Sosia lui Putin. Și de ce Rusia trebuie nu doar zăgăzuită, ci înfrântă

Omul a supraviețuit unui mare număr de atentate asupra vieții sale. Spre fericirea Ucrainei, căreia Kyrylo Budanov pare a i se dovedi foarte util. Budanov nu se rezumă să strângă informații secrete, ci se implică activ și în războiul psihologic.

Acestui tip de conflict, despre care se spune că ar fi, nu doar de la boșevici încoace, specialitatea incontestabilă a Moscovei, avem a-i atribui afirmațiile, potrivit cărora Budanov are surse în Rusia.

Și anume, unele care-l ajută mult, fiind ”ușor de colaborat” cu ele, astfel încât mai-marii de la Moscova ar avea ”a se teme de colaboratorii din mijlocul lor”. Nu există putere, în rândul căreia să nu fie trădători. Asta e naturii puterii, să provoace disidență, opoziție, contestatari recrutați nu doar dintre plictisiți, resentimentari, frustrați, ci și din tabăra celor proaspăt iluminați, sau treziți la realități în genere bine ecranate de ideologia cârmaciului.

Budanov și afirmația șefului serviciilor secrete ucrainene despre Putin

O problemă a folosirii unor astfel de surse e incertitudinea privindu-i pe cei care le controlează cu adevărat și capacitatea lor de a se elibera singure de autoritatea tiranului. Nu te poți uita în capul sau inima unui om, ca să știi exact de ce își traduce stăpânul. Și dacă e realmente nu doar inteligent, ci și patriot, ca să urască tirania riscându-și viața din altruism și dragoste, iar nu din motive meschine și josnice.

În interviul pe care l-a acordat ziarului american Washington Post, Budanov l-a sau i-a identificat pe colaboratorii săi, indicând că ar fi vorba de oameni care ”știu că Rusia ar trebui să fie altfel”.

Afirmația sa e, din două una, ori mincinoasă, ori riscantă și, ca atare, trufașă. Pentru că, spre a-l depista pe agent sau trădător, omologul său de la FSB va trece în revistă, dacă e competent, toate personalitățile intelectuale cât de cât lucide și frustrate, cu potențial protestatar din apropierea sa, ori a lui Putin. Despre care Budanov insistă că e bolnav de un cancer terminal și are multe dubluri:

”E o întrebare fără răspuns dacă acest Putin e real”, a spus Budanov textual, reluând o recentă declarație la fel de enigmatică a președintelui Ucrainei, Zelenski.

Toți dictatorii care se respectă au sosii. Îl putem ajuta pe Budanov să-l depisteze pe adevăratul dictator rus pentru cazul în care, nemurind rapid, îl va aresta și interoga?

Profilul dictatorului real

Experții occidentali au omis să-i facă vreme de vreo două decenii un profil psihologic utilizabil, lăsându-i în beznă pe împăciuitoriștii Chamberlain și Daladier ai epocii contemporane gen Merkel, Obama și compania. Care s-au lăsat nărăviți de propriile slăbiciuni, smintiți de propria semeție și mesmerizați de agenții lui de influență, ca Gerhard Schröder.

Ceea ce nu înseamnă că n-ar exista oameni care au înțeles relativ rapid cine e Vladimir Putin. La cumpăna dintre milenii, scriam în germană (pentru Deutsche Welle, dar și pentru uzul evreilor din Rusia emigrați în Republica Federală) și în română, comentarii foarte critice la adresa fostului KGB-ist din Dresda. Atât de neașteptat de critice, încât am fost contactat printr-un emigrant, de oligarhi din Moscova și Petersburg, care țineau să-și păstreze anonimatul.

Promițând să-mi respecte independența jurnalistică, oamenii dindărătul imigrantului care mă contactase în Germania propuneau să mă las plătit regește doar pentru a continua să public în presa germană cât mai multe articole critice la adresa noului președinte al Rusiei. Care aruncase, nu de mult, în aer, prin FSB, blocuri de locuințe rusești, omorând sute de compatrioți, ca să aibă un alibi spre a reporni sângerosul războiu intern, soldat cu îngenuncherea Ceceniei rebele, după cum au reliefat în scrierile lor și Alexander Litvinenko, și David Satter, Iuri Felștinski și Vladimir Pribîlovski.

Am refuzat intransparenta ofertă, care mi s-a părut din capul locului incompatibilă cu statutul meu de jurnalist și autor independent. Dar am rămas cu ochii pe Rusia și pe tot mai tiranicul ei cleptocrat-șef, care mai mima, încă, democrația, deși începuse s-o îngroape mult înainte de a-l aresta, încarcera și jefui la sânge pe Mihail Hodorkovski, magnatul care luase în serios pantomima democratică și se considerase destul de puternic ca să-l poată confrunta fățiș pe dictator.

Am știut din capul locului că fostul ofițer KGB era un gangster și un mafiot de tipul lui Arturo Ui. Știam de mariajul serviciilor secrete comuniste cu mafia postsovietică și postceaușistă. Eram la curent cu ascensiunea unor Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini. Îl citisem pe Thomas Mann. Și, cum altfel, pe Pacepa. Cunoașteam interstițiile puterii comuniste și fasciste, precum și metodele vrăjitorului Cipolla, de a-i sluji daimonului său însetat de putere prin hipnotism manipulator. Realizam ingredientele de ideologie totalitară fascistă și comunistă care se strecurau periodic în faptele și discursurile rostite de Putin. Iar după 2014 n-am mai avut nicio umbră de îndoială cu privire la profilul său de dictator totalitar. Sau la voința lui de a reface rapid, mai degrabă decât pas cu pas, imperiul sovietic.

Precursorii ideologici ai tiranului

M-a uimit naivitatea inconturnabilă a colegilor mei din presa occidentală. Care n-au înțeles nimic nici din lectura cărții lui Garry Kasparov, Winter Is Coming, confirmând cu o radiografie precisă și un diagnostic necruțător suspiciunea referitoare la impactul negativ major exercitat asupra psihicului tiranului rus și a faptelor lui de împăciuitorismul apusean. Era o catastrofă care se abătuse asupra unei lumi oarbe voluntar.

Adevărata dimensiune globală a ambițiilor lui a devenit oricum (sau ar fi trebuit să fie) evidentă și orbilor, în februarie 2022, când Putin a scuipat cu boltă pe rugămințile fierbinți ale partenerilor săi occidentali și a invadat fără jenă Ucraina, ca s-o anihileze complet. Alintat incomensurabil de soartă, Putin pierduse cu mult înainte contactul cu o parte a realității, crezându-se încarnat ca să transpună visul umed și dement al ideologilor totalitari ai Germaniei și ai Rusiei pravoslavnice, de la Nietzsche și Dostoievski la Carl Schmidt și de la Ivan Ilyin la Lev Gumiliov.

Mi-am amintit de un articol semnat de Charles Clover, în 2016, în Financial Times, despre un discurs rostit de Putin cu patru ani înainte, după o convertire la mesianism care, catalizată de vărsările sale de sânge, de metamorfoza și trufia funcției, de limbile anturajului, de anemia Vestului, îmi pare a fi avut loc după 2005 și înainte de 2011. ”Aș vrea să înțelem cu toții, clar, că anii care vin vor fi decisivi”, cârâiise el, atunci sinistru: cine va lua conducerea și cine va rămâne la periferie și-și va pierde, inevitabil, independența va depinde nu doar de potențialul economic ci, prioritar, de voința fiecărei națiuni, de energia ei interioară, de ceea ce Lev Gumiliev a numit pasionaritatea… În 2014, Serghei Lavrov anunța că, în acele zile, începuse ”reformatarea ordinii mondiale”.

Cea distrusă definitiv și irevocabil în 2022. Atâta doar că nici Lavrov, nici stăpânul său n-au fost luați în serios în Vest. Decât de Timothy Snyder. Și de Bernard Henry Levy.

Cine era Lev Gumiliov, fiul poeților Anei Ahmatova și al lui Nikolai, victima secerată de poliția secretă bolșevică? Lev însuși avea să fie una din zecile de milioane de victime ale NKVD-ului și KGB-ului, înainte ca, victimă a unei revelații despre barbaria înjositoare a vieții deținutului din Gulag și, posibil, a sindromului Stockholm, să livreze doctrina eurasianismului și alte teorii antisemite și fasciste, combinate cu creștinism ortodoxist, ca ersatz ideologic puterii sovietice în declin rapid și debordant, precum și celei postsovietice.

Unde, după cum reiese dintr-un profund documentar despre ”ideologia Rusiei lui Putin”, s-a combinat cu alte piese de lego politologic-constituționale (via nazistul Carl Schmidt) și de puzzle expansionist-imperialist-salvaționist-creștin, via Ivan Ilyin. Documentarul, semnat de ”Kraut” constată cât se poate de adecvat compatibilitatea gangsterismului cu insul mânat de o ideologie totalitară și sistemul care se bazează pe ea. Ceea ce mi-a amintit de Arturo Ui al lui Bertolt Brecht.

Detonatorul dictatorului, sensul ascuns al vorbei spionului-șef și Rusia viitoare

Joncțiunea cu toți acești precursori (între care și Stalin) nu s-ar fi făcut dacă, în Putin, nu se declanșa ceea ce am numit ”virusul auto-imun al totalitarismului” – care, aflat latent în toți moștenitorii civilizației iudeo-creștine, intră în acțiune în tirani și elite pe bază de condiții oportune și predispoziții politice și culturale în faze istorice prielnice, declanșând cataclisme imperialiste, precum nazismul sau bolșevismul. Habar nu aveam, când a început să mă obsedeze ideea acestui virus auto-imun, cât de aproape (și totuși astronomic, nu doar geografic departe) de sensul ”pasionarității” lui Gumiliov era conceptul meu.

Dacă Budanov va vrea să știe în ce măsură l-a arestat pe Putin însuși, iar nu o sosie, va trebui să-i testeze conștiința mesianică și pasionata dușmănie reală față de democrațiile liberale și anglo-saxoni, precum și reflexele antisemite, parțial subconștiente.

Dar nu despre el e vorba. Ceea ce încearcă Budanov să transmită Vestului e alt mesaj important. Celor care, în Occident, speră ca actualul coșmar să se încheie de îndată ce va dispărea Putin, și ca atare să gestioneze conflictul din Ucraina la flacără mică, fără să dea avioanele și rachetele cerute, Budanov îi atenționează, indirect. Fără s-o spună, le atrage atenția că e posibil ca tiranul să fi dispărut deja. Și în acest caz și dacă va muri în curând, devastatoarea lui ideologie lui ruscistă rămâne vie și nu pleacă nicăieri. Problema nu e doar Putin, ci ruscismul rusesc, cu tot cu naționalismul, imperialismul, eurasianismul, și salvaționismul-ortodoxist al multor ruși. Ca și al multora din fanii lui Putin.

Iar dacă rămâne, cu tot potențialul ei destructiv într-un imperiu nuclear, e bine ca lumea occidentală să fie nu doar avertizată, ci să adopte măsurile necesare soluționării ei și denazificării Rusiei. Ceea ce presupune capitularea armatei ruse, ocuparea Moscovei şi reformatarea din temelii a imperiului.