Cele mai noi articole

Încotro o va lua Putin de aici

Mult l-au mai iertat pe Putin, timp de 22 de ani, nu doar rușii săi, ci și nemții. Ori alți occidentali. Ar fi timpul ca și ei și, mai ales, ucrainenii să fie ceva mai severi.

Mult și-a mai permis tiranul să ignore, ca atare realitatea, să mintă, să fure, să sfideze și asasineze, să-și arunce propriul popor într-un catastrofal război pentru aspirațiile națiunii ruse, iar pe germani și pe europeni în oroare de arsenalul său și-n criză economică, stagflație și prețuri care au luat-o razna. Prețuri pentru care nici măcar nemții nu-l vor mai ierta în sinea lor pe dictator, în ciuda periodicelor sale conversații cu noul cancelar, la gura sobei Kremlinului și a telefoanelor lor mobile.

Într-un târziu, Germania i-a pus, în fine, piciorul în prag și i-a declarat fățiș liderului de la Kremlin că nu va plăti în ruble, cum ceruse el imperativ, până joi, furniturile lui de gaze, de care Germania depinde ca să nu-și adâncească și mai mult criza și șocul iscate de o inflație de 7,3 la sută, de explozia prețurilor energetice, de posibile raționalizări, de câte și mai câte.

Și ce să vezi. Moscova a cedat. La premiera spectacolului unei Republici Federale care s-a îmbărbătat subit, Putin s-a înclinat adânc. Germania nu va fi silită ”deocamdată”, de Rusia, să încalce regimul sancțiunilor occidentale și să accepte violarea, de către Moscova, a obligațiilor contractuale biletarale, cum solicitase, insolent, tiranul.

Răsplata curajului

Se poate, așadar. Bărbăția nu e perdantă descoperă, uluită, Germania, frecându-se la ochi. Revelația n-a fost însă a ei, ci i s-a dăruit Ucrainei, pentru curajul ei ieșit din comun de a rezista oștirii cotropitoare a sângerosului invadator contemporan, a cărui inepție interzice orice posibilă comparație cu alți cuceritori nu mai puțin cruzi, dar net mai inteligenți și de succes, gen Gingis Han.

Înfruntându-i armata, ucrainenii au făcut zob părți importante ale forțelor din subordinea lui Șoigu.

Directorul GCHQ, unul din serviciile secrete britanice, a validat ceea ce se știe de mult. La un summit din Australia el a subliniat că Putin a calculat greșit cum va evolua războiul din Ucraina, crezând că va fi scurt și ușor de cucerit întregul teritoriu al țării vecine, însă acum se confruntă cu eșecuri militare vizible. Reluat de Sky News, Sir Jeremy Fleming, șeful telecomunicațiilor speciale din Regatul Unit a mai afirmat că anturajul liderului de la Kremlin este prea speriat să îi mai comunice lui Putin problemele grave de pe teren, să-l informeze despre dezertări, soldați care refuză să îndeplinească ordinele, greșelile tactice făcute, moralul scăzut al militarilor săi.

Dar nu pot fi scoși din luptă zeci de mii de militari uciși, răniți, luați prizonieri și dezertați fără să observe și comandanții lor că nu prea mai au rezerve de oameni suficiente spre a le lansa în ample operațiuni terestre. Bașca aproape la fel de dureroasele pierderi economice iscate de sancțiuni, care se resimt ori se întrevăd la orizont și care-i reduc lui Putin sensibil marja de manveră.

Resurse restante

Dar nu mai are Putin soldați și bani? Prieteni care să-i dea arme? Mercenari de aruncat în luptă? Bani are, încă, dar nu pe potriva ambițiilor nemăsurate ale tiranului, deși India și China refuză ralierea la sancțiuni. Beijingul l-ar putea ajuta cu arme, dar cu mare băgare de seamă, spre a nu se expune riscului unor sancțiuni tot mai probabile, pe măsură ce revolta legată de crimele de război ale Rusiei și indignarea stârnită de prietenii ei stârnesc tot mai rău popoarele occidentale.

Orientul Mijlociu este un rezervor de mercenari, dar nici el nelimitat, date fiind ambițiile satrapilor locali ai Rusiei, ca liderul sirian Assad. Iranul are propriile obligații militare într-o regiune volatilă pe care a împânzit-o cu conflicte. Cecenia, Oseția de Sud și alte câteva regiuni livrează și ele niște inși dispuși să moară cu arma în mână, de partea Rusiei, pentru câteva sute de dolari pe lună. Dar câți? Dar până când? Și ajung? Și câte parale fac, ca militari, cei mai mulți mercenari? Să fim serioși.

Putin nu mai are cu cine să declanșeze o mare ofensivă costisitoare în materie de trupe, dacă nu începe să-și sacrifice, pe lângă mercenari, efectivele cu ajutorul cărora se menține la putere. Îi pasă de viața soldaților ruși? Defel. Ar mai putea distruge existența multora? Desigur.

Ce nu poate risca Putin, ce-ar fi rațional să se întâmple

Ce nu poate risca e, însă, încă o înfrângere. Una, al cărei narativ să-l nimicească în ochii rușilor pe comandantul lor suprem. Și pentru că știe, în sinea sa, că e în acut pericol să fie debarcat, dacă ucrainenii îi mai aplică o bătaie vizibilă, distrugătoare de prestigiu, Putin va face tot ce-i stă în puteri s-o evite. Va mai mima victorii punctuale, va încerca să smulgă Mariupol, de care are, strategic, enormă nevoie și să obțină validarea unor cuceriri teritoriale la masa negocierilor.

În rest, se va mulțumi să-și consolideze, dacă e lăsat de ucraineni, pozițiile, ameliorându-și pe cât posibil și raporturile cu liderii occidentali, pe ideea că la cancelariile apusene predomină vechea dorință a normalizării, a revenirii la business as usual.

Așa a făcut Putin în trecut. Așa va încerca, dacă i se permite, să facă și acum. Nu va mai avea loc, deci, o ofensivă de amploare decât, eventual, împotriva orașelor Cernihiv, Harkiv și Mariupol. Ceea ce nu înseamnă că Putin și-ar fi luat adio de la Kiev. Ori de la aneantizarea Ucrainei.

Ci doar că-și va amâna, probabil, până la următoarea rundă, satisfacerea ambiției supreme, dacă nu va obține trădătorii necesari să-i ofere capitala ucraineană pe tavă.

Din unghi occidental, ar fi fatal să i se permită lui Putin, de dragul unor avantaje mărunte și al fricii germanilor de nemulțumirea unei populații apte să se radicalizeze, regruparea și refacerea. Ori să i se răsplătească retragerile tactice prin revocări sau edulcorări de sancțiuni. Căci dacă va fi, următoarea rundă de confruntări se va arăta, prin forța lucrurilor, net mai dură decât tot ce-a fost.

Din unghi ucrainean, ar fi nu mai puțin fatal să se pună capăt ostilităților înaintea eliberării întregului teritoriu ocupat și a debarcării tiranului, până la care nu va fi pace cu adevărat.

Kievul a învins categoric, în prima rundă, în ciuda unor pierderi teritoriale dureroase, dar recuperabile. Războiul e însă departe de a se fi terminat. Încotro o va apuca de aici depinde și de umorile și ambițiile lui Putin, de divorțul său de realități, de angoasele consilierilor săi, dar și de consecvența și inteligența mai-marilor occidentali.

Lasă un răspuns