Războiul antiterorist: inadecvări militare occidentale

De ce crede Elon Musk că șeful terorist și totalitar al Iranului, ayatolahul Khamenei, un lider cu intenții și angajamente genocidare, are nevoie de validare pe Twitter?

E dezinformat? Posibil. După un veac de propagandă bolșevică și islamistă, 90 de ani de propagandă nazistă și 56 de ani de intens antisemitism de stânga, acuplat celui stalinist și dat, în genere, drept ”antisionism”, multă lume e dezinformată.

Aiurelile lui Elon Musk

Dar, dacă propaganda, îndoctrinarea, dezinformarea extremistă și totalitară nu reprezintă un pericol acut pe termen scurt, fiind problematice mai degrabă pe termen mediu și lung, nu același lucru e valabil pentru militari și pentru magnații cu mare impact geopolitic și militar. Cum este cazul lui Elon Musk, care le-a oferit recent teroriștilor un respiro telecomunicațional, oferindu-le sistemul său de sateliți Starlink, după ce Israelul le-a blocat accesul la internet.

Musk nu e la prima lui inadecvare cu urmări potențial catastrofale pentru lupta Vestului și a democrațiilor cu alianța totalitară, teroristă și imperialistă, din care fac parte Rusia, China, Iranul și brațele lui teroriste prelungite, de felul Hamas, Jihadul Islamic, Hezbollah, milițiile Houthi, Frăția Musulmană, și parțial (dacă se face abstracție de confruntările din Siria și Irak), ISIS și Al Qaida. Musk a mai derapat serios, nu multă vreme după invazia rusă în Ucraina, în favoarea Moscovei, când a tăiat macaroana Starlink apărării ucrainene în plină operațiune.

Întârzieri și stupizenii europene

Alte erori grave și gravissime au comis liderii occidentali, de la Biden la Macron, și de la Scholz la canadianul Trudeau. Cancelarul Scholz a promis o ”schimbare epocală”, potrivită deciziei Rusiei de a replonja Europa în război, la 8 decenii de la finele celui de-al Doilea Război Mondial, la peste 3 după sfârșitul războiului rece și la două și ceva după conflictul iugoslav. Dar promisiune s-a făcut. A mai făgăduit că Ucraina va primi tot ce-i trebuie cât timp îi trebuie, dar făgăduială s-a făcut. Nici cum nu i-a dat Kievului rachete Taurus. Și nici acum Kievul nu dispune de suficiente obuze, de suficiente tancuri, blindate și elicoptere, de avioane militare de tip F-16, ori de supremația aeriană, pe care trebuia s-o aibă dacă voiau SUA.

La rândul ei, Germania a avut nevoie de aproape doi ani pentru ca ministrul apărării să anunțe mai nou, spre oroarea elitei culturale și politice, deci a stângii extremiste care i-a sărit prompt la gât, că Germania trebuie să se înzdrăvenească militar, ca să poată face față unui război. Scholz a avut nevoie de alte 10 zile ca să confirme că se va mări durabil bugetul militar german. Or, extremiștii progresiști și radical pacifiști nici să li se amintească n-ar vrea, că e bine ca patria să învingă, nu doar să reziste unei agresiuni rusești, necum să-și facă lecțiile și tema de casă și să treacă la abandonarea împăciuitorismului și a pacifismului care i-a încurajat pe Putin, pe Xi și pe teroriști, spre a-și face datoria militară în alianța NATO.

E, desigur, salutar că Berlinul a decis să nu mai vitregească bietul Bundeswehr. Dar nu ajunge nici cât negru sub unghie. Scholz refuză de pildă un buget militar mai adecvat pericolelor actuale, de peste 2% din PIB, precum și reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Iar Germania are nevoie și de o radicală reformă a educației ei intoxicate mai întâi de nazism, dar și de multe decenii de comunism, islamism, antisemitism și realpoliticianism împăciuitorist.

Franța și Marea Britanie, și-au redus mult, la rândul lor, oricum insuficientele capacități militare, spre a finanța cu banii rămași imigrația islamistă, în loc să-și adapteze forțele crescândului pericol terestru, naval și aerian al Rusiei, Chinei și aliaților lor. Nu e cazul să se ia la puricat ”performanțele” în materie de înarmare și instrucție a armatei române, sau a celei practic inexistente a Republicii Moldova, în ciuda evidenței amenințărilor rusești. Căreia, între Carpați și Dunăre, nu i s-a opus mai nimic în afara chemării în ajutor a aliaților apuseni.

A căror listă de inadvertențe, gafe și greșeli tactice și strategice, retorice și faptice, în materie de pregătire în fața amenințărilor totalitare și imperiale ale axei răului, care nu mai cuprinde de mult doar țările enumerate de George W. Bush – Iran, Irak și Coreea de Nord – e atât de lungă, încât e imposibil de bifat punct cu punct. De ce s-a mărit axa răului în ultimii 20 de ani?

Enormități americane

Din cauza repetatelor și sistematicelor greșeli în discuție, prelungite de incompetența șefilor de stat major ai SUA. Ultimul, Mark Milley, s-a dovedit poate cel mai diletant și nepriceput din lunga și glorioasa istorie militară americană. Neuitată rămâne imbecilitatea manierii în care Milley a dezorganizat retragerea militarilor SUA din Afganistan. Ori defazarea lui perpetuă, care l-a determinat să dea publicității repetate declarații defetiste, descurajând nu Rusia, ci Ucraina, prin afirmații ori sugestii, potrivit cărora conflictul nu s-ar ”putea câștiga”, astfel încât Kievul și ucrainenii să facă bine să accepte cuceririle ruse și să negocieze. Ce-i drept, Milley, ca obedient slujbaș al stângii ce e, pare să nu fi acționat așa (doar) din proprie inițiativă, ci împins, probabil, și de șefii săi politicianiști progresiști din administrația Biden.

Nici urmașul său, primul de culoare din istoria Americii, nu pare mult mai dibaci. Șeful Statelor Majore Reunite ale forțelor armate americane a ieșit mai nou cu informații și declarații publice de-o inoportunitate strigătoare la cer. În plină campanie antiteroristă, israeliană, el s-a amestecat ca musca-n lapte, dând nesolicitate sfaturi amenințatului stat evreu, despre cum trebuie să-și definească Ierusalimul țelul antiterorist. A distruge capacitățile militare ale Hamas îi pare generalului Charles Q. Brown o pălărie prea mare pentru Israel.

Ei bravos, Charles Q Brown! El, Charles Q. Brown și cine i-a dat la Washington ordinul să iasă cu această genială declarație nutresc ”îngrijorarea” că durata lungă a campaniei israeliene (și tot mai multele pierderi de vieți civile) i-ar putea ispiti și mâna pe palestinieni să îmbrățișeze cariera teroristă. Ce vorbești, Franz? Oare de câți ani a avut nevoie SUA ca să combată Al Qaida și pe talibani după 9/11? Dar ISIS? Ce-a fost cu îngrijorarea lor că afganii ar putea porni pe o traiectorie extremistă și îmbrățișa terorismul? Dacă așa stau lucrurile, de ce n-au devenit și nemții, italienii, sau japonezii teroriști, după 1945, cât timp nu li s-au slăbit hățurile și au căzut prompt în terorism de extremă stânga, în anii 70 ai veacului trecut, când Vestul a dat nas cât a putut și terorismului palestinian în frunte cu Yasser Arafat?

Da, va fi nevoie în Gaza și teritoriile palestiniene de o dezislamizare de durată. Una mai eficientă decât denazificarea abandonată prematur de SUA, în anii 50, pentru ca America să-și asigure aportul foștilor naziști germani la lupta împotriva pericolului sovietic și comunist.

Dar despre asta Charles Q Brown n-a suflat o vorbă. Pentru că forțele care-l îndeamnă, îl stimulează sau îi ordonă să facă declarații inepte, complet inoportune, cât timp Israelul are de schimbat din temelii configurația securitară a fâșiei Gaza, sunt masiv și pernicios influențate de frații musulmani din Qatar. A căror filială palestiniană este Hamas. Și care, cot la cot cu dictatorul turc și cu șeful teocrației islamiste iraniene, Khamenei, își doresc, de fapt, nu pacea, nu securitatea, nu democrația sau normalizarea, ci să i se ofere Hamas guri de aer.

Și salvarea. Care, între noi fie vorba, ar fi o victorie și un triumf, chiar dacă nu scapă cu viață decât pedestrașii, nu și comandanții. La rigoare, unii dintre cei din urmă se lăfăeisc în luxul Qatarului și al stațiunilor turcești. Cu harem. Or, cât timp structurile militare și politice ale grupărilor teroriste islamiste vinovate pentru atrocitățile fără egal de la 7 octombrie 2023, nu sunt complet și irevocabil demantelate și anihilate, amenințarea nu va dispărea. Nu va rămâne nici intactă. Ci va crește exponențial, expunând primejdiei și SUA și Europa.