Hamas a cerut oficial prelungirea acordului de încetare a focului. SUA o vor. Premierul israelian a semnalizat că o acceptă. Ceea ce ar oferi Hamas noi și ample avantaje, nu în ultimul rând militare. Ca și de imagine.
Și ar adăuga noi și ample obstacole, inclusiv politice, internaționale, în calea reluării ofensivei terestre antiteroriste din Gaza. Fiindcă administrația americană se va întreba, de ce ar susține reluarea războiului, cât timp Hamas se arată dispus să se manifeste docil și să coopereze.
Pe timp de război nu e, desigur, momentul reglărilor de conturi. E vremea solidarității și a unității. Iată și motivul pentru care mulți evrei îl mai tolerează la cârmă pe Bibi Netanyahu, deși știu că omul e foarte vinovat. Și va trebui să plece de la butoane, cel târziu la finele războiului.
Din același motiv am evitat, după 7 octombrie, să-l critic pe premierul israelian. Această toleranță nu este însă, de această dată, bună. Pentru că, în ciuda afirmațiilor sale ocazional belicoase, premierul israelian nu poate fi crezut când reiterează obiectivul distrugerii Hamas, astfel încât finalul războiului pare să se fi produs. Iar Netanyahu încă n-a plecat.
Or, în plin acord de încetare a focului, care nu e câtuși de puțin exclus să se extindă, ba chiar e foarte probabil să se extindă, devenind un armistițiu pe timp indefinit, se poate pune întrebarea cheie: cât de bine e, pentru statul evreu, și pentru imperativele sale securitare, să continue să fie condus de Benjamin Netanyahu?
Șeful executivului israelian a stat duminică de vorbă cu președintele Biden și s-a arătat deschis prelungirii – mult dorite de Hamas – a acordului de încetare a focului.
Anterior, Washington Post relatase despre presiunile interne ale stângii de peste ocean, exercitate asupra lui Biden, căruia extremiștii din partidul său democrat îi cer tot mai agresiv să-și schimbe urgent și radical poziția, cotată de extrema stângă pro-Hamas ca excesiv de pro-israeliană.
Iar Hamas a spus ce vrea. Organizația teroristă, islamistă, palestiniană semnalizase anterior că ar dori ”prelungirea” cu niște zile a acordului.
Cu Bibi la timonă, Israelul n-are opțiuni bune
Pe scurt, cedările israeliene în reacție la presiuni interne, ale familiilor ostaticilor, dar și externe, americane, dau semne să continue, alimentând temerile analiștilor care au evidențiat, cot la cot cu acest blog, că guvernul de la Ierusalim pune în pericol războiul antiterorist și obiectivul său cheie, eradicarea Hamas.
Iar vina este a lui Netanyahu. Care nu mai are opțiuni bune. Dacă cedează e rău, iar dacă nu, și mai rău, de vreme ce întreaga suflare a stângii israeliene, europene și globale va afirma că prelungește războiul artificial, spre a se menține la putere, amânând scadența inevitabilei sale debarcări.
Dintr-un om de stat longeviv și glorios, cu extraordinare realizări și performanțe la activ, premierul israelian a ajuns, vai, un paria, care trebuie să plece urgent de la cârma statului.
De ce e imperativ ca Netanyahu să demisioneze rapid
Bibi trebuie să demisioneze, nu neapărat și nu numai pentru că a comis o gafă impardonabilă de o anvergură aproape egală celei politice și militare de a fi desconsiderat pericolul Hamas înainte de 7 octombrie 2023, de vreme ce s-a încovoiat, iată, iar, în fața constrângerilor interne și externe, spre a încheia un foarte problematic și controversat acord cu teroriștii.
Cu care nu se discută și, mai ales, nu se încheie din principiu înțelegeri, dacă nu se dorește stimularea terorismului și șubrezirea mortală a statului de drept.
Netanyahu trebuie să plece înainte de orice nu pentru că e gata să perpetueze cedările prelungind încetarea focului. Ci pentru că a devenit o extrem de apăsătoare povară pentru viitorul țării sale. Prezența lui în guvern fragilizează conducerea Israelului pe timp de război și poziția sa politică internațională într-un moment esențial și într-o perioadă crucială pentru viitorul statului evreu. Care, încercând acum să-și refacă, măcar în parte, credibilitatea militară și capacitatea de a proiecta o imagine a forței, de natură să-i descurajeze inamicii genocidari, – o descurajare torpilată de măcelul de la 7 octombrie -, luptă din nou pentru supraviețuire.
Or, supraviețuirea statului depinde de înfrângerea vizibilă, indiscutabilă și incontestabilă a grupării teroriste Hamas, principalul făptaș al masacrului genocidar de la 7 octombrie.
Această înfrângere indubitabilă implică eliminarea vădită a grupării islamiste, nu doar ca formațiune guvernamentală, ci și ca factor politic în Gaza. Această eliminare nu se poate obține printr-un armistițiu. Iar prelungirea încetării focului ar spori notabil dezavantajele militare asumate de forțele defensive israeliene, în tentativa lor de a demantela Hamas.
Din toate aceste dileme nu pare să existe decât o singură ieșire: demisia urgentă a lui Bibi.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Si pe cine vedeti in loc Dom Iancu?
Daca am putea invia mortii ar fi altceva, Golda?
Pe David Ben Gurion, pe Itzhak Rabin, pe Menahem Begin, pe Moshe Dayan în vremea lui bună sau chiar pe Shamir.
Of, cat e istoria asta plina de oameni buni.
Cu durere spun, si cimitirele sunt pline de oameni indispensabili.
Acum, va intreb, daca aveti vre-o ideie; Bibi se duce de rapa, clar. Dar cine vine dupa el?
Nu știu, foaarte probabil Gantz, Dacă nu o face rău de oaie. Dar oricine vine e mai bine (căci mai capabil să ia decizii și mai lipsit de poveri oneroase rău, decât Bibi)
Domnule Iancu.
Dacă aceste evenimente erau în timpul guvernului Yair Lapid ? La dependența lui de Biden, era terminată de mult toată “afacerea”
Da, Netanyahu a greșit cel mai mult că nu a pornit “tăvălugul” în 8 sau 9 octombrie. Si eu sînt foarte furios pe el. Mai ales că nu-i înțeleg ezitările. DAR, Bibi, a avut întotdeauna un as în mânecă. Să mai așteptăm 2-3 zile.
Actuala incetare a focului are ca premisa eliberarea in fiecare zi de catre Hamas a 13 ostatici contra eliberarii de catre Israel a unor detinuti in proportie de 3:1.
In afara de aceasta socoteala a fost eliberat un israelian cu cetatenie rusa dintr-o lista de 8 prezentata de Kremlin, 13 muncitori thailandezi si unul filipinez.
Incetarea eliberarii de ostatici duce automat la reluarea focului.
Nimeni in Israel nu propune renuntarea la posibilitatea eliberarii de ostatici sanatosi si nevatamati si reluarea imediata a razboiului.
Inlaturarea imediata a lui Netanyahu este ceruta insa de multi, aceiasi care au cerut-o inainte de 7 octombrie.
La vechile motive s-a adaugat cerinta imperativa ca neglijenta colosala a comandamentilor armatei care a facut posibila uciderea a 1500 de evrei intr-o singura zi sa nu fie anchetata si elucidata.
Daca scapa acum de Bibi, cei care sunt direct vinovati de catastrofa vor putea ramane la parghii nestanjeniti si dupa sfarsitul luptelor, tranzitionand catre o cariera politica sau de consilier bine platit intr-un think-tank american.
Oricum aceasta era preocuparea lor principala din capul locului, pentru asta si-au tradat juramantul militar fata de Statul Israel.
Dupa razboiul de Yom Kippour, Israelul a avut comisia Agranat care a stabilit responsabilitatile comandantilor care au fost scosi la pensie si nu s-a mai auzit de ei.
Ideea de atribuire/asumare a responsabilitatii inspaimanta comandantamentul superior ai armatei si pe toti politicienii care au crezut in posibilitatea convietuirii cu Hamas la putere in Gaza.
Comandantii sunt cei care au luat la cunostiinta de iminenta unui atac chiar in noaptea de shabat si ei sunt cei care au hotarat sa NU alerteze fortele din jurul Gazei si aviatia.
Inlaturarea imediata a lui Netanyahu ca tap ispasitor si sugrumarea viitoarei anchete este imperativa pentru bunastarea lor personala si integrarea lor cu succes in oligarhia care se lupta prin violenta inca inainte de 7 octombrie pentru inlocuirea sistemului parlamentar democratic cu o autocratie fascista.
Pentru cine vrea sa stie despre „poverile oneroase rău” ale lui Bibi, am publicat aici un articol in limba romana:
https://inliniedreapta.net/articole/israel-de-la-blocajul-parlamentar-pana-la-anarhia-institutionala/
Totul e documentat cu linkuri.
Cine nu-si ia timp sa citeasca articolul, mai bine sa nu-si dea cu parerea intr-un subiect pe care nu vrea sa-l cunoasca.
Gantz conduce al treilea partid din Israel, „Unitatea Nationala” care a obtinut exact 12 locuri (10%) in Knesset.
Urmatoarele alegeri sunt programate in 2026. Pina atunci mai curge multa apa pe Iordan si pe Dambovita.
Gantz este direct vinovat de „conceptia” impaciuirii cu Hamas, cea care ne-a adus la Catastrofa. El a fost seful statului major intre 2011 si 2015 si ministru al apararii in 2022.
Singurul politician care s-a opus impaciuirii cu Hamasul este Avigdor Liberman, care conduce un partid cu numai 6 mandate.
Actuala coalitie are 64 de membri (din 120). Posibilitatea unor alegeri anticipate prin autodizolvarea Knessetului este pura speculatie pentru anul 2024.
Atunci cum ar putea sa ajunga Gantz sa-l inlocuiasca pe Bibi in viitorul apropiat?
Normal ar fi ca dupa sfarsitul razboiului, Netanyahu sa-si anunte retragerea din functia de prim-ministru dupa 20 de ani in fruntea Guvernului, iar partidul Likud sa-i aleaga un succesor, care nu poate fi Gantz.
Daca vrem neaparat sa intram in domeniul speculatiilor, nu repet ce am scris in comentariul precedent. N-are rost.
Ceva îmi spune că, după război, oricum se va încheia el, vor avea loc alegeri. Anticipate sau nu. Pe moment, Ganty pare foarte popular. Cine va câștiga? Depinde, cred, de rezultatul războiului.
Eu nu pot sa exclud ca vor fi alegeri.
Dar asta se intampla numai daca cel putin unul din partidele din coalitie crede ca-si va consolida pozitia, deci ca merita sa provoace o criza guvernamentala.
Nu vad aceasta posibilitate.
Dupa atatea un ciclu de alegeri anticipate la fiecare 6 luni sau un an, nu vad nici opinia publica sa sara intr-un picior de entuziasm pentru alegeri anticipate care sa nu schimbe nimic sau sa aduca iar o situatie de egalitate.
Cred insa ca in interiorul Likudului vor fi presiuni mari ca Netanyahu sa paraseasca conducerea dupa 20 de ani la carma.
Likudul trebuie sa vina cu sange proaspat daca vrea sa aiba sansa la urmatoarele alegeri.
De acord…