Nenorocirea războiului nu s-ar fi declanșat și n-ar continua în Ucraina și dincolo de frontierele ei, dacă Vestul ar înțelege cuvintele și cuvântările lui Putin. Și pe el însuși. Ori substratul ideologic al deciziilor sale, de felul celei de la 21 februarie, de a ”suspenda acordul nuclear ruso-american New Start”, care limita numărul arsenalelor și ogivelor nucleare, respectiv al rachetelor lor purtătoare.
De ce e util, chiar vital a înțelege modul în care gândește un lider totalitar (definit corect și nu, cum edulcorant s-a spus în Vest despre Putin, calificat, fals drept un simplu ”autocrat”, din puzderia care există pe lume, astfel încât comerțul cu ei să pară legitim)? E vital, în măsura în care înseamnă pentru lumea civilizată a avea o șansă realistă de a-i preveni sau contracara planurile.
Prin urmare, e interesant de știut, mai întâi, ce anume a spus liderul de la Kremlin în discursul său de două ore asupra stării națiunii, discurs pe care l-a pregătit, febril, de luni de zile, dar l-a amânat sine die în decembrie trecut și l-a rostit în fine marți, 21 februarie. Nu mai puțin important, apoi, este să fie analizat prin prisma veritabilului profil psihologic al lui Putin.
Afirmațiile de căpătâi ale dictatorului rus
Putin a învinuit Occidentul pentru extinderea ”amenințătoare” spre Rusia și pentru război, pentru victimele lui și pentru trădarea și înșelarea ”cinică” a propriilor cetățeni, culpă plasată de Putin în opoziție cu presupusa ”încercare ” a Rusiei (deci a lui) de a rezolva ”pașnic” problema Donbassului.
Invazia (rusă, eufemistic zisă ”operațiune specială”) ar fi fost, prin urmare o acțiune ”preventivă”. Căci Ucraina ar fi vrut, ajutată de Vest, ”să atace Crimeea”, care ar fi ”teritoriu rusesc”. Ucrainenii fiind ”ostatecii” Vestului. Care Vest ar fi în mâna extremismului ”pedofil și gay”. Iar Biserica Anglicană, ”iartă-i Doamne, căci n-ar ști ce face”, ar contempla să-l declare pe Dumnezeu ”neutru din punct de vedere al genului.” În acest context, Putin, asistat de patriarhul Kiril, l-a citat pe Isus și s-a felicitat că socotelile occidentale n-ar fi ieșit. Președintele Rusiei mai afirmă că ”elitele din Vest nu-și ascund obiectivul, înfrângerea strategică a Rusiei, ca să ne termine odată pentru totdeauna”.
Acestor decandente ”elite” arghirofile, însetate de putere nelimitată, provocând o ”catastrofă spirituală” în Vest, iar pe teren transformarea unui conflict local într-unul global, le-ar reveni ”vina completă” pentru întețirea și escaladarea lui și a numărului de victime, conflict pe care Rusia îl va câștiga, nu înainte ca el, Putin, să creeze un fond de ajutorare a familiilor celor căzuți.
Și pentru că osândirea lumii libere, apusene, i s-a părut insuficientă, dictatorul i-a mai adăugat câteva. Astfel, ”Occidentul ne combate pe frontul economic, nu îi va reuși”, ”Occidentul a furat aurul Rusiei”. Tot el ”a provocat creșteri de prețuri, pierderi ale locurilor de muncă, scopul său fiind ”să ne facă poporul să sufere”, dar ”Rusia are toate resursele de care avem nevoie”.
Reacția ucraineană și americană
Încă în timp ce liderul de la Kremlin se desfășura, a reacționat consilierul președintelui ucrainean, Podoliak. Care s-a raportat la un Putin”confuz, ce se află în cu totul altă realitate” și nu mai e în toate mințile, de vreme ce ”vede peste tot naziști, marțieni și teorii ale conspirației” . Rusia, a mai spus el, este într-o fundătură și tot ce întreprinde o afundă și mai adânc.
La rândul lor, SUA au respins afirmația lui Putin că Vestul ar fi declanșat războiul din Ucraina. Consilierul de securitate al președintelui Biden a calificat acuza formulată de liderul rus drept ”absurdă”. Jake Sullivan a calificat drept absurdă și ”ideea de a afirma că Rusia ar fi fost amenințată de Ucraina sau de oricine altcineva”.
Aceasta e una din principalele aserțiuni defensive ale agitpropului putinist din Occident. Care a croit versiuni de propagandă diferite pentru segmente diferite de populații de atras de partea sa, în măsura în care nu sunt încă putiniste automat, deci înregimentate la extrema dreaptă și stângă a spectrului politic occidental.
Din păcate, nici la Washington, nici în alte cancelarii mai puțin naive și mai sensibile la subtextul aluziilor totalitare și genocidare tipic europene, nu se înțeleg încă suficient de bine dedesubturile și obiectivele discursului putinist.
Obiectivele discursului
Putin și-a împachetat în interminabila alocuțiune toate gândurile care-l animă de când a dezgropat securea războiului și chiar dinainte, dimpreună cu o serie întreagă de pseudojustificări, de viclenii propagandistice și de intenții și proorociri pentru un viitor pe care-l nădăjduiește lung și fructuos.
În fața istoriei și a elitei pacifiste, antiapusene, din Vest, Putin s-a afișat ca om al păcii. El n-ar fi făcut chipurile decât să se apere de un Vest pe care toată lumea îl știe de ”rău”, de ”imperialist”, de ”agresiv”, de ”colonialist”, chiar de ”nazist”, de lacom de bani și de avid de putere. La adresa Rusiei profunde și a mediilor apusene conservator-populiste, Putin apasă pe pedala comunismului, a naționalismului și a creștinismului, reciclând lozinci pe de o parte despre pofta de bogății a Occidentului, pe de alta despre decadența și degenerarea lui sexuală, națională și religioasă.
Ca să rezoneze cu partea tradiționalistă a elitei occidentale, Putin îi tot dă înainte cu treimea ”D-zeu, Patria, Familia”, care s-a substituit la dreapta spectrului politic vesteuropean devizei revoluției franceze, ”Liberté, Égalité, Fraternité”.
În același scop stăruie să bată toba pervertirii sexuale a Apusului. E o temă deosebit de dragă veliko-rusismului, un naționalism cuplat cu fundamentalism ortodoxist, de care e plină ideologia lui Putin. Rezonează la ea și fascismele de sorginte creștină din Vestul reacționând prin extremism de dreapta și politici neo-identitare, dar și prin fundamentalism religios la covârșirea lui de către noii culturnici ai politicilor identitare și revoluției woke, neo-rasiste, maoiste, sau nihilist-ecologiste.
Istoricul britanic Roger Griffin a descoperit în fascism un soi de ”ultranaționalism palingenetic”, ca sâmbure mitic, scrie germanul Claus Leggewie într-un eseu pe acest subiect.
Ultranaționalismul cu pricina afirmă că națiunea ar decădea, dacă n-ar salva-o cineva. Cum, cine? Ce ”salvator” mai bun s-ar putea găsi în Rusia lui Vladimir I kieveanul, cel Mare, cel Sfânt, în afară de Vladimir Vladimirovici, salvaționistul de serviciu de la Moscova?
Adevăratul Putin…
Cum am arătat altundeva, anii petrecuți la președinție l-au schimbat profund pe șeful statului rus, inculcându-i, cu ajutorul unor sufleuri din ierarhia Bisericii Ruse, și al cărților unor ca Ivan Ilyin, Lev Gumiliov și Carl Schmitt, că nu e (doar) un simplu derbedeu, gangster și asasin mafiot, ci un soi de mesia, de izbăvitor pregătind înfrângerea Anticristului. Care, altfel decât în dualismul clasic, nu stăpânește întreaga lume, ci doar Occidentul și vrea neapărat să înghită pravoslavnica Rusie.
Statutul mesianic nu-l împiedică, desigur, să mintă de să-nghețe apele, pentru că, așa cum văd lucrurile și teroriștii islamiști, a minți în scopul promovării ”Binelui” Divin e, în capul lui Putin, o virtute, nu un păcat. Prin urmare, discursul său a dobândit aerul compozit al dezinformării și propagandei pentru mai toate segmentele care ar putea ajuta la subminarea Occidentului, precum și fragmente denotând adevăratele intenții ale pseudo-mântuitorului kaghebist. Pentru el, izbăvirea lumii a început, dar nu se termină cu recuperarea Crimeei. Și nici cu ”operațiunea specială” împotriva ucrainenilor, care nu poate fi numit război pentru că ar fi, în termenii ideologiei sale, unul civil, de vreme ce ucrainenii nu sunt ce par a fi ci, chipurile, ”ruși”. Unde și cum se va termina?
În capul lui Putin, războiul prin necesitate, global, dacă e să se refacă statutul de superputere al Rusiei staliniste, se va sfârși cu capitularea Vestului.
…și adevăratul obiectiv al războiului său
Potrivit discursului său, Vestul e marele și, de fapt, singurul vinovat pentru război, pierderile de vieți omenești, suferințele și pericolele planând asupra Rusiei. Și asupra lumii, căci a ” transformat conflictul local într-unul global”. În mintea pseudoizbăvitorului mafiot, Vestul e atât de cumplit de vinovat, încât Putin i-a substituit cu el pe evreii din discursul belicos al lui Hitler din ajun de război, când liderul nazist își anunța, potrivit Hannei Arendt, anterior adoptata intenție genocidară. Ce soartă, ce destin final merită, oare, un ”mare vinovat” ca Vestul? Pedeapsa capitală.
La 30 ianuarie 1939, cu doar nouă luni înaintea debutului războiului mondial, Führerul, mesianic, se prefăcea a fi profet, ”proorocind” că, ”dacă finanța evreiască din Europa și din afara ei mai reușește odată să arunce popoarele într-un război mondial, rezultatul său nu va fi bolșevizarea Europei și victoria iudaismului, ci distrugerea rasei evreiești în Europa”.
Sinistra predicție nu era izolată. Spre plăcerea și bucuria cuziștilor și apoi a legionarilor, rude ideologice bune cu Putin, Hitler își devoalase relativ clar planurile de viitor și în Mein Kampf și cu varii alte ocazii. Din ce-a urmat, evreii, care obișnuiesc să încerce să învețe câte din istorie, au extras după Holocaust, deci cu impardonabilă întârziere, singura concluzie judicioasă și de folos pentru viitor: crede-i pe cuvânt pe ucigași, dacă-și manifestă dorința de a te omorî.
Bun. Și noi? Noi ce facem?
Hitler însă nu fusese luat în serios de prea mulți. Putin, din nefericire, la fel. Propagandiști săi, ”justifică crima, uciderea în masă și războiul de agresiune prin apel la morala creștină, iată un abis al nelegiuirii și pervertirii în care și diavolul însuși se simte probabil stingher. Nu și ucenicul vrăjitor. Natura răului e bezna…minciunii, a maimuțăririi binelui, a trucării realității. A înșelării propriului sine…”, notează lucidul purtător de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.
Noi avem datoria de a nu ne mai amăgi. Și de a spune clar și net și răspicat adevărul. Care e simplu. Putin caută cu această lovitură discursivă să se justifice, să-și galvanizeze poporul, să dezinformeze, să smintească, dar și să-și anunțe intențiile finale. Cuvântarea sa e o clară, din cauza Ucrainei doar vag amânată, declarație de război făcută Vestului, distribuit în falsul rol de ”Anticrist”. Dacă Vestul alege din nou să ignore avertismentul, o face pe propriul său risc, reeditând, fără justificările substanțiale ale evreilor, naivitatea dezarmatei populații israelite din Europa cotropită de naziști.