De ce dă semne lumea să se prăbușească într-un război global?

Pentru că se erodează sub ochii noștri ultimele resturi de credibilitate. Și se duce pe apa sâmbetei descurajarea inamicilor Vestului.

Mai-marii lumii islamice revendică la Riad un armistițiu imediat în Gaza. Unii pun sub semnul întrebării nu doar legitimitatea apărării israeliene, ci și dreptul statului evreu de a se apăra, ba chiar se îndoiesc, ca dictatorul islamist turc Erdogan, de dreptul Israelului de a exista.

În realitate, puțini sunt liderii arabi și musulmani pe care nu-i îngrozește Hamas. Și pe care nu-i înspăimântă patronii jihadiștilor de la Teheran. Ori sponsorii lor de la Ankara și Doha. Dar nu îndrăznesc s-o spună pe față întrucât îi intimidează rău spectacolul trădării democrațiilor, al căciulirii față de extremism, al inadecvării, inepției și lașității unor cancelarii sau organizații globale.

De vreme ce se arată obsedate de imaginare atacuri israeliene asupra ”spitalelor” și asupra unui inexistent ”genocid” comis de israelieni în Gaza (când de fapt statul evreu se apără de realul genocid nazist amorsat la 7 octombrie de jihadiștii din Hamas și Jihadul islamic), instanțele internaționale au plonjat în minciună, ipocrizie și duplicitate. Și în antisemitism.

În reacție, singurele guverne apusene care par să-și fi păstrat, dar numai întrucâtva, uzul rațiunii, sunt cele din SUA și Germania. Care încă n-au uitat nici de Hitler, nici de Holocaust, nici de stipulări elementare ale dreptului internațional. Drept ce-i permite unui stat agresat ca Israelul să se apere și să-i lichideze pe teroriști. Chiar dacă se ascund în, ori sub, spitale, ca Al Shifa. Totuși, în seara zilei de 11.11.2023, israelienii încă nu-ncepuseră să tragă în acest spital, în care ascunde crema cremei teroriste și capul năpârcii jihadiste.

Dar și guvernele de la Berlin și Washington icnesc sub crescânde presiuni interne și externe. Sunt de stânga, așa că stânga antisemită, aliată cu imigranții islamiști, care vor să impună șaria și califatul la Londra, Paris, Berlin și Washington, le cheamă la ordine și le cere să-l trădeze urgent pe aliatul lor israelian. Purtătorii de cuvânt mai șmecheri ai stângii din alianța antisemită internațională mizează, ca și alți vrăjmași ai evreilor, pe numere mari. Le șoptesc, deci, la ureche, dregătorilor germani și americani și urlă pe la televiziuni și radio, că-și ”irosesc pe zi ce trece credibilitatea”, dacă nu cedează majorității, în speță gloatei antievreiești globale.

Care e mare și pare să devină tot mai mare. Doar la Londra și-au strigat lozincile genocidare vreo 300.000 de antisioniști, trecând, spre inavuabila bucurie a liderului stângii laburiste antisemite, Jeremy Corbyn, și la violențe, de pildă împotriva unui cetățean având curajul și bunul simț de a exhiba o pancartă amintind de atrocitățile Hamas de la 7 octombrie curent.

Vulcanica ură pe evrei care se revarsă în aceste zile pe străzile occidentale luate cu asalt de migranți și extrema stângă se reazămă pe ieșirile ipocrite ale unor organizații internaționale aflate în buzunarul islamiștilor, de felul ONU, UNESCO și Crucea Roșie. Pentru care, sub eticheta de ”salvați copiii” (victime în fapt ale islamiștilor), nu contează decât viața teroriștilor Hamas nu și ale civililor israelieni masacrați în masă, cu tot cu bebeluși, de jihadiști, la 7 octombrie.

Nu contează nici femeile și bătrânele supraviețuitoare ale Holocaustului, ori copilele violate și ele în masă și torturate, arse de vii, sau răpite. Nu contează nici ostaticii palestinieni ținuți captivi de Hamas și abuzați ca scuturi umane. Și nu contează nici cele aproape 2 milioane de afgani expulzați din Pakistan și lăsați de ONU, UNESCO și Crucea Roșie să moară de foame în gerul iernii, sub cerul liber, la cheremul indiferenței talibanilor. Victime ale nepăsării ”conștiinței progresiste” și musulmane. Iată un genocid care nu interesează la New York, Geneva, sau pe străzile metropolelor apusene. Căci nu sunt implicați evreii.

Iar toate acestea nu se întâmplă, vorba șefului ONU, Guterres, ”în vid”. Ci în timp ce teroriștii Hamas continuă să se ascundă în spitale. Continuă, totodată, să-și pitească armele în grădinițe, să-și lanseze în trombă rachetele spre populația civilă a statului evreu. Și să-și victimizeze propria populație, pe care israelienii o apără mai puternic și mai eficient decât ONU, Crucea Roșie, și întreaga lume arabă și islamică.

De ce nu interesează nici cât negru sub unghie crimele împotriva umanității comise de Hamas? Pentru că nu pot fi atribuite evreilor. Fiindcă nu le săvârșesc evreii, ”tumoarea cancerigenă” – dixit șeful Iranului teocratic, ayatolahul Khamenei – care trebuie ”extirpați”, chipurile, din Orientul Mijlociu.

Dar dacă li se poate atribui, fie și fals, vreo culpă, sunt automat învinuiți israelienii. Cărora li se recunoaște uneori, din vârful buzelor, dar numai teoretic, dreptul de a se apăra, în timp ce, practic și realiter, li se fură acest drept prin revendicarea armistițiului imediat.

Dacă statul evreu ar asculta de rezoluțiile acestor organisme complet discreditate, teroriștii ar învinge. Dacă și-ar câștiga bătălia, lumea civilizată s-ar prăbuși instantaneu în barbarie și în coșmarul apocaliptic al terorii generale, totalitarismului global și supraviețuirii celui mai tare.

Știu acest lucru și responsabilii din cancelariile occidentale? Bineînțeles. Ceea ce nu înseamnă că lașitatea și inepția i-ar lăsa să nu încerce să joace cartea împăciuitorismului. Și să nu le caute în coarne mai-marilor gloatei antisemite internaționale, tot chemând Israelul la respectarea dreptului internațional umanitar, deși sunt perfect informați și edificați că statul evreu îl respectă mai mult decât orice altă țară sau putere, în istoria războaielor.

Problema e că această atitudine în loc să ajute strică. Pentru că stimulează terorismul, determinându-l să creadă că la alte demonstrații, mai mari, mai violente și mai revoluționare, țelul abandonării Israelului de către SUA și Germania și al salvării teroriștilor va fi atins.

Acesta e calea spre prăpastie. E drumul bătucit spre degringolada democrațiilor, spre lumea lui care pe care, a încleștării mondiale pentru stăpânirea globului de către bătăușul cel mai agresiv, insolent și arogant. Și e drumul spre al treilea război mondial.