Ce e cu presupusa moarte într-o prezumtivă explozie de automobil a fiicei ideologului neonazist, neobolșevic și neoimperialist al lui Putin, Daria Dughina?
A murit ea realmente în acest accident? Imaginile ei din sicriu dezmint categoric, dacă sunt autentice, acest mit. Nu putea rămâne cu fizionomia intactă o tânără aruncată în aer într-o mașină care a ars complet. Dar cine l-a imaginat, cine l-a încarnat și de ce?
De vreme ce Ucraina a dezmințit imediat și cu vigoare orice implicare în moartea ei, iar teatrul din jurul acestei prezumtive morți e prea mare ca Ucraina să aibă mijloacele să pună asemenea piese în scenă, pare clar. Nu-i nevoie de multă imaginație ca să se dea vina pe serviciile secrete ruse. Se știe de mult că Rusia a inventat ceea ce se numește ”Maskirovka”. Termenul dezinformare, inexistent ca ”disinformation” în limba engleză, în care figura ca misinformation până ce, într-un târziu, l-a introdus în limbajul politologic anglo-saxon generalul Pacepa, cu cartea sa omonimă din 2013, traduce pasabil acest concept.
Agitprop și dezinformare
Rușii au introdus într-o lume altminteri naivă arta falsificării și defăimării pentru mulți credibile a unui popor – de pildă, a evreilor. ”Protocoalele înțelepților Sionului” sunt opera (deși nu invenția) serviciilor țariste.
Ei sunt maeștrii incontestabili ai meșteșugului discreditării religiilor și reperelor religioase și culturale ale civilizației iudeo-creștine, de pildă a personalităților israelite sau a papei.
Ei sunt geniile transformării, practicate și azi, cu succes, de securiști ceaușiști, a disidenților și opozanților totalitarismului în imaginarii lui partizani. Așa a ajuns Mihai Șora, comunist în timpul războiului, dar curajos opozant în timpul regimului comunist și ceaușist, să fie defăimat ca ”bolșevic”.
Tot ei au implantat decenii la rând, în lumea islamică, agenți de influență care să le alimenteze musulmanilor ura pe Israel și pe Vest.
Și tot ei au proiectat și pus în operă vasta acțiune de instigare și extindere a urii antiamericane inclusiv și, mai ales, peste ocean, unde antiamericanismul face ravagii de la războiul din Vietnam încoace. Între timp, ura de sine americană a luat nebănuite proporții prin revoluția culturală maoistă, lansată și impusă superputerii inițial de KGB și Securitate, apoi de comuniștii refugiați în Statele Unite, de extrema stângă universitară și de părți ale elitei politice progresiste.
De la Hannah Arendt încoace, mulți au atras atenția asupra similitudinilor dintre nazism și comunism. În fapt, naziștii și staliniștii înșiși știau bine, în anii 30 ai veacului trecut, că dacă partidele lor pot spera la noi adepți, hitleriștii îi vor obține cu precădere din tabăra bolșevică, iar comuniștii de la NSDAP și alte mișcări fasciste. Așa se explică joncțiunea ceaușistă dintre securiști și legionari, precum și, desigur, miturile și idiosincraziile comune – de pildă, ura comună pe foști camarazi convertiți la democrație precum generalul Pacepa.
Compatibilitatea și similitudinea mișcărilor totalitare
Nu întâmplător șeful organizației naziste SA, homosexualul Röhm, asasinat de Hitler când i-a devenit Führerului un rival periculos, credea că-l poate transforma în patru săptămâni pe cel mai roșu comunist în cel mai furibund naționalist, după cum scria Konrad Heiden, citat de Eric Hoffer. Care amintește și de comunistul Radek, pentru care ”cămășile brune naziste, SA, sunt o rezervă de cadre pentru viitorii (recruți) comuniști”.
Întrucât mișcările totalitare sunt interșanjabile și își împrumută fără jenă metodele, pare foarte plauzibilă teza despre Daria Dughina avansată de sociologul rus Igor Eidman, reluată salutar de Epoch Times. Potrivit lui Eidman, ”fiica lui Alexandr Dughin a fost ucisă pentru a deveni un “martir” pentru “secta totalitară de stat” şi aceasta a fost aleasă în mod special pentru a stârni “simpatie în rândul publicului”…
Teza lui Eidman
“La slujba de comemorare pentru Daria Dughina, [jurnalistul şi politicianul Zakhar – n.r.] Prilepin a numit moartea acesteia un sacrificiu. Iar tăticul Dughin însuşi a spus că ea ‘şi-a pus viaţa pe altarul Victoriei’. Au ucis-o ei înşişi (unii direct, alţii indirect). Secta totalitară de stat a învingătorilor avea nevoie de un martir, de un sfânt, de un obiect de cult, al cărui martiriu să unească turma şi să le aprindă ura faţă de duşmanii sectei. FSB a executat ordinul.
Alegerea sacrificiului sacru nu a fost dificilă. Asasinarea unui general, a unui ministru sau a unui oligarh nu ar fi stârnit nicio simpatie în rândul publicului. Era nevoie de o femeie tânără şi drăguţă, un fascist convins, precum Horst Wessel, (un simbol al naziștilor de extremă stânga) în fustă. Conştient sau nu, Dughin şi-a sacrificat fiica molohului războiului, i-a pus viaţa pe altarul ‘victoriei’ sectanţilor nebuni pentru civilizaţie şi progres – ceea ce nu se va întâmpla niciodată.”
Dughin și Dughina – personaje de epopee. Și un serviciu secret total ilar
Să transformi persoane ca Dughin și Dughina în ”Enea” și sacrificata sa nevastă ”Kreusa”, personajele Eneidei lui Virgiliu, aflate la temelia miturilor greco-romane, ar fi putut fi o lovitură de geniu pentru ideologii Russki Mir, ai celei ”de-a treia Rome”. Ambii exponenți ai fanatismului de rit ruscist se potrivesc de minune ca martiri ai cauzei antiamericane, antidemocratice, anticapitaliste, de vreme ce ura pe ”anglosaxoni” le-a fost principalul motor în viață și în așa-zisa gândire, în fapt în fanatica lor mistică antiliberală. Care se adecvează perfect obsesiei antiamericane a lui Vladimir Putin și regimului său.
E vorba, desigur, de o ipoteză, care se cere probată, confirmată, validată. Încă nu e. Dar verosimilitatea ei este mare. Și e întărită de inexplicabila înfățișare a unei moarte care numai moartă nu părea să fie.
S-a spus că Daria Dughina și-ar fi găsit sfârșitul sâmbăta trecută seara, când automobilul Toyota Land Cruiser în care se afla a fost făcut zob și incendiat de o explozie de anvergură. Serviciile secrete ruse s-au grăbit extrem de suspect să atribuie Ucrainei și unei ucrainence pe numele de Natalia Vovk, soția unei cunoscut separatist rusofon din Donbas, ”vina” pe un atentat comis cât se poate de probabil chiar de spionii, teroriștii și polițiștii politici ai lui Putin.
Ucraina a negat, evident, acuzaţiile lansate de Kremlin. Și ar avea motive să se bucure. Căci dacă, prin absurd, Kievul minte, niciun om cu scaun la cap nu va crede Rusia. Nici Maskirovka, nici serviciile lui Putin nu mai sunt ce-au fost sub țar și bolșevici, organizații asasine, imorale, dar de un redutabil profesionalism. Agenții dictatorului s-au deprofesionalizat vizibil. Sunt ageamii de ultimă speță. Ar fi fost și de mirare ca numai militarii lui Putin să fie amatori lamentabili și incapabili, iar nu profesioniști.
Agenții secreți ai Kremlinului au lăsat tone de urme după uciderea la Londra, în 2006, a disidentului ex-kgbist Litvinenko. Au ratat grotesc uciderea familiei Skripal și pe a lui Navalnîi, iar apoi s-au deconspirat singuri, precum niște mari comici ai ecranului, în fața jurnaliștilor, de s-au făcut definitiv și irevocabil de râs. Apoi doar niște idioți rizibili se puteau angaja să monteze o piesă dezinformatoare atât de complexă și s-o rateze într-un mod atât de jalnic și ridicol pe cât pare deocamdată să fi fost spectacolul cu moartea Dughinei.