Unde e Vestul în timpul acestui summit al NATO?

Cât de gravă e situația în care se găsește Vestul, în timp ce la Washington s-a adunat elita NATO? E catastrofală, după cum se vede la Washington, Berlin și, last but not least, la Paris.

Pe vremuri, când Alianța a început să se lărgească, să se fisureze și să se islamizeze, avea probleme cu Turcia. Sau cu președinți nu tocmai calificați pentru funcția lor. Care clacau însă relativ rapid sub presiune, astfel încât lucrurile să se îndrepte relativ lesne, dacă șefii din Washington, ajutați la rigoare de cei din Londra și Berlin nu erau duși cu pluta.

Cazul american

Dar acum sunt la pupitru Biden și Macron. Un Biden scăpat de sub control și auto-control. Unul izolat până și de propriul său partid, dar manevrat fie de un fiu toxicoman, fie de o nevastă de tip Elena Ceaușescu. Sau de ambii. Un Biden care se crede în stare să-l ”bată” pe Trump. Adică pe ”Hitler”.

Când îl va ”înfrânge” pe Trump? ”În 2020”, i-a zis textual președintele în exercițiu al SUA jurnalistului care-l intervieva. Înaint de a se corecta. Pe cine ar învinge Biden? Democrații îl califică pe Trump drept  ”Hitler”. Ceea ce e o falsificare de proporții a realității. Una care-și bate joc de victimele nazismului.

Cazul francez

Iar populistul Macron, apucat de o criză de vanitate după palma încasată la alegerile euopene, și-a aprins țara și dă foc continentului, printr-o posibilă alianță cu extrema stângă anti-capitalistă, antigermană și, mai ales, antisemită, menită să ”împiedice” accesul la cârmă al dreptei ”extreme”.

Dar și această realitate e puternic machiată și falsificată.

Pentru că dreapta condusă de Marine Le Pen nu e cu nimic mai populistă decât Macron. Și e situată cu siguranță net mai aproape de centru decât frontul popular stalinisto-islamist, melenchonist.

Care e o partidă revoluționară anti-europeană, antiamericană, antigermană, antisemită și pro-teroristă.

Victoria ei i-a determinat pe lideri ai evreilor, ca respectatul rabin al Parisului, Moshe Sebbag, să le ceară tinerilor evrei să emigreze, pentru că ”nu mai au viitor în Franța”. Această partidă pro-teroristă a extremei stângi franceze e fascistă.

Melenchon a refuzat, nota bene, să condamne masacrul terorist islamist palestinian comis în Israel la 7 octombrie, i-a elogiat pe tiranii de extremă stânga ai Venezuelei, pecum și invazia lui Putin în Ucraina. Iar ”grație” lui Macron, acest Melenchon se pregătește să preia guvernul parizian. Și să inunde continentul cu imigranți musulmani.

Or, nu aceste realități devastatoare (și susținerea lui Macron pentru fasciștii stângii) preocupă elita politică și culturală a continentului, ci fantezii, legate de presupusa ”posibilitate” ca SUA să se retragă, sub Trump, din structurile euro-atlantice. De ce ar face-o, dacă europenii își majorează, cum a cerut el, cheltuielile militare, în prezent complet insuficiente? La ce ar ajuta proiectul relansării SUA o prezumtivă retragere din structurile NATO?

Deconectarea progresismului apusean de realități

Nu poate explica nimeni.

Asemenea scorneli și plăsmuiri anti-republicane s-au vehiculat abundent în acest an, spre a se distrage atenția de la nefăcutele stângii.

Care, investind exorbitant în Green Deal, și-a pus pe butuci economia în Germania.

Aceeași stângă își permite, în plină criză ucraineană și israeliană, un Biden la putere și o alternativă și mai dezastruoasă, care ar fi înlocuirea lui cu vicepreședinta Kamala Harris, o Franță islamizată, în buză de război civil, precum și o Germanie economic avariată. Cum s-a ajuns la această decuplare de realități ale elitelor? Încetul cu încetul.

Instrumentele demolării din interior a democrațiilor

Prin cocoloșirea, ani la rând, a extremei stângi și a imigrației antisemite, care a lansat o revoluție culturală, azi perfect vizibilă în Franța. Prin anularea națiunii, înlocuite de politici identitare și de victimologie. Prin anihilarea meritocrației și a puterii civice. Prin marginalizarea democrației, astfel încât puterea să treacă la instituții și persoane fără legitimitate electorală, în numele unor valori calificate, mincinos, drept ”democratice”. Prin jurnalism obedient progresiștilor, care se dă ”surprins” de senilitatea avansată a lui Biden, deși știa de ea de ani de zile și îl descrie, parțial, în continuare, drept chipurile ”competent”. Acest tip de presă pune umărul şi la distrugerea limbajelor prin promovarea unor invenṭii lingvistice precum pronumele transexuale. Printr-o societate civilă care guvernează guvernarea și îi slujește ca front ideologic. Prin politizarea serviciilor secrete și justiției. Prin înființarea unor noi religii seculare, inventând, de pildă, crize climatice globale.

Prin revoluție neo-marxistă în plan moral. Prin erodarea substanței morale a unei societăți divorțate de religiile ei tradiționale și împinse programatic să se urască și să-și deteste moștenirea istorică, națională și axiologică, spre a-și pierde busola și a crede că nordul e sud.

Iată cum au pierdut oameni ca Biden contactul cu realitatea și au ajuns să trăiască în iluzii și scenarii de film de groază, în care lui Trump i se atribuie rolul de ”zombi”, al ”demonului” și al ”tiranicului mort reînviat”. Așa a ajuns să fie posibil ca part din elită să accepte delirul unui președinte care în mod vădit nu mai poate conduce țara, dar insistă să continue s-o facă.

În aceste condiții, NATO, în care SUA sunt primus inter pares, tinde să nu mai facă, într-o criză reală, doi bani. Acum, nu după accesul republicanului la putere, în ianuarie viitor.

Statele alianței ar trebui să se organizeze rapid, astfel încât, la mare nevoie, să poată răspundă eficient unor crize de securitate de amploare și fără America, în speță în afara structurilor NATO. Și ar trebui să-și adapteze în timp real bugetele și eforturile militare.