Lecțiile cele mai amare ale istoriei. Și cum ne putem deștepta

Nu atât catastrofele îmi par a înnegri mai rău decât orice paginile istoriei, cât trădările și greșelile evitabile care conduc la ele. Una dintre cele mai mari, care a avut și urmări cum nu se puteau mai funeste, s-a petrecut la 29 septembrie 1938. Consecințele ei cataclismice aveau să devină evidente la 29 septembrie 1941

Când premierul britanic Chamberlain și omologul său francez Daladier le făceau pe plac dictatorilor german și italian, Hitler și Mussolini, și încheiau Acordul de la München, semnat în noaptea următoare, o condamnare la moarte nu doar a Cehoslovaciei, ci și a păcii în Europa.

Înțelegerea îi prezenta pe tavă lui Hitler parte din trupul Cehoslovaciei. Germania nazistă reclamase anterior regiunea sudetă, parte a Cehoslovaciei locuită atunci și de minoritatea germană, între care trăiau sute de mii de cehi. Hitler le-a promis nemților atunci, exact ca Putin rușilor, mai nou, că-i va aduce pe compatrioții lor din regiune ”heim ins Reich”, deci îi va ”repatria în imperiu”, iar teritoriul locuit de ei va deveni ”pentru eternitate” nemțesc.

Halal eternitate. N-aveau să treacă decât câteva luni după anexarea regiunii sudete, iar promisiunea hitleristă privind independența restului Ceholsovaciei se vedea violată de însuși Führerul nazist. Odată cu independența Cehoslovaciei sfârtecate și ocupate în martie ’39 de trupele SS, se spulbera și ultima speranță pentru una din țările Micii Antante, acordul de apărare mutuală româno-ceho-iugoslav, defunct și el după acordul de la München.

Avea să urmeze sfârtecarea României, în baza diktatului de la Viena al lui Hitler și a ultimatumului sovietic, ambele consecințe din 1940 ale pactului din august ’39, dintre Hitler și Stalin, numit ”Ribbentrop-Molotov“. N-avea să întârzie nici ocuparea și însângerarea Iugoslaviei.

Chamberlain și Daladier se întoarceau atunci acasă triumfători ca Biden după întâlnirea sa din iunie 2021 cu Putin, la jumătate de an înaintea invaziei ruse în Ucraina. La fel de fericit rău de isprava sa revenea acasă John F. Kennedy, după imbecila sa periere a lui Hrușciov la Viena, înainte ca dictatorul sovietic să clădească, în 1961, zidul Berlinului, desăvârșind Cortina de Fier care avea să-i țină după gratii pe nemți, români și alți central și esteuropeni până în 1989.

Raportare abulică și ineptă la dictatori

În 1938, liderii englez și francez se iluzionaseră și îi amăgiseră și pe concetățenii lor moleșiți de ani de lux și de appeasement, că împăciuitorismul lor ar fi salvat, chipurile, ”pacea în timpurile noastre”. Halal salvare.

Cel de-al Doilea Război Mondial avea să izbucnească nu doar din pricina poftei de cuceri și de sânge evreiesc al crudului neamț, ci și din cauza trădării intereselor democrațiilor de către miniștri la fel de lași, de proști și de incompetenți ca urmașii lor din noul mileniu, care l-au lăsat pe Putin să-și facă de cap și nu înțeleg nici măcar acum ce calamitate riscă să abată pe capetele popoarelor lor din pricina lipsei lor de voință, de hotărâre, de fermitate și ferocitate în raportarea lor la alianța tiraniilor.

Chamberlain și Daladier au măcar scuza de a nu fi prins Războiul Rece și ivirea arsenalelor nucleare, precum și emergența teoriilor privind descurajarea, asigurarea distrugerii mutuale complete, teoriile despre contraforță, contralovitură și capacitatea ripostei nucleare.

Dar Biden, Scholz, Macron et comp. aflaseră de toate acestea și ar fi putut învăța nițică istorie, în pauza desfătărilor lor ca dregători plini de bani și de putere, acuzați de corupție, superbie și bonapartism. Dacă ar fi luat în mână un manual de istorie ar fi deprins și ei lecții legate de descurajare, de interdicție, ori de coerciție prin amenințare, pe care Putin le aplică de mult, cu succes, pentru că unii lideri apuseni obișnuiesc să facă în pantaloni la mai orice stropșeală rusă. Motiv pentru care cancelarul Scholz refuză și acum, preventiv, în răspăr cu voința opoziției și chiar a partenerilor săi din coaliție, să le dea ucrainenilor rachete de tip TAURUS, deși i s-a promis solemn că militarii Kievului nu le vor folosi asupra unor ținte din Rusia.

Consecințele abuliei

Efectele carenței de voință în relațiile cu bully-ul clasei sunt, invariabil, catastrofale. Absența bărbăției și a curajului de a te ridica împotriva tiranului și a teroristului totalitar și-a cerut prețul mai întâi din rândul celor mai slabi. Au plătit oalele sparte românii, care, părăsiți la greu de occidentali, au crezut, în mare parte, că n-ar mai avea alternativă decât să încheie o alianță cu dictatorul german. Altă greșeală istorică, ale cărei consecințe (despinderea durabilă de trupul țării a Bucovinei de Nord și a Basarabiei), se resimt și azi. Oalele sparte de Chamberlain și Daladier le plătiseră anterior cehii, apoi polonezii și, mai ales, evreii, omorâți în masă la Iași, în Basarabia, în Bucovina, în lagărele morții din Transnistria dimpreună cu romii, pe străzile și în ghetourile și lagărele de concentrare și exterminare nemțești și poloneze, ca și pe câmpurile și în localitățile ucrainene.

De pildă la Babi Yar

Președintele Ucrainei, Zelenski, rude ale celor asasinați în masă și rabini ai comunităților din Kiev, Berdicev, Jitomyr, Bila Țerkva și Cerkasy și enoriașii lor au comemorat în penultima zi a lunii zecile de mii de victime ale execuțiilor de evrei efectuate de naziști la Babi Yar, în Ucraina.

Era 29 septembrie 1941. În aceea zi de acum exact 82 de ani, ocupanții naziști au lichidat peste 22.000 de civili cu tot cu femei, copii și bătrâni, a căror unică ”vină” era că se născuseră evrei și făceau parte din poporul pe care și L-a ales, pentru Sine, dar și ca lumină a popoarelor, Dumnezeu.

Grupul de rabini a fost condus la 29 septembrie 2023 de rabinul Raphael Rutman, vicepreședintele Consiliului Federației Comunităților Evreiești din Ucraina. Ar fi fost bine ca, împreună cu el, să comemoreze victimele nazismului și Papa și patriarhul Bisericii Ortodoxe ruse. Care, ofițer KGB fiind, a blagoslovit armele unui genocid.

În final, aveau să plătească ân cel de-al Doilea Război Mondial oalele sparte de Chamberlain și Daladier înșiși britanicii, francezii, americanii. Și rușii, trădați și de Stalin. Trădările și erorile evitabile ar fi trebuit să se oprească aici. Odată pentru totdeauna. Or, Ucraina ilustrează în zilele noastre pefect eșecul dezastruos al unui leadership care a neglijat și datoria descurajării inamicilor lumii libere, și lecțiile cele mai amare ale propriei istorii.

După opt decenii și jumătate de la acordul de la München și 82 de ani de la masacrul de la Babi Yar ar fi timpul să ne mai și deșteptăm. Istoria e o carte deschisă doldora de învățăminte pentru toată lumea. Citind-o, le putem explica clar liderilor noștri unde anume greșesc. Și că, dacă vor mai repeta pe viitor figura unor Chamberlain și Daladier, cu efectele catastrofale ale împăciuitorismului celor doi premieri, vor fi trași la răspundere pentru înaltă trădare chiar dacă ei înșiși scapă de ineluctabila tragedie și izbutesc să se ascundă în gaură de șarpe. Răzbunătorii victimelor lui Putin nu-i vor rata.