Spălări antisemite și pro-teroriste pe creierul occidental

Există cuvinte ale adevărului, care luminează uimitor în plină beznă a urii. A urii antisemite de la Malmö, devenit bastion palestinian și avanpostul pro-terorismului islamist de pe continentul european.

Cuvintele adevărului, rostite de un simplu cântec, interpretat de israelianca Eden Golan, n-au putut stinge erupțiile vulcanului antisemit și terorist iscat de jihadiștii palestinieni, interpuși ai Iranului islamist, cu mega-masacrul lor anti-evreiesc de la 7 octombrie. Acest măcel continuă să exale, în presa și mințile apusene, gaze dintre cele mai toxice.

Deloc de mirare. Bastioane prospere ale Frăției Musulmane n-au îndoctrinat timp de decenii doar universitățile de elită americane, cumpărându-le bucată cu bucată cu petrodolari, ci au achiziționat, pe lângă Al Jazeera, cea mai amplă fabrică ”de spălat creiere din lume între organizațiile media”, cum a calificat-o Jerusalem Post, numeroși comentatori occidentali.

Ce metode aplică fabricanții de creiere spălate ca să-i iubească și să-i albească pe jihadiști?

 Înainte de examina o parte din ele, să consemnăm strategia: are loc sub ochii noștri, pusă la cale de băieți deștepți și bogați, o revoluție antioccidentală globală.    

Ajutați din plin de intelectualitatea antisemită de extremă stânga, pro-teroriștii au provocat în universități un val revoluționar de proteste violente, anti-israeliene și anti-israelite, val care a trecut între timp oceanul și a inundat Europa, cu tot cu Germania post-nazistă.

Proteste la universitățile germane: să vrei moartea tuturor israelienilor e, chipurile, o ”opinie”?

În anumite zone, ca în capitala Berlin, autoritățile progresiste se feresc de o complicitate vizibilă cu teroriștii și au convocat forțele de ordine să evacueze taberele ”pro-palestiniene”.

În altele, ca la Köln, jena e mai limitată, astfel încât adulatorii Hamas și ai genocidului promis evreilor de islamiștii de obediență iraniană din Rafah rămân liberi, în campus, să-și scuipe fără opreliști ura în lozinci, să profereze insulte, să mintă, să cheme la violență antisemită.

Probleme de a categorisi corect extremismul antisemit și rasist al agitațiilor din campusuri au nu doar autoritățile, ci și mai-marii presei progresiste. Care sunt de regulă rapizi, fermi și tranșanți, când e să-i califice pe conservatori drept ”fasciști”, dacă revendică banalități, ca respectarea libertății de opinie și de exprimare,  fundamente al democrației liberale, dar ridică acest drept la vorbire și părere pe scut, când cea din urmă e ura pe evrei. Căci brusc, posturi naționale, dominate copios de stânga s-au decompensat ca bolnavii de schizofrenie și au trecut cu arme și bagaje în tabăra teroristă. În numele libertății de opinie, desigur.

La bâlciul presei antievreiești

Televiziunea publică, belgiană, și-a întrerupt emisia Eurovision spre a transmite mesaje de ură și de virulentă propagandă. Prilejul revărsării isterice de ură anti-evreiască a televiziunii flamande VRT, l-a constituit prestația israeliencei, care, în ciuda huduielilor antisemite care au însoțit-o, a repurtat un uriaș succes muzical.

Popularitatea concepțiilor antisemite reiese și din emisiunile de știri ale postului german Deutschlandfunk. Unde jurnaliștii plasează banalități din Gaza mult înaintea tuturor informațiilor cheie din patrie și au început să hamletizeze, întrebându-se incontinent despre limitele libertății de opinie. Așa că au lansat dezbateri uimite și perplexe, cerând lămuriri cu privire la aria dreptului la păreri. Nu cumva, se întreabă neo-marxiștii de la DLF, protestele antisemite din campusuri cerând genocidul trebuie tolerate, căci exprimă, ”opinii”?

Până și Joe Biden a mințit frumos și foarte ipocrit, de ziua Holocaustului, arătându-se înfuriat pe ura împotriva evreilor, care a explodat peste ocean după ce a fost redeclanșată, în octombrie trecut, de cel mai amplu masacru anti-evreiesc din istoria de după Holocaust. A mințit frumos, pentru că, pe de o parte, a scos în evidență adevărul caracterului genocidar al masacrului și al violurilor în masă comise de Hamas la 7 octombrie. Dar pe de alta s-a făcut vinovat de minciuni politicianiste, prin omisiune, din care una e evidența că antisemitismul exterminator nu este o opinie, exprimabilă în baza libertății ei, ci un delict.

Ipocrizia lui Biden, cenzura și manipulările antiamericane ale presei progresiste

Că liderul SUA s-a dovedit duplicitar și fățarnic reiese din faptul că alocuțiunea sa a fost precedată de hotărârea lui nu doar de a pune în pericol, pe timp de război, securitatea Israelului, ci și, semn de maximă pervertire morală, de a ordona să i se țină secretă decizia, până după discurs.  Evident, presa de stânga ”uită” să comenteze acest aspect crucial al politicii americane, respectiv să critice scandalul ilegalității flagrante comise de președintele SUA, spre a încerca în schimb, ca Washington Post, în an electoral, să-l zugrăvească, fals, pe Biden, ca presupus ”prieten” autentic al evreilor americani și al Israelului.

Caracteristică este tăcerea multor medii progresiste și cu privire la generica retorică, esențialmente antisemită și genocidară, a protestelor zise, fals ”pro-palestiniene”, când în fapt sunt pro-teroriste, ca și despre caracterul marginal al revoluționarilor anti-sioniști din mediul islamist imigrat și din cel intelectual, de extremă stânga. În schimb se cultivă echivalențe false, cum ar fi sintagma ”spirala violențelor” (care nu e o spirală ci a început la 7 octombrie, din senin) sau semnul de egalitate între Israelul agresat și făptașii teroriști.

La fel, se ignoră, se cenzurează ori se autocenzurează caracterul neo-nazist al antisemitismului stângii radicale și faptul că este rasistă și anti-americană, așa cum se trece silitor cu vederea caracterul pernicios și trădător al deciziilor administrației SUA, care-i încurajează pe teroriști și antioccidentali să ia ostatici și să abuzeze de civili, subminând alianțele apusene. În schimb se umflă cu pompa ”grija” prezumtivă pentru siguranța civililor palestinieni, deși mediile cu pricina n-au irosit multe rânduri pentru tragedia altor populații (arabe și musulmane, precum și, mai ales, creștine) victimizate de teroriști islamiști, așa cum Hamas și Jihadul Islamic își agresează și abuzează sistematic propria populație arabă, dând vina pe Israel. Doar acestea din urmă, unde vina li se poate atribui evreilor, suscită real interes. Toate celelalte sunt fie ignorate cu desăvârșire, fie evocate succint și în treacăt.

Efectele reale, asasine, ale reținerii de arme israeliene

”Amnezia” voluntară domnește și în chestiunea consecințelor reale, criminale, ale deciziei lui Biden, care pretinde că ar acționa din ”grijă” pentru civili, dar a reținut în fapt arme și muniții de mare precizie, menite să evite uciderea de civili, numiți cinic ”pagube colaterale”.

Pe cale de consecință, hotărârea lui e de natură să-i bucure și să-i întărească în fel și chip pe teroriștii Hamas. Îi ajută să umple cimitirele din Gaza cu noi cadavre de copii, de femei și de bătrâni, spre a reclama astfel mai multă atenție și lacrimi de crocodil ale ziariștilor lumii. Concomitent, jihadiștii scuipă cu boltă pe negocierile cu Israelul privind eliberarea de ostatici. Se vor ușura pe tratative și pentru că nu le va mai păsa de ideea încetării focului,  în nădejdea că SUA vor veni de hac Israelului, înainte ca statul evreu să-i termine, la Rafah.

În plus, deliranta decizie de ambâț electoral prostesc (căci nu aduce voturi, ci le pierde, americanii fiind în majoritatea lor pro-israelieni) sporește, într-o lume plină de confuzie și de neclaritate morală, dezorientarea unor largi segmente ale populațiilor din vest. Promovarea confuziei, echivalențelor morale false, a neclarității etice și a dezorientării e, de altfel, una din principalele tactici aplicate de extrema stângă neomarxistă, aliată cu mișcările și regimurile teroriste, islamiste, în efortul demolării democrațiilor civilizației iudeo-creștine.

În răstimp, se va extirpa din memoria presei faptul decisiv că armata americană (devenită brusc gigea de când e sub controlul extremei stângi) a produs incomparabil mai multe ”pagube colaterale”, decât cea israeliană, care are cel mai bun bilanț în materie, din întreaga istorie a războaielor (mai cu seamă urbane). Analiștii stângii sunt în genere muți și cu privire la alte efecte negative ale dementei decizii politicianiste și extremiste a administrației Biden.

De pildă cu referire la faptul că deteriorarea relațiilor bilaterale americano-israeliene va reduce, nu va spori, influența SUA în Orientul Apropiat, va slăbi fatal alianțele occidentale și va încuraja și spori agresiunile Iranului și ale aliaților totalitari ai teocrației, din Moscova la Beijing și din America Latină la Fenian. În fine, un îndrăgit subterfugiu al presei extremiste, dominante în mass-media, e propaganda prin deturnarea atenției de la adevăratele probleme ale Vestului și globului, prin trimitere la presupuse sau reale nefăcute ale premierului sau guvernului israelian, perpetuu insultați ca ”extremiști”.

O mică lumină mai pâlpâie în noaptea minților

Am văzut jurnaliști care încearcă să confere o prețuire indirectă erupției globale de antisemitism ”antisionist”, evidențiind prezumtivele ”merite” culturale sau științifice ale unor antisemiți abjecți, exagerând numărul protestatarilor antisemiți din universitățile de elită și importanța lor în viața intelectuală, academică și universitară apuseană.

Or, din această viață intelectuală așteptăm de pomană vreo lumină.

Ni se oferă, în schimb, miraculos, o rază dulce din versurile finale ale unui cântec în ebraică, intonat între huiduieli din guri schimonosite de ură, versuri potrivit cărora ”nu e nevoie de cuvinte mari, ci doar de rugăciuni. Chiar dacă e greu de văzut, mă lași în urmă cu o mică lumină”. Pe Geerd Buurman, această rugăciune l-a copleșit. Publicistul german i-a ridicat evreicei care concurează la Eurovision un mic monument. El scrie, textual: ”Eden Golan e mica lumină a omeniei, care strălucește într-un oraș european doldora de ură pe evrei”.