Germania a blocat o înțelegere paneuropeană de frânare a migrației după ce păruse că dă Uniunii Europene lumină verde să-și schimbe politica de azil, rămasă, ani de zile, cum a vrut-o extrema stângă: de-o generozitate sinucigașă. Italia s-a supărat și a plecat de la masa negocierilor. Pe bună dreptate.
Europa icnește sub povara unei migrații debordante. Una pe care n-o mai poate duce, între altele, pentru că nou-veniții nu se integrează, ci alcătuiesc în mare parte societăți paralele care îi aruncă în aer coeziunea, instituțiile, civilizația și o plasează în nesfârșite dileme securitare, nu doar civilizaționale.
Nemții și ideologia
Această evidență nu e nouă. Nouă e doar recunoașterea ei de către nemți. Pe unii dintre ei nu-i bate nimeni nici la ideologie, nici la aderența zeloasă și nezdruncinată la sacrosanctele ei precepte de religie seculară, după caz progresiste, sau extremiste de dreapta.
Doar obiectivul perpetuării la putere (sau pierderea unui război mondial) poate schimba ceva în această aparent indestructibilă legătură a elitelor germane cu propriile lor credințe, fie ele religioase, sau ideologice. Menținerea la putere a partidelor de stânga din Germania e serios pusă în discuție, în prezent, de ascensiunea dreptei și a extremei drepte. Care profită din plin, electoral, de pe urmă dezastrului migrației necontrolate.
O abordare realistă și pragmatică
Că imigrația necontrolată e o amenințare existențială pentru Vest a îndrăznit să afirme recent și șefa ministerului britanic de interne, Suella Braverman. Care, cu toată teama de a fi calificată de extrema stângă, așa de culoare cum e, drept ”rasistă” sau ”fascistă”, a lansat zilele trecute un avertisment fără precedent privind riscul existențial pe care-l reprezintă pentru Vest valul necontrolat de migranți luând cu asalt Bătrânul Continent.
Braverman, reluată de Daily Mail, și-a lansat avertismentul într-un discurs rostit la Washington, care a tematizat eșecul multiculturalismului și riscurile neintegrării unui mare număr de imigranți, precum și caracterul caduc al multor reglementări și modele internaționale vizând migrația și pe refugiați. Ea a evidențiat, între altele, societățile paralele și absurditatea regulilor internaționale care le permit migranților nu doar să găsească granițele și porțile Europei deschise, ci și irezistibile momeli ca să-și părăsească patria.
Nu toți ar veni dacă n-ar fi mânați spre statele lumii libere de dușmanii Vestului, care inundă Occidentul cu migranți ca să-l distrugă. Nu de azi de ieri îi aducea de pretutindeni și îi împingea în masă dincolo de granița poloneză, satrapul din Minsk al lui Putin, Lukașenko. Sau autoritarul lider islamist, turc, Erdogan. Sau spre Nord coruptele regimuri din Magreb.
Vrăjmașii Vestului din Vest
Inamicii lumii libere nu mai rezidă însă, de multe decenii, doar în afara ei. Infiltrarea marxistă a elitelor culturale, academice și universitare occidentale s-a desăvârșit prin îndoctrinarea ideologică a elitelor politice, astfel încât distrugerea civilizației iudeo-creștine avansează de ani de zile, cu pași de uriaș, din interior.
Una din etapele principale ale acestei demolări din interior s-a bifat prin standarde atât de romantice și fanteziste, conferite procedurilor de acordare a azilului, încât s-a renunțat treptat la distincția dintre refugiatul politic și imigrantul economic. Ceea ce a deschis larg poarta tuturor relelor și abuzurilor. Vocile responsabile au înțeles că trebuie întreprins ceva. Dar ideologii progresiști ai verzilor germani s-au opus.
S-au opus când până și socialiștii luxemburghezi sau portughezi au înțeles că nu mai merge. S-au opus până ce cancelarul Scholz, speriat de perspectiva unor alegeri în care dreapta populistă de la AFD va ajunge la un moment dat să bată toate partidele de stânga și de centru luate împreună, a pus, într-un târziu, piciorul în prag și i-a obligat pe ecologiști să se facă mai buni.
Or, ca orice înțelegere părelnică și tardivă, care nu se produce din interior, ci e rezultatul unei adecvări la imperative externe (cum e păstrarea puterii), nu se va putea pune bază pe ea. Nu asistăm la o revoluție. Rămâne ca electoratul însuși să-i pedepsească pe iresponsabili și să-i oblige să-și schimbe durabil atitudinea.
Later edit. După ce-am scris și editat acest text, s-a aflat că Germania ministrei de interne, Faeser, de la social-democrații lui Scholz, a blocat la Bruxelles înțelegerea cu omologii ei europeni.
Faeser a introdus amendamente la plănuita ”ordonanță de criză”. Ce anume a ținut Germania, în răspăr cu toate celelalte țări europene, să schimbe? Prevederile contracarând promovarea, de către autorități, a ONG-urilor de extremă stânga, care, în iresponsabilitatea lor și a guvernelor ce le finanțează, sunt complicii traficanților de persoane.
De la mafioții care-i îmbarcă pe migranți, pe bani grei, în sicriele plutitoare ale unor ambarcațiuni incapabile să traverseze marea, extremiștii de stânga occidentali îi preiau și pretind că îi ”salvează”. Îi descarcă în masă pe oameni pe plajele italiene, spre a fi răspândiți de acolo în toată Europa. Unde rămân și uită, în mare parte, să se integreze. Cu efecte literalmente explozive pentru coeziunea și civilizația europeană. Pe moment, guvernul german subvenționează nu mai puțin de opt nave în Mediterana, care fac jocul traficanților de persoane, desantând imigranți ilegali în Italia.
Iar mulți din cei pe care-i încurajează, astfel, să traverseze marea ilegal se îneacă în valurile ei. Căci Mediterana a devenit un veritabil cimitir de africani. Și de copii.
Un cimitir alimentat de speranțe legate de legi inadecvate și de ambarcațiunile organizațiilor progresiste europene care fac jocul traficanților. Totuși, amendamentele impuse de Faeser ar împuternici tocmai aceste ONG-uri să faciliteze și să amplifice imigrația, înmuind într-atât ordonanța, încât Italia le-a respins.
Nu prea inteleg eu care ar fi marile avantaje aduse de aceasta noua politica de azil, cu ce anume ar schimba jocul intr-atat de puternic incat sa existe chiar o schimbare a situatiei. Mi-e teama ca e doar un “political stunt”, sa arate ca fac ceva.
Asta pt ca masurile care ar aduce cu adevarat o imbunatatire a situatiei ar insemna pierderi electorale pt semafor, cel putin pe partea de stanga a lui. Dupa ce populatia a fost ani de-a randul indoctrinata ca e obligatia nemtilor sa primeasca toti azilantii care vor sa vina, multi chiar au ajuns sa creada asta si acum nu ar accepta usor o respingere hotarata a migrantilor. Ori in orice masura, daca nu exista hotarare in aplicarea ei, sansele de reusita scad.
Dealtfel, problema migratiei este si in USA, si acolo valul de migranti din LATAM este imens si nici cu “infamul” zid nu a fost redus, nici vorba de oprit.
In afara de niste bieti cubanezi pacaliti sa lupte pt Rusia contra UA pentru un pasaport rusesc, nu prea se aude de doritori sa emigreze in Rusia sau China… stiu oamenii de ce.
Dom Iancu, tin mite ca frate-mi a aplicat pentru emigrare in GE prin 1993. Vorbeste nemteste, a fost translator pentru niste tehnicieni nemti in Romania. Avem si rude in fosta RFG cat si RDG. In actele, a mentionat niste nume cum ar fi un var de-a lui taica-miu. La un moment dat am primit un telefon din Germania de la varul respectiv banuiesc. Nu a spus nimic, doar vroia sa stie daca numarul de telefon e real. Nu a iesit nimic. Oamenii aia nu vroiau alte probleme peste capul lor. Singura ruda cu care am gasit cale de comunicatie a fost o matusa din Zwickau.
Ce vreau sa spun cu asta e ca nemtii sunt impotriva imigratiei si ca atare asa va fi daca nu deja exista o reactie adversa majora impotriva ei. Merkel a gresit major.
Ma uitam in Berlin la vremea aia, turcii aveau monopol pe “garbage collection”
Canada macar mai filtreaza imigratia, dar ce e in restul lumii e de groaza, inclusiv USA.
PS.
De Paste, acum cati-va ani am fost la o biserica romaneasca in Toronto. In multime era o intreaga shatra de tigani neaosi, de aia adevarati, ajunsi aici prin Mexic.
Madam Merkel a importat nenumărate probleme, deschizând larg granițele în timp ce ridica din umeri a neputință și își dădea impotența drept mare realizare și perspectivă de viitor roză. ”Wir schaffen das” a spus ea, în inconturnabila ei inepție. În anii 90 eram uimit, șocat și întristat de reticența nemților din Germania la imigrarea sașilor și șvabilor din România. Nu înțelegeam ce e în capul lor. Apoi am văzut cum stânga se sforțează (voluntar sau involuntar) să desființeze lumea iudeo-creștină printr-un masiv import din lumea a treia de oameni de alte religii. Atunci au început să pătrundă în masă și teroriști islamiști, și antisemitism, și probleme sociale și economice legate de alimentarea societăților paralele, create de ideologia multiculturalismului.