecologistă a început să circule intens, în rețelele sociale, întru susținerea jihadiștilor Hamas.

Pe care reprezentanții flotilei Gretei, i-au vizitat acum trei luni, la Alger, în cartierul  general algerian al teroriștilor palestinieni, la mai puțin de doi ani de la baia de sânge organizată de acești teroriști arabi în chibuțurile din sudul Israelului. De ce s-au deplasat acolo? Și de ce-și permite presa occidentală mainstream să-i numească pe Greta și pe acoliții ei ”activiști ai păcii”? Pentru că extremiștii de stânga, un soi de comuniști naziști, antisemiți și rasiști, sunt aliații teroriștilor. Pentru ei toți, evreii au redevenit in corpore ceea ce fuseseră declarați, legal, acum 90 de ani. Cetățeni de rang inferior. Ba chiar ”păduchi”, de strivit cât mai urgent, laolaltă cu statul lor evreiesc.

Nițică istorie

Renăscut, după 2000 de ani, și pentru ca să le ofere supraviețuitorilor Holocaustului un adăpost de viitorul genocid, acest stat le-a avansat palestinienilor repetate oferte de pace și de creare a unui stat palestinian. S-a întâmplat, între multe altele, în 2005, când retragerea israeliană din Gaza l-a creat, făcând fâșia ”judenrein” și ”judenfrei”, cum le-ar fi plăcut și naziștilor să-l aibă.

Că acest ținut a devenit apoi o entitate teroristă, nu pare să mai intereseze pe nimeni în Vestul progresist. În niciun caz pe liderii de extremă stângă ai Spaniei, care au permis năruirea Turului Ciclist spaniol în demagogie, proteste pro-palestiniene și retorică teroristă, antisemită, menită să placă gloatei și să sporească popularitatea radicalilor din guvernul de la Madrid, în frunte cu instigatorul premier Sanchez și cu restul extremiștilor din cabinetul său anti-israelian. ”Vuelta” s-a tansformat în festival al violenței, în prim planul piesei plasându-se scena năvalei hoardei antisemite, care s-a repezit să le ia gâtul cicliștilor israelieni, în aplauzele premierului Sanchez. Care profită de pe urma faptului că în școlilele spaniole nu s-au predat niciodată crimele comise în peninsula iberică împotriva evreilor Spaniei și Portugaliei.

Inchizitorii spanioli ai evului mediu descoperiseră principiul rasist zis „limpieza de sangre”, prin care ”vechii creștini” erau deosebiți și ”protejați” de cei ”noi”, de origine evreiască și musulmană, principiu care avea să fie înviat de rasismul chipurile ”științific” al secolului al XIX-lea și, în siajul său, de legile rasiste ale Partidului Național Socialist al Muncitorilor Germani, adoptate cu surle și trâmbițe antisemite la Nürnberg, în septembrie 1935.

Când evreii germani au început să fie discriminați, ostracizați, izolați social, dați afară din slujbe, jefuiți și ”fezandați”, în speță pregătiți, ca și coreligionarii lor europeni, pentru exterminare.

Ce-a urmat, se știe. Holocaustul. Și niște pete indelebile pe blazonul unor națiuni.

Pentru gloată, antisemitismul e, de regulă, o mare distracție. Și un ”bun” prilej de jaf, dacă nu și de omor. Dar ce începe cu ura pe evrei, nu cu ei se sfârșește. Asasinarea creștinului Charlie Kirk a urmat unei lungi serii de atacuri teroriste, inclusiv de extremă stânga, asupra evreilor americani. Ce preț are ”distracția”? Ne spune istoria. După expulzarea evreilor din Spania, în 1492, prin ”edictul de la Alhambra”, n-avea să dureze un secol înainte ca imperiul lui Carol Quintul, în care ”soarele nu apunea niciodată”, să devină mai întâi o putere de mâna a doua.

Apoi avea să decadă tot mai rapid, să ajungă o țară înapoiată și să se vadă sfâșiată de fascism și comunism într-un cumplit de sângeros război civil, iar apoi, înrobit în decenii de dictatură. Spania n-avea să mai devină vreodată o putere, iar azi e condusă de extrema stângă pro-teroristă.

Nici promotorilor europeni ai Holocaustului n-avea să le meargă cine știe ce. Înflorirea interbelică a României se sfârșea, iar țara încăpea sub șenilele tancurilor lui Stalin, pe mâna dictaturii comuniste, iar apoi a mafiei postcomuniste.

Iar Germania, primus inter pares la premiile Nobel în anii 30, avea să-și piardă poziția fruntașă în științe după emigrarea sau exterminarea evreilor germani. Azi, vârful tehnologic global e situat în țările în care au emigrat mulți dintre ei. În Silicon Valley. Și în Israel.  

Se vede clar că nu orice întinerire e musai și neapărat dezirabilă și bună. Mișcarea revoluționară a tineretului sovietic și nazist sau cea care a dat românilor Garda de Fier s-au dovedit, pentru ruși, nemți și români, o pacoste imensă. De care n-au putut până astăzi scăpa.

Tineretul din universitățile de elită americane a fost, de asemenea, sedus, să creadă că ar fi ”bun” dacă atribuie vina oricărui rău evreilor și ”evreului colectiv” care e statul israelian. Absolvenții acestor universități și colegii lor de generație situați la stânga spectrului politic cred, în proporție de 55%, că violența politică ar fi justificată. 35% din tinerii americani ar permite să se pună mâna pe arme întru asasinarea adversarului politic. Întru uciderea lui Trump. Sau a lui Charlie Kirk. Cât despre evrei, ei sunt acuzați de câte-n stele, Că ar împinge SUA în război; că ar fura banii americanilor prin livrări de arme Israelului; că ar genera probleme clasei de mijloc. Antisemitismul e instrumentat politic, de candidați care se pricep să racoleze sprijinul masei. Rezultatul e o America scindată, anemiată, smintită.

De unde vine creșterea masivă a antismitismului în Vest?

Ideologia woke provoacă, în răspăr cu pretențiile proprii, o scădere a toleranței, intensificarea sau amplificarea prejudecăților, sporește resentimentele, stările de nervozitate și furia, precum și, mai ales, nevoia pedepsirii grupurilor considerate ostile, relevă un recent studiu experimental. Un studiu publicat la finele anului trecut de Oklahoma Council of Public Affairs evidențiază că persoanele care au trecut prin instructaje DEI (woke) ”sunt mai dispuse decât altele să susțină punctele de vedere ale lui Adolf Hitler”.

Și Germania se zbate într-o criză perfect evitabilă, dacă elitele de stânga ale nemților, în loc să aplaude palestinianismul și uciderea lui Charlie Kirk, s-ar fi aplecat cu atenție și și-ar fi pus la inimă cuvintele lui Goethe despre ”Ucenicul vrăjitor”, care făcuse farmece, uitase formulele corecte și-și inundase, în lipsa maestrului său, casa: ”Duhurile tale,
Doamne,- și fac de cap/ Le-am chemat, și-acuma/Nu mai pot să scap!”

Îi va mai auzi oare, Dumnezeu?