Incompetența lui Putin și înfrângerea armatei ruse

Rușii se pregătesc s-o încaseze rău în contraofensiva ucraineană. Care li se pare că se anunță foarte dură, devreme ce regimul Putin a construit pe sute de kilometri, în regiunile Belgorod și Kursk, linii succesive de tranșee și masive instalații de apărare cu obstacole antitanc inclusiv în Rusia propriu-zisă, ca și în nordul Crimeei ocupate. Serviciile secrete britanice au devoalat ampla lucrare de construcții efectuată în vestul țării întru apărarea de așteptata contraofensivă.

S-a afirmat, în naivul Vest, că tranșeele ar fi destinate propagandei putiniste, ca să-i convingă pe ruși că s-ar afla sub atac ucrainean și al NATO. Or, Rusia nu muncește din greu la edificarea unor linii de apărăre pe sute de kilometri lungime, dacă nu s-ar teme că va fi dată militar peste cap.

Contraofensiva din perspectiva ucraineană

Ucraina anunță că și-a încheiat preparativele și a pus pe picioare 12 brigăzi proaspete, care vor duce greul acestei contraofensive. Cei aproximativ 30.000 – 40.000 de militari ar trebui nu doar să recucerească teritorii ci, mai ales, să blocheze comunicațiile armatelor sau corpurilor de armată rusești, să le izoleze și să le distrugă.

Din păcate însă e o operațiune telefonată. A fost anunțată și, dacă are loc fără surprize, rușii sunt pregătiți și vor încerca să-i facă față fără să cedeze excesiv de mult. Căci de resurse încă mai dispun. Ca și de mase de rezerviști care mai pot fi chemați sub arme. Și care se tem de cruzimea comandanților, astfel încât vor fi înclinați să lupte cu adevărat. Dar cum luptă niște ageamii?

Cu toate acestea și în ciuda necesarei încrederi în forțele proprii, ucrainenii ar face bine să-și drămuiască forțele, să le concentreze și să atace eficient, pentru a nu-și compromite ulterior cuceririle.

Ar fi pentru Kiev și pentru poporul ucrainean foarte bine ca această operațiune, menită să elibereze o parte semnificativă din cele 20 de procente ale teritoriului ucrainean ocupat de invadatori, să aibă succes. Pentru că ucrainenii nu se pot aștepta la o nouă înarmare a armatei lui Zelenski și Zalujni la nivelul (și el insuficient) la care a fost dotată de occidentali până acum.

Pentru că prețul ajutorării Ucrainei e piperat. E un preț cu atât mai mare cu cât din ignoranță, voracitate sau lașitate, occidentalii tolerează de prea mult timp fentarea regimului oricum prea lax al sancțiunilor. Iar o parte semnificativă din popoarele apusene e sătulă până peste cap de război și abia așteaptă să vadă terminat actualul conflict militar ruso-ucrainean.

Care continuă doar din pricina incapacității dictatorului de a se da bătut și de a se recunoaște cum este: învins. E vorba de o incapacitate deopotrivă politică și psihologică. Putin se teme că, revenit cu coada între picioare din Ucraina, după o campanie care l-a costat sute de mii de vieți de ruși, ar risca să i se revolte poporul și armata, să-l debarce, să-l defere justiției, să-l condamne și să-l execute pentru înaltă trădare, sau pentru crime de război și împotriva umanității.

Impotența și incompetența lui Putin

Altfel, Putin ar fi avut ocazia să arunce prosopul din vara anului trecut, fără să aștepte victorioasa contraofensivă ucraineană din toamnă. Și n-ar fi decretat apoi o mobilizare parțială. Prin urmare, Putin își mână armata din spate.

Dar o face la fel de stângaci, de neîndemânatec și de nepriceput ca tot ce-a întreprins în răstimpul scurs de la masarea trupelor ruse la granița ucraineană încoace.

Generalii ruși au multiple motive serioase de a se teme. Putin le-a scuipat în ciorbă din capul locului, când s-a constat, în februarie și martie trecut, că aparent omnipotenta armadă roșie nu va da peste cap apărarea ucraineană în trei zile, cum s-a sperat la Kremlin. Motiv pentru care președintele Rusiei a început rapid să dea până și indicații tactice ofițerilor ”operațiunii speciale”.

Or, cercul vicios grevând armata rusă începe și se termină cu președintele Federației.

Problemele armatei invadatoare rezidă în mare măsură, reliefa mai nou ISW, în incapacitatea Moscovei de a asigura o conducere unitară a operațiunii din Ucraina. Lipsa coeziunii din ministerul rus de război s-ar datora, conform thinktankului american, eșecurilor ofensivei ruse de iarnă.

Aceste eșecuri ar fi dus la divizarea responsabilităților în ministerul lui Șoigu. În acest caz se pune întrebarea dacă eșecurile campaniei de iarnă nu s-au datorat de asemenea unei dezbinări la nivelul comandamentului rusesc. Iar această discordie internă e tipică regimurilor totalitare. Care sunt orientate strict spre dictator, astfel încât să-i scoată lui în evidență inexistentele ”calități”.

ISW remarcă just, în context, că lipsa unității armatei ruse s-a datorat convingerii greșite a tiranului, că va repurta în Ucraina o victorie militară foarte rapidă, ușor de asumat și convertit în faimă eternă de către liderul de la Kremlin. Ca atare, președintele Rusiei a omis, în februarie 2022, să numească un comandant responsabil cu întreaga operațiune ucraineană.

Următorul pas a urmat natural și obligatoriu în logica dictaturii și a eșecurilor ei pe câmpul de luptă. Ca să scape de răspundere și să-i marginalizeze pe martorii prostiei sale tactice și strategice, Putin i-a dat afară din funcții pe comandanții numiți să conducă trupele, pasându-le celor trecuți în rezervă răspunderea pentru catastrofa militară pe care ar fi trebuit s-o poarte el însuși.

Or, războiul este și o artă. Implică spirit, curaj și bărbăție. Nicio conflagrație nu va fi câștigată de tirani și teroriști lași, sau de generali fricoși ori proști, incapabili să-i stăpânescă bine meșteșugul. Și nu e uimitor că eroarea cea mai gravă a forțelor ruse constatată până acum de experții militari e faptul că armele diverse și corpurile difetite de armate nu se pot coordona cum trebuie.

Șansele contraofensivei

La toate acestea se adaugă diferențele notabile de moral dintre ucraineni și ruși.

Date fiind problemele structurale ale armatei ruse, ucrainenii au toate șansele să reușească în contraatac și contraofensivă. Cei din urmă ar putea triumfa în ciuda lipsei aviației, dacă dispun de suficientă muniție, de o cantitate serioasă de arme grele, de o logistică funcționând fără sincope și, fapt esențial, dacă nu comit greșeli grave, de amploare, evitabile, ci își coordonează eficient și imaginativ operațiunile, păstrându-și rezerve proaspete spre a face față unor contraatacuri.

Ucrainei nu trebuie să i se ceară prea mult. Prea ample sunt resursele de care mai dispune Rusia, prea mari teritoriile ce trebuie acoperite.

Dar n-ar fi surprinzătoare prăbușirea pe front larg a incompetent condusei armate ruse. În mod ideal și cu sprijinul unei aviații care, din păcate, lipsește, finalizarea contraofensivei ar fi fost încoronată de o incursiune în forță, la Moscova, și de un puci prin care să fie răsturnat actualul regim și arestați principalii criminali de război ruși.