Războiul din Ucraina și inadecvarea tot mai pernicioasă a liderilor de stânga

Am fost mare parte din viața mea de tânăr și de adult un om de stânga. Până când am realizat că experiența și istoria confirmă cu asupra de măsură teoriile unor Milton Friedman, Ludwig von Mises și Friedrich August von Hayek, potrivit cărora stânga e catastrofală economic. Și că, spre a parafraza vorba genialei Maggy Thatcher, socialismul ia sfârșit când li se termină celorlalți banii.

Dar socialismul și marxismul, din care a apărut, ca și alte forme de colectivism, nu dau chix doar economic. Ci și politic, diplomatic, militar. Nimic nu ilustrează mai pregnant inadecvarea liderilor progresiști din Occident decât codelile, nehotărârile, șovăielile, ezitările retractările și seria interminabilă de gafe ale șefilor de guvern și de stat apuseni din ajunul și din timpul războiului ucrainean. Nu e vorba, în context, doar de lanțul de erori ale administrației Biden, începând cu retragerea documentând vrie, haos, frică, prostie și poltronerie, din Afganistan, omisiunea descurajării Rusiei, înaintea invaziei din februarie trecut, ori țârâita cu care America a dat Ucrainei armele necesare să ofere eroismului trupelor lui Zelenski șansa de a se apăra de invadatori.

Proletari din toate țările uniți-vă?

E vorba, mai ales, de stângiștii ideologic cei mai puri și duri de la conducerea unor puteri occidentale, cum e nefericitul cancelar Scholz. Social-democratul șef de executiv berlinez calcă din strachină în strachină. Cândva, ca tânăr activist de extremă stânga, s-a dovedit mare simpatizant al nomenclaturiștilor comunismului estgerman.

Acum și-a contrazis din nou experții, între care pe șeful Conferinței de Securitate de la München, Heusgen. Care a reliefat că Ucrainei trebuie să i se dea și avioane de luptă. Or, după ce se lăsase convins într-un târziu, extrem de greu, să autorizeze livrarea de tancuri Leopard cerute nu doar de Ucraina, ci de toată lumea civilizată, în frunte cu americanii, îl pusese necuratu’ pe Scholz să excludă imediat și din capul locului furnizarea de avioane.

De parcă stăpânii săi nu sunt bunul simț, logica politică și minima moralia, ci mai-marii de la Moscova. Sau aliații lor colectiviști, comuniști și islamiști de la Beijing, Phenian și Teheran. Nu e deci uimitor că Scholz a mai găsit niște blide, blidișele și străchinuțe în care să calce și în turneul său total nefast din America Latină.

Când a ajuns la socialistul președinte ex-pușcăriaș al Braziliei, a aflat că Lula da Silva, un extremist de stânga, condamnat cândva definitiv pentru corupție, iar apoi eliberat printr-o controversată decizie, pe motive procedurale, de Curtea Supremă, vrea să ”medieze” în conflictul ruso-ucrainean. Dar nu singur. Nu. Ci cu ”un grup de state respectate”.

Comunist la comunist trage?

Da Silva nu s-a putut abține. A spus, vai, și care sunt aceste ”respectate” state: China comunistă, condusă de dictatorul ei prospăt instalat pe viață, Xi. Care amenință cu invazia Taiwanul democratic.

Iar șeful executivului german stătea alături, tăcând. La fel cum a stat alături și n-a zis nici pâs când, lângă Scholz, la Berlin, președintele autonomiei palestiniene, negaționistul și ex-teroristul arab Mahmud Abbas, trivializa și nega violent și repetat Holocaustul, violând flagrant legile Germaniei.

Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești. Afișându-se în asemenea combinații și vecinătăți vrea Scholz să-i convingă pe germani și lumea că e un lider democratic respectabil și rezonabil?

Nu știa în ce blestemată de capcană îl atrage coruptul cleptocrat socialist Lula?

N-a aflat cancelarul că extremistul de stânga de la Brasilia n-a revizuit politica predecesorului său populist, de dreapta, Bolsonaro, și nu s-a alăturat sancțiunilor internaționale impuse Rusiei?

Nu a avut Scholz idee că Brazilia refuză până și să condamne agresiunea lui Putin, ori să dea Ucrainei muniția necesară tancurilor germane Gepard, pentru că, dixit Lula, țara sa ar fi, chipurile, ”a păcii” și nu vrea ”să riște nici măcar o participare indirectă la acest război de departe, european”?

Și dacă Scholz nu știa, cine e de vină? Marțienii? Tot culpa lor este că după sinistrul congres comunist chinez, care l-a uns pe Xi președinte pe viață, primul lider occidental care l-a vizitat și l-a legitimat pe dictatorul unui regim înrobitor și genocidar a fost cancelarul Germaniei? Iar acum e invitat de ”respectabilul” Lula să îndreptățească o alianță comunistă sino-braziliană în fruntea unui grup de state ”puternice și respectate” care să ”medieze” în litigiul ruso-ucrainean.

Decredibilizarea Germaniei

De ce nu, se va fi întrebat Lula în sinea lui, știind că guvernele progresiste de la Berlin și Paris au ”mediat” cu ”succes” (inclusiv și mai ales pentru propriul prestigiu) nefericitele ”Acorduri I și II de la Minsk” între Moscova și Kiev?

Deosebit de picant e și altceva. În ajunul propunerii de mediere împreună cu China, avansate de Lula, belicosul și agresivul regim comunist de la Beijing preluase tale quale propaganda rusă, acuzând nu Moscova, sau genocidul comis de armata Kremlinului, ci, culmea, Statele Unite, de vinovăție pentru războiul declanșat de invazia soldaților și mercenarilor lui Putin în Ucraina. Cu astfel de state totalitare defilează progresistul președinte al Braziliei, legitimat prin afișarea în prezența lui și prin absența retorsiunii politic necesare și moral obligatorii, de progresistul cancelar.

Scholz discreditează și dezavuează astfel și Kievul, și întregul efort occidental de ajutorare a Ucrainei, și bunul simț, și credibilitatea celor care, chiar în aceste clipe, luptă și mor pe front pentru valorile democratice, din cauza aderării la care Putin a pedepsit crunt țara vecină, invadând-o.

Mai mult decât atât. Scholz contribuie astfel, masiv, și la o nouă rundă de decredibilizare și izolare a Germaniei într-o Europă care nu-i poate înțelege bizareria. Cancelarul își încalcă prin urmare, flagrant, și jurământul solemn pe care l-a depus când și-a preluat funcția și a făgăduit, tot solemn, dar parcă degeaba, să facă tot ce-i stă în puteri ca să evite păgubirea Germaniei.