Operațiunea terestră din Rafah, Hamas, Israel și vexațiunile americane

Scopurile operațiunii militare terestre, israeliene, din Rafah, sunt, oficial, cele din debutul războiul antiterorist declanșat de masacrul comis de Hamas la 7 octombrie 2023: exercitarea de presiuni menite să ducă la eliberarea ostaticilor israelieni și eliminarea Hamas.

Dar operațiunea are o componentă diplomatică extrem de delicată, căci diferențele dintre aliații din Washington și Ierusalim au crescut perceptibil și există un clar pericol de ruptură.

Deși președintele Biden a rostit mai nou un discurs anti-antisemit, în care a cerut lumii să nu uite atrocitățile comise de Hamas la 7 octombrie, atât el, cât și camarila lui vor cu totul altceva decât vrea aliatul Americii, decât are nevoie Israelul și le trebuie democrațiilor liberale, atacate masiv, din Ucraina și până în Țara Sfântă, de alianța forțelor terorii și tiraniilor.

Israelul se simte lăsat de izbeliște și chiar înșelat de partenerii americani. Statul evreu fusese surprins, luni, să audă că Hamas ”acceptă” un presupus acord de încetare a focului, încheiat cu mediatorii egipteni și qatarezi la finele săptămânii trecute cu teroriștii, despre ale cărui multiple detalii noi americanii știau, fără să-i informeze însă pe aliații lor israelieni.

Autoritățile israeliene au examinat apoi în viteză documentul, care prevede o încetare a focului în schimbul eliberării unui grup de numai 33 de cadavre și de ostatici israelieni vii, în schimbul scoaterii din detenție a sute de teroriști sângeroși, cu asasinate multe la activ.

Oficialii de la Ierusalim sunt puternic marcați de omniprezentul sentiment odios al trădării, de către cel mai bun prieten: unchiul bogat dar iresponsabil de la Washington. La presa de extrema stângă de peste ocean, ”acordul” acceptat de Hamas despre care Israelul nu știa nimic a ajuns prezentat sub eticheta falsă a înțelegerii asupra căreia s-ar fi operat schimbări chipurile doar ”minore”. În fapt, schimbările sunt majore. Inutil de subliniat că toate sunt în detrimentul statului evreu. Ostaticii care urmau să fie eliberați? Hamas vrea, între altele, să-i ”elibereze” pe unii morți. Mai precis, după ce-au fost asasinați mișelește de răpitorii lor.

Așa că teroriștii Hamas, constituind belicoasa filială palestiniană a Frăției Musulmane, au negociat practic cu ei înșiși așa zisul ”acord” mediat de Qatar, bastionul financiar al aceleași Frății. Iar partenerii emiratului, în frunte cu șeful CIA, Burns, al cărui guvern îi tratează pe inamicii SUA cu mănuși de mătase, dar pe aliați cu scârbă și de sus, ca și cum ar fi leproși, nu s-au coborât să le spună și aliaților israelieni atacați de teroriști ce-au negociat cei islamiștii cu ei înșiși, în speță cu emirul din Qatar, gazda liderilor Hamas, cu Egiptul și cu Statele Unite.

Iar extrema stângă americană găsește că ar fi fost pasămite un ”compromis” fabulos, mirific și minunat. De ce nu, dacă Israelul, presat de americani, de egipteni, de qatarezi, de extrema stângă israeliană, de familiile ostaticilor și de teroriști, e obligat să accepte orice, indiferent cât de nenorocite și păgubitoare ar fi pentru statul evreu termenii înțelegerii negociate.

Israelienii înțeleg că administrația Biden vrea ca războiul să se termine, în timp ce statul evreu vrea, ba nu, e silit să-l câștige. Pentru a-și reface credibilitatea disuasivă și a-și asigura supraviețuirea, n-are încotro decât să-l poarte până la capăt, că le place americanilor sau nu. Iar extremei stângi americane, care-l presează pe Biden în an electoral, e evident că nu-i place. Așa că militează și obține, în culise, de la mai-marii administrației, ca SUA să exercite presiuni atât de ample asupra Israelului, încât guvernul Netanyahu să fie periodic oprit sau cel puțin masiv frânat ori de câte ori încearcă să lichideze problema teroristă în Gaza.

Or, Israelul nu-și poate permite să joace acest joc la nesfârșit. Și nici măcar o jumătate de an, astfel încât să treacă alegerile prezidențiale și să se revină și în America la politici raționale, iar nu electorale, corupte, inepte, imorale și demențiale. Pentru că adevăratul inamic al Israelului își are capitala la Teheran, de unde dirijează oștiri de interpuși în Irak, Siria, Liban și Yemen ale căror arme sunt toate îndreptate împotriva statului evreu.

Cabinetul de război a acționat în fine, într-un târziu. Prea târziu, probabil, pentru mulți captivi. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Bine a făcut, deci, dacă vrea să mai recupereze un singur ostatic viu și să-și asigure victoria. Se vede iar, că presiunea militară aduce rezultatele scontate: liderii teroriști sunt lași. Lasă fanatismul și martiriul pe seama trupei, căci dregătorii Hamas vor, înainte de toate, să-și salveze pielea proprie.

În ce-l privește, Biden ar trebui să știe că ambiguitățile, ezitările, neajunsurile și trădările lui politice și militare nu-i aduc profituri electorale. Poporul american susține, în majoritatea lui, statul evreu în lupta sa împotriva terorismului, spre disperarea revoluționarilor de profesie pro-teroriști din universități. Dar chiar și cei din urmă sunt nemulțumiți. Chiar și ei sunt de acord să-l înjure pe președintele SUA cot la cot cu ”sioniștii”, după cum s-a văzut pe viu la confruntarea de la UCLA, dintre studenții pro-palestinieni și pro-israelieni. În timp ce-și aruncau în față cele mai aprige insulte, cineva, din una din tabere, l-a ofensat, scurt, pe Biden. Tabăra cealaltă a preluat imediat lozinca ostilă, repetând-o în neștire.

Sună a glumă? Sună. Dar nu e. Ceea ce se vede în SUA, la Amsterdam, la Londra, Paris și Hamburg, și cu atât mai mult în Ucraina și în Israel este hidoasa față a unei revoluții totalitare globale. Vrem să scăpăm de coșmar? Nu putem sta superior deoparte spre a ne savura viața bună și anecdotele.