”După șase luni de barbarie putinistă Ucraina rezistă. Iar rezistența ei este însăși rezistența națiunilor libere”, scria, de Ziua Independenței ucrainene, profesorul Ioan Stanomir.
Are perfectă dreptate. Rezistă. Și grație lor, noi. Căci e o gură de aer pentru noi lupta de succes a Ucrainei împotriva barbariei, care are loc de mulți ani (nu doar de la 24 februarie) în numele democrației și al valorilor occidentale. Al valorilor noastre.
Aderarea la ele a unei Ucraine optând pentru libertate, căreia Rusia lui Putin îi neagă identitatea, a stârnit furia, instinctul vindictei și pofta de sânge și genocid a naziștilor imperialiști de la Kremlin, a căror ideologie și politică, precum a tururor mișcărilor și regimurilor totalitare, sunt identitare, pseudoreligioase, colectiviste, antiapusene, antiamericane, antidemocratice și antisemite. Cât timp le reizstă Ucraina, le rezistăm și noi
Inadecvări occidentale mai noi și mai vechi
Or, dacă Ucraina s-a întors cu tot sufletul spre Vest, pe cine mai mizează Vestul? Dar administrația americană? Dar Germania cancelarului Scholz? Dar Franța lui Macron? Vor efectiv victoria Ucrainei la fel de mult și cu aceeași neînduplecare, precum cea manifestată de lucidul premier britanic, Boris Johnson?
Liderul Hexagonului, un progresist răsfățat de viață și nevastă, care se lăfăie cu plăcere în vacanțe de lux călare pe jet-ski-uri ultimul răcnet, a stârnit mai nou o furtună a indignării și protestelor pentru că le-a pus în vedere compatrioților săi să se obișnuiască, vai, cu gândul ”sfârșitului abundenței”.
El, Zeus Olimpianus, un soi de Jupiter ori Sol Invictus care domnește la palatul Elysee și nu se prea coboară să asculte de un popor din ce în ce mai sărac și mai violentat, a greșit tot ce se putea greși față de Franța și cu atât mai mult față de Rusia și Ucraina. Macron a uitat de principiul descurajării, lăsând Europa, împreună cu Angela Merkel, la cheremul energetic al Moscovei, iar Ucraina la al bombelor unui nazist ca Putin, pe care ambii lideri vesteuropeni l-au curtat deșănțat.
Nu mai puțin grav a greșit America din epoca Obama (ba chiar din epoca Bush) încoace. Iar dacă Biden nu i-ar fi dat și el lui Putin nas, sub formă de asigurări clare și fără echivoc că SUA nu vor interveni militar în conflictul ruso-ucrainean, dictatorul de la Moscova n-ar fi îndrăznit probabil să invadeze țara vecină.
Forța lumii occidentale a constat întotdeauna în capacitatea ei de a învăța din istorie și experiență și de a-și corecta greșelile potențial fatale înainte de a sucomba. Dar mai poate Occidentul învăța? Iar apoi intra judicios în acțiune?
Erorile legate de invazie și de înțelegerea semnificațiilor ei
Au trecut mai bine de șase luni de la invazie. Erorile istorice, inclusiv cele care, de frica unui nou război rece, au determinat Deutsche Welle să-mi cenzureze, în 2014, un articol care deplângea fascismul lui Putin, s-au etalat clar și se recunosc, fiind, în mare parte, asumate. Germania și alte state apusene știu că au aberat.
Vestul știe că a păcătuit împotriva intereselor și valorilor sale cotizând, în pofida repetatelor avertismente ale unor ziariști apuseni și ale întregii suflări esteuropene la sporirea dependenței energetice a Europei de Rusia lui Putin. Politicienii responsabili știu că Vestul a încurcat-o rău, neglijând, în plus, principiul disuasiunii militare și dictonul: ”si vis pacem para bellum”, pe care unii dintre noi l-au tot repetat, avertizând în neștire, dar în zadar.
Apoi, Apusul a înțeles și că atacul lui Putin a constituit, dincolo de o tentativă de genocid și de extindere a puterii tiranului, și o mănușă aruncată întregii ordini mondiale.
A priceput că Ucraina a rezistat nu numai pentru că, mai ales după Bucea, a intuit ce anume o așteaptă în cazul unei victorii ruse, ci mai ales pentru că, din 2014 încoace, a învățat să lupte și pentru că, fiind o țară liberă ce-și apără demnitatea, are un moral net mai puternic decât al cotropitorilor. Și pentru că a primit arme bune din Vest.
Dar a primit destule? Să fim serioși. Situația militară actuală, una de pat, în care cotropitorii nu mai pot avansa, dar nici apărătorii nu se arată în stare să-și recucerească teritoriul ocupat, demonstrează că nici Rusia, nici Ucraina nu mai au resurse pentru o victorie clară și sunt într-un proces de epuizare mutuală.
Timpul nu se scurge însă, pe moment, în favoarea Ucrainei. Și nici în beneficiul Occidentului, care se luptă cu șocul energetic, cu recesiunea, inflația și stagflația și cu crescânda nemulțumire a popoarelor apusene. Căci vine iarna și presiunea populară și politică va spori împreună cu proporțiile pe care le vor lua greutățile economice.
Vestului i-e clar că Rusia mizează pe aceste greutăți și pe tot mai restrânsul interes pentru Ucraina ale națiunilor occidentale. Combinata dinamică a acestor factori riscă să provoace în Vest mișcări sociale tot mai greu de controlat în vederea stopării ajutorului militar acordat de democrații Ucrainei.
Un ajutor occidental substanțial. Dar insuficient în fața generalului iarnă
Da, promisiunile occidentale de ajutorare curg. Și unde nu curg, pică. Până la 8 august, Germania livrase arme, echipament militar și muniții în valoare de aproape 700 de milioane, bugetul pe 2022 alocându-le două miliarde de euro. Statele Unite le-au făcut ucrainenilor, de Ziua Independenței lor, de la 24 august, un nou cadou în valoare de trei miliarde de dolari, din care Kievul își va putea cumpăra, potrivit administrației Biden, ”sisteme de apărare antiaeriană, sisteme de aertilerie și muniție, precum și aparatură radar pentru a se apăra pe termen lung”.
La toate astea se adaugă ajutorul britanic, polonez, al balticilor, Cehiei și Slovaciei, căci de România n-are rost să vorbim.
Dar ce pare, dragă Vestule, să nu-ți poată intra în cap? Încă n-ai înțeles că acest conflict nu e doar unul ruso-ucrainean, ci și unul prin interpuși, în care sunt în joc interesele tale existențiale? Că nu-ți poți permite un război lung care să-ți perpetueze tot mai gravele probleme energetice și economice?
Nu pricepi oare că tu însuți, dragă Occidentule, pe care Rusia, China și Iranul vor să te vadă cât mai grabnic în genunchi, iar valorile tale de libertate făcute zob, ai nevoie nu doar de o Ucraină care să reziste și să lupte în locul tău? Că ai imperioasă nevoie, dacă vrei să-ți supraviețuiască democrațiile, de una care să învingă în acest război, demonstrând tiraniei putiniste și celorlalte dictaturi totalitare că au greșit provocând Apusul?
Miza actualului război? Valorile occidentale, înainte de orice. Valorile, pe care ar fi vrut să le nimicescă și Hitler și Stalin și securiștii și, de multă vreme, putiniștii. A le apăra înseamnă a-i înfrânge pe cei mai insolenți, agresivi și sângeroși contestatari ai axiologiei occidentale. Mai ești în stare să le aperi? Mai vrei să le aperi? Mai ești de partea cui spui că ești? Atunci apără-le eficient și fără frică! Acum!