Mesajul adresat de Biden aliaților pe spinarea Israelului. Și cauzele sale

N-a ținut Joe Biden, ca președinte al SUA, de ziua Holocaustului, un bun discurs anti-antisemit? Ba da. Chiar foarte bun. Și atunci? De ce, în așteptarea difuzării acestei cuvântări, a ordonat să se țină secretă decizia lui de a opri livrările de arme destinate statul evreu? De ce încearcă să silească, simultan, Israelul, să piardă războiul cu terorismul cel mai virulent antisemit din istoria umanității de după Hitler?

Ce e în capul președintelui american? Dar în al elitelor de peste ocean?

Ucraina și țările europene mici, din alianța Nord-Atlantică, ar face bine să ciulească urechea. Peste ocean, politicianismul cel mai grețos și imoral taie valorile și principiile. Alianțele Americii nu fac nici cât o ceapă degerată dacă acțiunile unui aliat al SUA, apărându-se de agresiune teroristă, genocidară, contravin intereselor electorale ale șefului noului regim radical de stânga de la Washington, iar el aruncă peste bord legile americane și principiile morale și politice sacrosancte, întemeind alianțe pe bază de credibilitate, ca să obțină un îndoielnic avantaj electoral.

Acestea este mesajul adresat lumii și partenerilor Americii de hotărârea administrației Biden de a reține, pe timp de război, arme vitale pentru aliatul său democratic, israelian, pretextând că măsura ar fi fost, chipurile, adoptată din grijă pentru ”civilii” din Rafah. Hamas a auzit și a plecat de la masa negocierilor.

Inconsistența agumentelor morale, politice și juridice americane

Fiindcă civilii palestinieni nu sunt în pericol din cauza Israelului, ci din pricina terorismului islamist. Civilii au fost ori sunt evacuați înainte ca forțele israeliene să se confrunte cu teroriștii Hamas, interpuși ai Iranului, care îi pun în pericol și pe civilii palestinieni, și pe cei israelieni. Iar Statele Unite știu bine toate acestea.

Dar administrația Biden se preface ”îngrijorată”. N-o crede mai nimeni, cel puțin în segmentul electoral american care n-a sucombat antisemitismului și socoate, ca liderii opoziției republicane, sau ai evreilor americani, că președintele SUA a greșit și greșește grav și tactic și strategic și moral, cu reținerea armelor destinate Israelului.

Mesajul Americii, adresat înainte de orice inamicilor și prietenilor ei, iar apoi întregii lumi este că, sub administrația Biden, Statele Unite vor continua până la capăt, în interesul electoral al președintelui și pentru că extrema stângă s-a impus la Casa Albă, să-și trădeze aliații, cum le-au făcut afganilor în 2021 și kurzilor ori altor aliați ai SUA din Siria și de aiurea.

Dar atunci de ce a ținut Biden un discurs anti-antisemit cu puțin înainte de a confirma ce ținuse ascuns, zile în șir, până la cuvântare, și-anume că va reține, în război, într-un moment cheie al războiului antiterorist, arme cruciale, necesare bombardamentelor chirurgicale (menite să ucidă doar inamici armați, evitând rănirea civililor), demers al Casei Albe care amenință serios securitatea principalului său aliat din Orient?

Și cum îi ajută pe ostatici lipsa presiunii militare israeliene la Rafah? Dar pe civilii palestinieni reținerea de bombe inteligente, menite să evite pagube colaterale în rândul lor?

Dacă antisemiții (ca teroriștii islamiști genocidari interpuși ai Iranului islamist, genocidar și antisemit) sunt inamicii Israelului, de ce a ținut Biden o alocuțiune în mare măsură excelentă osândind ura pe evrei, pentru ca apoi să-i oblige, implicit, pe cei din urmă, să piardă în Israel războiul lor pentru supraviețuire împotriva terorismului musulman? Nu realizează el că una spune alta face, iar vacilațiunile și clătinările sale îi compromit credibilitatea, îi încurajează pe dușmanii țării al cărei președinte este, umplându-i de scârbă pe alegătorii săi potențiali?

Nu au încercat tovarășii săi de Partid Democrat să-l suspende din funcție pe președintele Donald Trump, când predecesorul său a reținut, ilegal, ajutorul destinat Ucrainei, într-un moment net mai puțin delicat decât cel în care se află aliatul israelian al SUA acum?

Biden știe, prin urmare, că încalcă legea americană, doar pentru a obține un mărunt avantaj electoral. Dar știe el, oare, că acest presupus ”avantaj” l-ar putea costa președinția, dacă poporul american mai are un dram de minte și îl va pedepsi pentru discreditarea Americii?

Disonanța cognitivă a președintelui, care-și subminează propriile valori declarate

E aici o incoerență, o disonanță cognitivă, care trec de inepțiile uzuale ale politicilor unor administrații de stânga obsedate de Realpolitik, de împăciuitorism, de frica de război.

Lipsa de rigoare a acestor politici semnalizează vag disimulata călcare în picioare a celor mai importante valori americane: a libertății, a credibilității, a unei moralități elementare, cerând ajutorarea aliaților evrei să reziste și să supraviețuiască, deși sunt sub atac și expuși celei mai ample explozii de antisemitism global de la Holocaust încoace.

La urma urmei, administrația a fost avertizată. Nu de un jurnalist și blogger european, ci de prestigioasa publicație Wall Street Journal. WSJ i-a atras atenția lui Biden, în debutul acestei săptămâni, să nu facă greșeala strategică de a stimula Hamas, acordându-i un respiro tocmai când aliații lui israelieni aplică presiuni. Or, pentru ca gruparea teroristă să accepte în fine un acord de încetare a focului și eliberarea de ostatici, și pentru a se pune în fine capăt unui conflict prelungit enorm chiar de către americani, aceste presiuni militare israeliene exercitate la Rafah sunt clar inevitabile.

Ce vrea America în Gaza. Ce vrea în Ucraina. Și cu ce efecte

Dar la fel de clar e că administrația Biden nu vrea victoria Israelului asupra Hamas, ci invers, își dorește un final al războiului care să-i lase pe teroriștii interpuși ai Iranului la butoanele fâșiei Gaza.

Se repetă aici, tulburător și catastrofal, ceea ce administrația Biden a comis în Ucraina, ajutată fiind, din nefericire, de guvernul de stânga al Germaniei lui Scholz. Ucraina stă mai nou să cadă, mai ales dacă e cucerit Chasiv Yar, (cum a reliefat guvernatorul regiunii Donețk).

De ce e Ucraina în bucluc? Pentru că Biden (care, dixit Robert Gates, n-a adoptat niciodată în îndelungata sa viață de om politic o decizie corectă în materie de politică externă) i-a semnalizat președintelui Rusia, Putin, la Geneva, în 2021, că, orice ar face dictatorul rus, Kremlinul n-are a se teme că va vedea militari americani în Ucraina. Dictatorul i-a mulțumit și a invadat Ucraina. Apoi, Vestul (și mai ales Biden) n-a ajutat Ucraina suficient și la timp, a refuzat s-o includă în NATO și a împiedicat-o să atace forțele ruse pe teritoriul rus, în timp ce America exercita presiuni uriașe, complet absurde, asupra conducerii din Kiev și negocia în spatele ei cu Rusia.

În ce privește Israelul, Biden a declarat la CNN că, dacă IDF ”intră” în ”centrele populate” (din Gaza) nu va mai primi ”arme și muniție de artilerie”. Motiv pentru care teroriștii islamiși ai Hamas și ai Hezbollah îi mulțumesc din inimă lui Biden și se ascund cu atât mai abitir în centrele populate, după cum just releva recent Ben Shapiro.

Se repetă și trădarea aliaților arabi ai Americii în epoca în care administrația Obama, în care Biden era vicepreședinte, (și era singurul demnitar care s-a opus prinderii și uciderii liderului terorist al al Qaidei, Bin Laden), iar dregătorii de azi făceau Iranului, ca dregători de ieri, concesie după concesie, în timp ce îi expuneau pe inamicii ayatolahilor celor mai virulente critici.

Efectele regionale și globale ale acestor fluctuații sunt devastatoare. Nu degeaba a declarat fostul candidat la președinția SUA, Mitt Romney, că ”fluctuațiile lui Biden pe tema armelor pentru Israel e o politică rea și tansmite un mesaj teribil Israelului, aliaților noștri și lumii”.

De ce atunci toate acestea?

Ce înseamnă discrepanțele dintre discursul  oficial (pretinzând, fals, că SUA ar dori înfrângerea Hamas și victoria asupra lui Putin) și bilanțul prezidențial? De unde lipsa de coloană vertebrală și împleticirile auto-păgubitoare ale politicilor administrației?

America e la răscruce. Președintele ei e vechi, moderat, socializat anti-antisemit. Iar elitele ei postmoderne sunt noi. El e bătrân, tot mai senil și tot mai manevrabil. Elitele, din care i se recrutează parte din consilieri, sunt tot mai revoluționare, extremiste, antiamericane și antisemite, așa cum s-au format în universitățile de Ivy League.

Știindu-se slab, nevolnic și fără ținere de minte, precum și cu musca mai vechilor lui păcate pe căciulă, Biden e șantajabil și extrem de dependent. Iar elitele profită, impunându-i ideologia progresistă care li s-a predat în școli și le-a devenit o toxică religie și a doua natură.

Juxtapunerea acestui președinte peste elite care-l domină și îl împing spre un dezastru, pe care sunt incapabile să-l prevadă, de vreme ce cred, ca purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Kirby, că totalitarismul ”n-ar avea o soluție militară” (ba uite că nazismul a avut)  – iată una din sursele ezitărilor, contradicțiilor și disonanțelor cognitive ale politicilor americane.

Un viitor problematic. Și un avertisment din trecut

Israelul a mai traversat faze grele, create de administrații americane ostile. Menahem Begin l-a avertizat pe Joe Biden cu 43 de ani în urmă, când actualul președinte era senator și a amenințat Israelul cu reținerea de ajutoare militare americane, dacă Ierusalimul nu se ”cumințește”. Begin i-a amintit că ”noi, evreii, am trecut prin 3700 ani de istorie civilizată. Nimeni nu ne-a venit în ajutor când muream în camerele de gazare și cuptoare. Nimeni nu ne-a sărit în ajutor când ne străduiam să ne edificăm țara. Am plătit pentru ea. Am luptat pentru ea. Am murit pentru ea. Ne vom susține principiile. Le vom apăra. Și, la nevoie, vom muri iar pentru ele, cu sau fără ajutorul vostru.”

Statul evreu va trebui să fie în stare să treacă iar de vrăjmășia unei administrații americane. Fără ajutorul lui Biden. De acum încolo, Netanyahu e silit să trimită amata israeliană la Rafah, pentru ca statul evreu să nu le apară israelienilor ca și cum ar fi o republică bananieră. Orice altceva i-ar distruge coaliția. Și ar nimic credibilitatea Israelului.

Întrucât nu va putea tolera la nesfârșit un stat palestinian terorist în proximitatea granițelor sale, Israelul va trebui să termine Hamas la Rafah, (nodul traficului de arme subteran prin Egipt), să instituite în Gaza (și probabil și în sudul Libanului) un regim de ocupație militară, să dezintoxice ani la rând largi pături ale populațiilor din vecinătate, iar apoi să le dea libertatea. Orice altceva ar însemna probabil, mai devreme sau mai târziu, prăbușirea statului evreu.

Dar șovăielile Americii actuale nu vor întârzia să aibă foarte neplăcute și nefaste efecte geopolitice, punându-i în maxim pericol nu în ultimul rând pe militarii americani. Ca să nu mai vorbim de taiwanezi. Pentru că-i vor încuraja puternic pe inamicii mortali ai SUA și ai lumii libere, descurajându-i pe aliații Vestului.

Vor urma, în consecință, noi agresiuni teroriste și putiniste și o continuă slăbire a alianțelor occidentale, așa cum s-a văzut că se întâmplă, de câțiva ani, în Africa.

Reiese că, de această dată, Donald Trump n-a mințit. Pare să fi exprimat, cu obișnuita lui cruzime, un adevăr terifiant, legat de slăbiciunea succesorului său și de efectele ei potențial dezastruoase: ” coruptul Joe Biden a trecut de partea Hamas și conduce SUA direct spre cel de-al treilea război mondial”...Nu ne rămâne decât să sperăm că se înșală. Și să ne rugăm.