A venit și a patra încercare. După ce-a trecut ”a treia cu noroc”, a venit a 4-a cu probabil ghinion. Preşedintele Nicuşor Dan l-a desemnat pe Luca Niculescu, fost jurnalist RFI şi fost ambasador la Paris, ca premier.
Vai de capul acestei propuneri. Nu că Luca Niculescu nu mi-ar fi, principial, simpatic, ci pentru că se va confrunta cu exact aceleași obstacole insurmontabile în fața cărora a eșuat (ori, dacă printr-un miracol ar fi fost validat guvernul său, ar fi eșuat) și Siegfried Mureșan.
Luca dă impresia că s-ar înțelege bine cu toată lumea, ceea ce pare bine într-o societate grav polarizată precum cea românească.
Dar e suspect să te ai bine cu anumite forțe politice din România mafiotă și seculegionară.
Și apoi, din două una. Dacă va fi susținut de PSD, (ori chiar de AUR) va trece drept vândut. Chiar dacă nu ar fi. Iar dacă nu, nu va fi validat.
În fine, ce șansă ar avea Luca (ales ca să dea bine la francezi și la europeni) în chestiunea esențială?
Care?
Marele pariu al României contemporane nu e atât combaterea inflației debordante, nescăpate total de sub control doar grație lui Ilie Bolojan. Sau reducerea costului vieții, puterea de cumpărare fiind tot mai scăzută și mai puțin capabilă să fac față prețurilor exorbitante ale energiei și carburanților. Prețuri care împiedică investiții și relansări economice.
Nici birocrația nu e singura povară teribilă. Nu mai vorbesc de refacerea spitalelor și școlilor, aflate, ca și situația micilor antreprenori cocoșați de poveri fiscale, într-o situație deplorabilă.
Marea problemă e că România, suptă de casta ei superioară, nu mai are o democrație reală. Și cu atât mai puțin o justiție funcțională, fără de care nu există stat de drept.
Are în schimb o ”justiție” capturată și nivelată, de tip turcesc, care susține puterea și sistemul securisto-mafiot, nășit de pesedism și securism. Acest sistem e unul în esență oligarhic și feudal, casta superioară fiind a pensionarilor speciali.
Ce va fi?
Acest sistem edifică un zid gros în fața oricărei tentative, oricât de timide, de reformă. În fața acestui zid, Luca Niculescu nu dispune de puterile lui Superman necesare străpungerii lui, nici dacă ar vrea reforma. Nici dacă, promițând securiștilor și mafioților marea cu sarea, fostul jurnalist de la RFI și fostul ambasador la Paris, (post pentru care, spre deosebire de Siegfried Mureșan, trebuie să se fi aranjat cumva cu sistemul) se va da de trei ori peste cap.
De frica anticipatelor, PSD-ul, care pare cât se poate de clar pe mână cu Nicușor Dan, e probabil să susțină direct sau indirect trecerea unui guvern Niculescu.
Ce concluzii se pot trage din toate acestea? Că din păcate nici Luca Niculescu nu va reuși, probabil, unde au eșuat atâția alții. Ce ar putea lesne izbuti, este să-și prefacă numele într-un nou simbol al neputinței și eșecului, compromițând ce-a mai rămas din credibilitatea lui.
Și pe urmă? Pe urmă îl vor scoate din pălărie pe Emil Hurezeanu, fostul consiler al liderului PSD Adrian Năstase? Sau o nouă arătare gen Veștea? Când nu ne va mai lua președintele peste picior și va recurge la singura soluție cinstită, care e întoarcerea la popor și decretarea de alegeri anticipate?
Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține ptrintr-o donație.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.