Atrocitățile comise în Israel de teroriștii islamiști ai Hamas sunt fără egal și fără precedent în epoca modernă. Cel puțin de la Holocaust încoace.
Posibil să fie fără precedent, pur și simplu. E a jigni barbaria să se spună că masacrul săvârșit de Hamas și de Jihadul Islamic din Gaza în Israel ar constitui o barbarie. Au exista mulți barbari net mai umani decât teroriștii islamiști ghidați de Iran. Ca niște combantanți, oricât de orbiți de ura și de fanatismul ideologiei lor extremiste, zise ”religie” să comită metodic, sistematic, crime precum decapitările de bebeluși ori de soldați, arderea lor de vii, împușcarea celor mici cu zecile în cap, spintecarea de burți de femei gravide și înjunghierea nenăscuților din pântecele lor, ori împușcarea mamei și bebelușului cu un singur glonț – sunt greu de găsit paralele.
Și e greu să li se confere acestor orori un termen adecvat. Mintea omenească și limbile popoarelor sunt prea lipsite de imaginație ca să poată numi corect acest dispreț față de viață, față om, față de civilizație, nu doar față de libertatea și demnitatea omului.
Dimensiunea atrocităților pare să fi trezit la realități prea îndelung somnolentele guverne și elite occidentale. În fine, au început mulți demnitari apuseni, între care cei americani și germani, să înțeleagă că împăciuitorismul și edulcorarea răului malefic în speranța că a-i pacifica pe teroriști și pe șefii lor politici totalitari va aplana conflictele nu mai este o opțiune.
Dregătorii americani și politici s-a deplasat unul după altul la Ierusalim pentru a-și exprima solidaritatea cu poporul israelian și cu evrei targetați peste tot, nu doar în Israel, și să susțină dreptul acestui stat atacat de teroriști ca niciodată în trecut să se apere. Niciodată un cancelar german n-a pus mai clar și răspicat decât Scholz lucrurile la punct.
Liderul executivului berlinez a reliefat că Germania e umăr la umăr cu Israelul, (căruia îi va acorda ajutor militar) că antisemitismului i se va arăta toleranță zero, că manifestările de bucurie iscate de măcelul comis de Hamas sau de alte acte de terorism sunt intolerabile și vor fi pedepsite dur, că nicio justificare a faptelor săvârșite de teroriștii islamiști palestinieni nu mai e admisibilă.
Niciodată Germania nu s-a manifestat mai fără echivoc. America, la fel. Pare că, într-un târziu, s-a întâmplat totuși ceva în capetele tradițional pro-palestinienei ale elitei de stânga occidentale.
Dar și după agresiunea rusă din Ucraina, Scholz a proclamat faimoasa lui ”Zeitenwende”, o schimbare epocală, după care fermitatea și hotărârea lui s-au fâsâit perceptibil. Cu toate acestea, și lui, și altor responsabili occidentali le va fi greu să uite imaginile ororilor din Israel. Nu le va fi lesne să evite interiorizarea conștiinței că nu mai e loc de abulie și împăciuitorism, dacă mai țin la democrație, libertate și civilizație și nu vor înrobirea țărilor lor.
Și conducerea militară și politică israeliană a înțeles că a greșit, între altele mizând pe cartea mâinilor întinse unor inamici care s-au prefăcut că ar fi rezonabili, dar nu și-au abandonat defel proiectul genocidar, au dezgropat securea războiului ca să execute cu ea copii și femei și să fie nemiloși, desigur, și cu propria populație, căreia i-au interzis să se refugieze.
Întrucât această secure a ieșit la iveală, rămâne la vedere și e imposibil de ascuns și îngropat la loc, iar forțele israeliene, care se străduiesc vădit, potrivit experților ca britanicul Richard Clark, să protejeze viețile civililor, le-au cerut să se evacueze spre sud, riscă să urmeze un carnagiu. Încă unul, datorat teroriștilor Hamas și susținătorilor lor globali, inclusiv de la ONU, care, în mod absurd, în loc să solicite islamiștilor să faciliteze plecarea civililor, a cerut Israelului să-i revoce avertismentele. Ce îngrozitoare rușine pentru o organizație creată ca să evite genocidele de felul celui comis de naziști în cel de-al Doilea Război Mondial!
Teroriștii, incitați și pregătiți de șefii lor de la Teheran, cred că pot aplica vechile lor tactici de a se ascunde în spatele civililor și de a miza pe scrupulele și umanismul israelienilor. Dar, de data această e foarte posibil să nu potrivească în târg socoteala lor de acasă. Nimeni, nici la Ierusalim, nici la Washington, Berlin, Paris și Londra nu se poate aștepta ca israelienii să nu înțeleagă schimbarea de paradigmă pe care mega-atentatele teroriste de la 7 octombrie și crimele lor în masă au efectuat-o. Întrucât au inaugurat o luptă pentru supraviețuirea unui stat și a unui popor confruntat cu genocidul, ele au schimbat și vor continua să schimbe din temelii și gândirea responsabililor israelieni și occidentali, și ecuația din Gaza și din regiune.
Cu cât statele lumii libere și națiunile lor înțeleg mai rapid că acesta e și războiul lor, al întregii civilizații contra răului malefic de tip nazist și ISIS, cu atât mai bine le va fi. Li se recomandă să pună umărul, în propriul interes, la ajutorarea cât mai eficientă a celor aflați pe câmpul de bătaie să lupte împotriva teroriștilor, a tiraniilor și regimurilor totalitare.
E legitimă întrebarea: de ce abia acum dau semne liderii occidentali să se trezească? De ce n-au putut nemții interzice activitățile Hamas în Germania până acum, deși organizația era trecută pe lista americană și europeană a organizațiilor teroriste? De ce vor abia acum să interzică asociații și organizații filo-teroriste ca Semidoun și Centrul Islamic (iranian) de la Hamburg? N-au știut până acum cât antisemitism și cât sprijin pentru terorism zace în ele? De ce guvernul german mai insistă și acum să livreeze ”ajutor umanitar palestinienilor”, deși știe că sutele de milioane date în ultimii ani au aterizat în mare măsură în buzunarele teroriste?
S-a refulat adevărul, dacă s-a știut. S-a cotizat la ideologii tolerând extremismul islamist ori aliindu-se cu el împotriva democrațiilor. S-a mizat, vinovat, pe căciuliri, pe negocieri lipsite de șanse, pe speranțe futile, pe vorbe goale, pe amânări ale unor decizii evident necesare.
Cine achită oalele sparte? Ați ghicit. Nu făptașii. Victimele războiului antiterorist plătesc cu sângele lor neprețuit prețul exorbitant al acestor monumentale erori.
În acest război, care nu se va purta doar în tranșee, pe străzile din Gaza ori în orașele și satele ucrainene, ci și în școli, publicații și, mai ales, în capetele manipulate și smintite ale multora, va fi cu atât mai mult loc de milă și compasiune pentru civili și luptătorii în contra răului, cu cât omenia va fi în mare pericol. Ea riscă să fie cotată ca un lux inadmisibil spre a fi evacuată din cetate. Și duhul războiului s-ar putea s-o părăsească. E posibil ca războiul din Israel să se extindă? Să cuprindă alte state? Cum să nu? Fără îndoială că e posibil. Iar tensiunile din nordul Israelului, la granițele siriană și libaneză, demonstrează cât de acută e primejdia.
Dar oricât s-a extinde, Israelul va trebuie ajutat să-l câștige, spre a se garanta supraviețuirea lumii libere. Aceasta e miza. Orice altceva ar fi o fatală inadecvare. Încă o eroare funestă.
E probabil (dar nu obligatoriu) să fie un război îndelungat, complex și dificil. Multe vor depinde cert, până la urmă, de curajul, competența și probabitatea cu care-l va purta Vestul. Și, evident, de solidaritatea națiunilor libere cu popoarele agresate, cotropite și terorizate de forțe genocidare, forțe agresoare, extremiste, pentru care legile războiului nu contează.
Acesta e răul malefic. Va fi învins. Și n-am, ca și în debut de război ucrainean, nicio îndoială că va fi învins. Evident, cu ajutorul decisiv al lui Dumnezeu.