La 20 noiembrie încep în Qatar meciurile unui campionat mondial de fotbal cu totul insolit. Mai știm de ce are loc iarna, iar nu vara? Câte mii de muncitori nenorociți au clădit stadioanele din Qatar cu propria lor viață? Sau am uitat că se legitimează prin prezența la acest campionat nu doar corupția mișelească a unor oficiali depravați până în măduva oaselor (dar achitați în parte, după șapte ani de investigații), ci și o tiranie arabă sclavagistă, agresivă și periculoasă?
E una care practică un soi de robie modernă în rândul populației sale imigrante, majoritare, dar lipsite de drepturi egale cu a elitei localnicilor arabi.
Emiratul răspândește în lume fake-news și islamism în serviciul Frăției Musulmane. Cu toate acestea, șeful FIFA, Gianni Infantino le-a cerut occidentalilor să-și pună cenușă în cap și să renunțe, în numele unor păcate istorice, la a-i critica pe proprietarii de sclavi din Qatar.
Câtă mită s-a plătit pentru ca fotbaliștii lumii să evolueze în acest petec din deșert puțind cândva a hidrocarburi, și îmbogățit până peste poate de zăcămintele sale de gaze? Nu e clar. Dar e limpede, potrivit investigațiilor FBI, că la fel ca în cazul campionatului rusesc din 2018, s-au vehiculat sume imense care au trecut din visteria Qatarului în buzunarele unor occidentali. Mai ales francezi și elvețieni. Milioane de dolari au aterizat în portofelul ca purcelul al unor oficiali. Între ei, Sepp Blatter și Michel Platini au și fost puși sub acuzare. Blatter a admis abia în urmă cu câteva zile că ar fi fost ”o greșeală să i se acorde Qatarului dreptul de a organiza cupa mondială”.
Ca și cum Blatter, pe-atunci președintele FIFA, n-ar fi putut înțelege această evidență oricând, nu doar în 2010 când el și alți beneficiari au bătut palma cu emirul și cu intermediari, între care corupți prezumtivi ca fostul președinte-hoț al Franței, Sarkozy, cel de două ori condamnat în justiție, care poartă acum o brățară electronică.
Blatter, Platini și ai lor au luat, probabil sub influența lui Sarkozy, decizia absurdă de a buda și sabota SUA, schimbând toate regulile respectate în trecut ale organizării unui campionat mondial de fotbal. Așa s-a ajuns să fie obligatoriu ca meciurile să aibă loc iarna, spre a le acomoda unei țări toride. Una în care nu se poate juca liber, căci e o tiranie islamistă, care își încalcă și promisiunile. De pildă, de a permite ca suporterii să se îmbrace normal și să-și bea tradiționala bere.
Mâine încep așadar în Qatar meciurile unui campionat mondial de fotbal care scuipă cu boltă pe principiile morale, cerându-ne să nu justificăm și să nu ridicăm pe scut o tiranie agresivă și periculoasă, care practică robia modernă și agresează, cel puțin cultural dacă nu și prin terorism, țările libere, exportând în ele radicalism și extremism cu toptanul. Și care, prin Al Jazeera, inundă lumea cu fake-news și islamism în slujba ideologiei antidemocratice a Frăției Musulmane.
Demarează deci, în Qatar, nu atât manifestația supremă a sportului rege cât, mai degrabă, orice altceva. Debutează, se pare, campionatul mondial al corupției, ridicând întrebarea presantă: oare ce mai achiziționează șeicii în afară de haremuri, Rolls-uri, cai și hoteluri? Dar emirul de la Doha, Tamim Bin Hamad al-Thani, care tocmai l-a lăudat pe Putin pentru ”cooperarea Rusiei” în pregătirea cupei mondiale?
Putin, deși echipa rusă e exclusă de la cupă, n-a scăpat nici el ocazia de a felicita Qatarul pentru ”găzduirea acestui eveniment”. Normal. Și cleptocrația moscovită a profitat din plin, în 2018, în detrimentul Angliei, de cooperarea unor dictaturi. În 2022 s-a impus, spre paguba SUA, Qatarul.
În Qatar se vor pedepsi, la suporteri, exhibatul public de semne de afecțiune (ca sărutarea publică a soției, pentru care oamenii vor putea fi arestați și amendați), cititul de cărți religioase, precum Biblia, băutul berii sau a altor băuturi alcoolice, tricouri judecate drept ”ofensatoare”, jucării sau imagini părelnic sau realiter sexuale, dezgolirea umerilor sau genunchilor la bărbați și femei.
Verificările se vor face cu aparatura totalitară ultramodernă care include 15.000 de camere de luat vederi și tehnologie de recunoaștere facială, utilizată cu succes și de aparatul represiv al Chinei comuniste și genocidare, de polițiile politice ale Iranului ayatolahilor, ale Rusiei și ale Turciei islamiste, Turcie aliată a Qatarului în tentativa promovării globale a Frăției Musulmane.
Cu toate acestea, s-au anunțat, în inconștiența și iresponsabilitatea lor, 1,2 milioane de vizitatori. Știu ei oare, în naivitatea lor, ce face prezența lor pe stadioanele și străzile emiratului? Știu ei că, poate fără să vrea, oferă dictaturii islamiste de la Doha culisele justificatoare internațional ale unui campionat nu mult mai puțin problematic decât Jocurile Olimpice organizate în 1936 la Berlin, întru îndreptățirea mondială a naziștilor?
Culmea e că, în acest condiții, șeful FIFA, Gianni Infantino, alt mare profitor al poziției obținute, la cârma fotbalui mondial, a mustrat sever democrațiile occidentale și i-a somat pe cetățenii lor să se pocăiască, nu să vorbească. În inconturnabila sa obrăznicie, de ins ce trăiește de un an la Doha, la cheremul și din generozitatea emirului tiran islamist, Infantino a respins criticile de bun simț la adresa Qatarului, susținând, textual, că ”aceste lecţii de morală, părtinitoare”, ar fi, chipurile ”doar ipocrizie”.
Pedalând, în serviciu islamist, pe obiceiul extremei stângi apusene de a culpabiliza democrațiile și Vestul pentru trecutul lor colonial, (ca și cum state ca Rusia ori China n-ar stăpâni țări străine chiar acum, iar Qatarul nu s-ar îmbogăți cu nerușinare pe spinarea unor străini înrobiți și plenar exploatați), Infantino le-a cerut europenilor să tacă, întrucât ”pentru ceea ce noi, europenii, am făcut timp de 3.000 de ani, noi trebuie să ne cerem scuze pentru următorii 3.000 de ani înainte de a începe să dăm lecţii…altora”.
Ce vrea șeful FIFA să ne spună, în ignoranța lui insolentă și trufașă, cu ”3.000 de ani”, de vreme ce Europa, așa cum o știm, nu exista, apogeul democrației și al culturii elene sau al Romei antice erau încă departe și nu trecuse prea mult de la nașterea lui Ișmael, strămoșul mitic al emirului? Că e infantil? Că e nebun? Că-l deranjează creștinismul și civilizația iudeo-creștină, apărute acum câteva milenii? Că preferă democrațiilor, libertății și statului de drept samavolnicia islamistă?
Ne spune Infantino, cu alte cuvinte, că e un ignorant care nu știe să-și țină pliscul, dar le cere altora, cu superbie, să-și pună fermoar la gură. Ar vrea, poate, ca europenii să fie mai muți decât Iohannis, în timp ce se căciulesc și se umilesc mai rău decât sclavii cu drepturile călcate în picioare de gazdele sale de la Doha, care-și smeresc și înjosesc imigranții pentru o bucată de pâine, iar turiștii pentru spectacolul unor goluri.
De ce nu se ascunde șeful FIFA în loc să se dea în stambă? Dar unde să se ascundă? Unde îi e locul? Păi nu e el acasă la el, în Qatar, în gaura lui de șarpe?
Dacă mai există un rest de demnitate și cinste în lumea liberă, niciun european și niciun american n-ar mai trebui să dea de-acum încolo mâna cu Gianni Infantino din Qatar. Ori cu alți oficiali ai celui mai iubit și rentabil sport din lume. Dacă mai au un rest de cinste și demnitate, vor face bine să acționeze eficient spre a pune ordine în organizarea luptelor cu ”balonul rotund”, curâțind ”sportul-rege” de corupție, trufie, tiranie și infamie .