Sfaturi de pus pe rana inamicului mortal: Qatar, terorismul islamist și lupul moralist

Există nu doar fizionomia schimonosită de ură a ucigașului în masă, pentru care nu ești decât pradă și rezervorul sângelui pe care vrea neapărat să-l verse. Se întoarce spre tine uneori, zâmbind frumos și cald, fața elegantă, sfătoasă, civilizată a inamicului de moarte.

În conflictul singurei democrații din Orientul Mijlociu cu terorimul islamist, interfața civilizată a Hamas e putred de bogatul emir al Qatarului, Al Thani. Mai nou, insul a acordat un interviu ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung și și-a spus păsul. Care este al Frăției Musulmane. Care este o organizație teroristă cu o filială palestiniană numită: Hamas. Și cu alta, egipteană, care era pe punctul de a instala o dictatură islamistă pură și dură, anticreștină și antisemită, când generalul Sisi a debarcat-o, dimpreună cu candidatul ei ”manciurian,” președintele islamist Morsi, un fel de replică mai spălată pe creier a dictatorului turc Erdogan.

Părerile emirului

În interviul acordat ziarului din Frankfurt, emirul Qatarului, Tamim Al Thani, dă lecții Israelului și lumii. Al Thani pretinde că emiratul său Qatar ar fi ”construit o relație cu Hamas, pentru a păstra liniștea și stabilitatea în regiune”. El a lansat un apel statelor din Orientul Mijlociu să găsească ”o soluție” pentru conflictul palestinian, deși știe că, din unghiul organizației sale, nu există decât o singură rezolvare a conflictului: nimicirea Israelului. Cea pe care o propovăduiau de altfel și colegii săi egipteni, când au deținut puterea la Cairo. Cum fac și acum, de după gratii, punând în pericol stabilitatea Egiptului.

Deloc de mirare că, potrivit emirului, nu ar fi ”posibilă distrugerea Hamas”. Lichidarea teroriștilor din Frăția sa, care, pentru el, fără s-o spună explicit când nu e oportun, sunt ”luptători pentru libertate”, ar fi, în opinia sa, un ”obiectiv greșit” al intervenției din Gaza, întrucât Hamas ar fi o organizație ”prea împletită cu societatea palestiniană”, ca să poată fi lichidată. Motiv pentru care, din unghiul lui, ar trebui găsit un modus vivendi cu islamiștii cu care se luptă statul evreu.

Realitatea Qatarului islamist

Qatarul a acordat azil multimiliardarilor patroni ai Hamas, magnați ca Khaled Mashal și Ismail Hanyieh, cărora statul qatarez le facilitează întâlniri oficiale și informale cu ministrii iranieni ai regimului fundamentalist islamic de la Teheran. Un regim al terorismului de stat. Concomitent însă, Doha depune mari eforturi să mențină relații cordiale cu Statele Unite, cu Germania federală și cu alte puteri regionale și globale. Nu e clar câte miliarde pompează emirul în politicieni americani, pe lângă zecile de milioane investite anual în Hamas, în Gaza, și ce averi uriașe a vârât Al Thani în dregători și firme germane sau europene. Dar e cert că sunt colosale.

Ca și fondurile chinezești ori rusești pentru mituit politicieni occidentali, banii de cumpărat oameni politici, magnați și influență lucrează de minune în Vest. Poate și la Ierusalim. Grasul bacșiș împărțit în lume, i-a adus lui Al Thani o absurdă competiție mondială de fotbal, organizată ubuesc, în răspăr cu toate regulile FIFA, în plină iarnă, pentru ca jucătorii să nu pice morți, de cald, pe teren, iar spectatorii în stadioane. Mita i-a cumpărat, pesemne, și amnezia lumii libere și bune, care a uitat, oportun, de sistemul sclavagist în uz în emiratul Frăției.

Iată că investițiile emirului n-au fost de pomană. Liderul Qatarului a devenit cea mai vizibilă personalitate internațională într-o partidă din Orientul Mijlociu, care-i depășește mult gabaritul spiritual, financiar și politic, dar i-ar putea da câștig de cauză, de vreme ce par să existe destui dregători în Israel și SUA care, din două una, ori s-au lăsat corupți până în măduvă, ori sunt niște lași pigmei intelectuali.

Altminteri, în loc să asculte de el și să pună capăt războiului antiterorist din Gaza, l-ar identifica fără zăbavă pe înțolitul lup moralist, devenit împărat, care se încumetă să dea sforăitoare sfaturi etice și pacificatoare, deși colții continuă să-i fie roșii de sângele mieilor pe care tocmai i-a îngurgitat, iar blana oilor sfâșiate îi mai acoperă spinarea.

”Orbirea” liderilor apuseni

Altminteri, liderii apuseni n-ar părea în mod bizar, ”orbi”, deși își pot culege informațiile din surse deschise și nici măcar de servicii secrete n-ar avea nevoie. Ar vedea și articula cu ușurință și fără întârziere adevărul. Care nu e prea complicat de înțeles. Adevărul este că sub bagheta magică a iscusitului emir al Qatarului, alianța pro-Hamas s-a lărgit considerabil. La încercarea de a opri reluarea războiului anti-terorist necesar supraviețuirii Israelului, pun umărul, între timp, pe lângă mediatorul din Doha, Egiptul amenințat în permanență de Frăția Musulmană, spaniolii, UE, administrația de stânga de la Washington, autoritatea palestiniană și chiar premierul Netanyahu cu aliații lui.

Te iei cu mâinile de cap? Ai și de ce. Pentru că adevărul ocultat cu grijă de această alianță, vinovată și pentru că Ucraina încă nu și-a câștigat războiul cu Rusia, este faptul că Israelul nu are, pur și simplu, de ales.

Alternativele israeliene: zero barat

Pentru supraviețuirea statului evreu, continuarea și câștigarea războiului anti-terorist prin debarcarea și demantelarea organizației Hamas sunt fără alternativă realmente viabilă. Iar acest lucru nu se datorează doar pericolului ca, Hamas, dacă supraviețuiește, să repete și să amplifice masacrul de la 7 octombrie.

În cauză nu e doar sarcina elementară a unui stat de a nu admite să fie șantajabil și de a nu se auto-șubrezi, stimulând terorismul, răsplătit în cazul de față, chiar dacă Hamas pur și simplu rezistă.

Și, cu atât mai mult, s-ar pune în pericol statul evreu, dacă li se recompensează și onorează teroriștilor operațiunea de la 7 octombrie, prelungită prin șantajul cu ostaticii și prezența autovictimizatoare a islamiștilor în massmedia progresistă, relansându-se în baza masacrului ”procesul de pace ”.

Or, dacă se întâmplă toate acestea, pravila va ”sta din nou în gheare”, (1) căci ”nu va mai fi deal sau vale”, în care să nu-și facă de cap prigonitorii nevinovaților. Ca să nu se întâmple așa, iar dreptul să nu fie al celui mai tare, americanii au ripostat la atacul de la Pearl Harbour, intrînd în război cu Japonia, o putere situată la 10.000 de km distanță și cu altele, aflate în Europa, la alte 8.000 de km. Iar după 9/11, au invadat Afganistanul și Irakul, debarcându-le dictatorii.

Iar Israelul să stea să se lase amenințat de islamiștii genocidari ai Hamas din propriul teritoriu, deși au suferit un atac de 10 ori mai ucigaș, raportat la numărul total al populației, decât cel suferit de americani la 11 septembrie 2001?

Hai să fim serioși. În acest caz, Israelul poate spune adio existenței sale statale. Și rațiunii sale de a fi. Care rezidă în a le da evreilor de pretutindeni posibilitatea de avea un loc în lume unde să se refugieze, spre a trăi în siguranță în cazul reizbucnirii unui Holocaust.

Or, pe moment, departe de a trăi în siguranță, israelienilor le dictează brațele teroriste prelungite ale Iranului și Qatarului, Hamas și Hezbollah, unde pot locui în propria lor țară. Pentru că sute de mii de evrei au fost evacuați din sudul și nordul Israelului din pricina riscului rachetelor, care continuă să amenințe populația civilă israeliană.

Nu e greu de imaginat ce se va întâmpla, dacă Hamas învinge în acest război prin simpla sa supraviețuire. Terorismul de pretutindeni se va simți puternic încurajat. Nu în ultimul rând, cel european. Următoarea rundă genocidară va începe să fie pregătită la Teheran, la Doha, sau la Ankara.

Democrațiile se vor vedea masiv slăbite. Statul evreu se va trezi durabil anemiat, descurajat și cu capacitatea sa disuasivă făcută zob. Sentimentul nesiguranței îi va cuprinde și nu-i va mai ierta nici pe evreii din diaspora, necum pe israelieni.

Care vor emigra, ca să încerce să se pună în siguranță, compromițând proiectul sionist.

Asta să vrea oare Netanyahu? Gantz? Sau Gallant? Asta să vrea oare israelienii, care exultă acum, comprehensibil, la repatrierea fiecărui nou ostatic salvat din ghearele prigonitorilor, fără să înțeleagă toți, pe de-a-ntregul, cât de sinistru au fost instrumentalizați captivii și cât de manipulată, în massmedia de stânga, s-a dovedit și opinia publică israeliană. Care, când se va trezi în pumni, nu-i va ierta pe nărăviții în rele, vinovați pentru inducerea ei în eroare.

Li se va cere socoteală mai-marilor lor, ”la o înaltă judecată”.(2) Și vai de cei care, ca luxos înveșmântatul emir al Thani și influencerii mituiți din vesta buzunarului său, nu-i vor putea răspunde vulpoiului ”în slujbe lăudat”(3), chestionându-l pe lupul moralist: ”Ne poate fi iertat/ Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,/De unde-aţi cumpărat postavul de manta?”(4)

–––- (1)-(4) Grigore Alexandrescu: ”Lupul moralist”