Mai e nevoie de proiecte de combatere a dezinformării? Bineînțeles! Și în România? Mai mult decât oricând! Căci dezinformarea ucide. Nu în ultimul rând în masă. Și nu doar cea ”suveranistă”.
Un omor în masă ar fi vrut de pildă să comită pilotul jihadist din Oman care a căzut pradă îndoctrinării islamiste și, crezând că-l așteaptă în ”paradis” 72 de fecioare și salvarea întregului său trib, a încercat să provoace prăbușirea avionului său cu aproape 200 de civili la bord. Majoritatea israelieni. Între care și 30 de copii. Între care, bănuiesc, multe fecioare. Cine l-a dezinformat pe terorist să creadă că viețile acestor ființe în carne și oase nu contează? Că ar putea fi luate în numele celor 72, spectrale, despre care i s-a spus, dezinformator, că l-ar aștepta în rai?
Întrebări presante, pe care ar trebui să și le pună orice
Pentru că oricine ar fi putut fi în avionul din Dubai care doar printr-o serie de miracole pardiziace nu și-a ucis pasagerii. Oricine putea fi, acum 25 de ani, într-un din turnurile gemene distruse de jihadiștii rețelei islamiste al Quada la New York. Ori în avioanele deturnate de ei.
Ce-ar fi fost dacă, parcă printr-o minune, un instalator nu se ridica de pe scaunul său și, grație căpitanului înjunghiat, care apucase cu un ultim efort să deschidă ușa carlingii, nu vedea, ca un israelian informat, lupta din cabina piloților? Dacă nu realiza ce se întâmplă? Dacă nu intervenea, nu ajuta la imobilizarea teroristului smintit de propagandă și nu trăgea îndărăt manșa Boeingului, redresând astfel un aparat de zbor, care numai printr-un alt miracol nu s-a dezintegrat complet, în zbor, după picajul sau de peste 5.000 de metri?
S-a petrecut în zbor și o minune tehnică, de vreme ce avionul a fost supus unei vrii care fi putut duce la dezmembrarea lui în aer? Cine știe. Nu suntem destul de bine informați ca s-o putem spune.
Un proiect teoretic foarte util
Dar ceea ce știm este G4Media, Europuls și Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români (AIJR) lansează proiectul ”Sub lupă: Conspirațiile demontate de tineri. Implicare pentru combaterea dezinformărilor anti-democratice / Gen Anti-Fake”, o inițiativă care urmărește dezvoltarea gândirii critice și implicarea tinerilor în identificarea și combaterea dezinformării, a știrilor false și a teoriilor conspirației. Securitatea, nostalgia comunismului și euroscepticismul, s-ar număra printre temele proiectului. E bine? Cum să nu fie?
Din dezinformare se hrănesc extremismul, terorismul, genocidul. Cel real, comis de islamiști acum trei ani în Israel, nu cel fals, atribuit statului evreu din teorii ale conspirației antisemite. Cele reale, comis de Rusia în Ucraina ocupată și de China între uiguri, nu cele inventate ca să susțină falsele narative conspiraționiste, răspândite nu doar de fabrici de trolli ale dictaturilor răsăritene și teroriștilor islamiști, ci și de trimișii lor din universitățile de elită occidentale.
Unde subminează de decenii mințile studențimii ca s-o determine să demoleze capitalismul, America, Israelul, societățile democratice și lumea iudeo-creștină.
E, deci, o inițiativă cum nu se poate mai lăudabilă. M-ar bucura și m-ar entuziasma dacă ea chiar ar anihila măcar în mică parte dezinformarea care smintește globul. Nu doar în aceste zile, în care se împlinesc trei ani de la masacrul comis de la alți jihadiști, la fel de rău informați ca tovarășul lor terorist islamist din Oman, în chibuțurile israeliene.
Dar va fi mult de lucru
Nu de alta, dar fenomenul numai nou nu e. S-a împlinit acum câteva luni fix o jumătate de veac de la deturnarea la Entebbe, în Uganda, de către alți teroriști arabi, în cooperare cu extremiști de stânga germani, a unui Avion Air France aflat în drum nu din Dubai la Tel Aviv, ci de la Tel Avid la Paris. Ajunși în țara dementului dictator antisemit ugandez, Idi Amin Dada, devenit complice al teroriștilor palestinieni, unul din extremiștii comuniști nemți, pe nume Wilfried Böse, s-a apucat, împreună cu tovarășa lui, Brigitte Kuhlmann, să-i despartă pe pasageri pe baza etniei lor, selectându-i pe evrei și israelieni, spre a-i despărți de pasagerii creștini și musulmani ai avionului deturnat. Un evreu i-a arătat lui Böse numărul tatuat pe brațul său, când fusese internat în lagărul de concentrare și de exterminare de la Auschwitz: care era diferența dintre nemții selectând evrei pentru cuptoare, la Auschwitz, și tinerii lor urmași din avionul deturnat la Entebbe? Böse s-a arătat șocat. ”Eu nu sunt nazist!”, a țipat el furios. ”Eu sunt idealist! Și Antiimperialist!”
Păi așa se cred și unii dregători de azi ai Spaniei, Irlandei, Franței și Angliei. Ai Africii de Sud. Sau președintele-infractor al Braziliei, scăpat din închisoare după o condamnare pentru corupție din pricina unui presupus ”viciu de procedură”.
Și ei toți se cred ”anticolonialiști”, când, uitând de propriul lor colonialism, le reproșează evreilor aflați acasă, în Israel, în țara lor de obârșie, din care au provenit și strămoșii lor de acum trei mii de ani, ”colonialism”. Sau un presupus ”nazism” victimelor nazismului, al căror stat nu e defel mai puțin democratic și liber decât al lor. Liderii stângii apusene se cred toți ”progresiști”, când intră în corul jihadist și acuză statul evreu de un fals ”apartheid”. Ori trâmbițează varianta modernă a acuzei medievale, antisemite, de omor ritual, învinuind evreul națiunilor, Israelul, de un fals ”genocid”.
Unul clamat până la sațietate, deși e clar inventat, după cum relevă probele, care nu va deveni ”adevărat” doar pentru că articulatul lui e obsesiv repetat.
Și Böse și urmașii lui nu mai puțin de stânga și nu mai puțin naziști din varii cancelarii au fost și au rămas dezinformați. S-au crezut ori se mai cred de stânga, deși nu se deosebesc esențial de extremiștii de dreapta din toate timpurile. Antisemitismul lor nu e mai puțin detestabil, doar pentru că ura lor pe evrei se crede ”antisionistă”, ”liberală” și ”de stânga”, e îmbrăcată în dispreț față de statul evreu și escamotată ca dorință (nobilă) de impunere a ”drepturilor omului” și de apărare a ”dreptului internațional”. Într-una din accepțiile lui false.
Care cere epurarea etnică a iudeilor din Iudeea, pentru ca arabii să-și edifice încă un stat palestinian, alături de Iordania. Unul ”from the river to the sea”, care să fie ”judenrein”. La urma urmei, și Hitler credea că are de partea lui progresul. Credea că e de partea drepturilor germanilor, a dreptului naturii, a dreptului celui mai tare să-și vrea țara judenrein și judenfrei. Și să extermine vermina ”iudeo-bolșevică”, o rasă pasămite ”inferioară”. Urâtă și de Stalin, drept ”cosmopolită, capitalistă”. Și sionistă.
Ce vor învăța, deci, tinerii români despre dezinformare și cum se cere combătută ea?
Ce vor învăța cei pe care ar urma să-i instruiască să gândească critic G4Media, AIJR și Europuls, în scopul integrării europene, promovate de ong-ul din urmă?
Că antisemitismul care-i determină pe tot mai mulți socialiști și progresiști să-i învinuiască fals, pe evrei, de ceea ce extremiștii antisemiți și antisioniști vor neapărat să le facă lor, iudeilor, nu-i privește și nu-i afectează doar pe israelieni?
Că acest antisemitism chipurile ”civilizat”, progresist, îi încurajează pe teroriștii din Gaza sau Oman să masacreze nevinovați?
Vor deprinde oare junii români pregătiți să fie critici să-i întrebe pe redactorii BBC, Reuters, New York Times, The Guardian, CNN și Al Jazeera, de ce s-au folosit de peste 170 de ”jurnaliști” care erau ”gazetari” ziua și teroriști noaptea? Și de ce le-au deplâns cu râuri de lacrimi ”uciderea” de către IDF, când nu erau, în realitate, decât jihadiști cu mâinile abundent pătate de sânge?
Vor pricepe ei că ura pe evrei amenință pe oricine iubește libertatea și nu se lasă înregimentat într-un cult al morții vechi sau nou, fie el ateu, hindus, creștin sau musulman?
Că există și războaie drepte, purtate de cei ce se apără de agresiuni și genocid?
Că fake-news-ul nu începe în gazete, ci în statele majore ale regimurilor totalitare și în secțiile de propagandă ale sateliților occidentali?
Că efectul dezinformărilor lor n-ar fi așa de mare dacă nu s-ar găsi un Macron să afirme prostește că ”teroriștii Hamas” n-ar opera ”în Cisiordania”? Sau un lider bosniac dus cu capul, ca Denis Bećirović, care să afirme că Gaza ar fi, chipurile ”cea mai mare înfrângere a umanității”? Dar atunci ce-a fost Baby Yar? Și ce exterminarea în două zile a 30-40.000 de protestatari pașnici, iranieni?
Li se va explica răul pe care-l face un evreu ca Ed Miliband? Și ce bine ar fi dacă n-ar abera, stimulând terorismul, spre a obține voturi musulmane pentru laburiști, despre ”epurări etnice” în regiunea pe care țara sa, Anglia, a promis-o evreilor în Declarația Balfour? Li se va detalia ce provoacă un premier corupt și extremist, spaniol, ca Sanchez, care repetă papagalicește minciuna cu ”genocidul”? Sau o organizație mondială care violează dreptul internațional, pretinzând că-l apără?
Și pentru că sunt români: oare vor învăța despre dezinformarea unui neam românesc care încă mai cotizează, dezinformat din tradiții transmise din generație în generație, la fatalism? Și se lipsește de solidaritate, în loc să învețe să aibă încredere în compatrioți și să pună umărul activ la o salvare națională, în scopul căreia e nevoie și dragoste de libertate, dar și de un pilot indian eroic, ca indianul Smit Machchhar, precum și de oameni simpli ca instalatorul salvator din avionul FlyDubai, Yaniv Hayun? Aș vrea să nu mă îndoiesc. Dar mi-e cam greu.
Pentru că nu ajunge să vrei binele. Trebuie să-l și faci. În speță să și poți. Iar dacă ar fi să li se dea șansa de a învăța cu adevărat despre dezinformare și răul pe care-l face, în loc să li se servească noi minciuni pioase despre ”fascisme” imaginare, în locul celor reale, organizatorii inițiativei ar fi nevoiți să invite experți adevărați. Cu niște competențe istorice și gazetărești reale.
Or, din secretul crizei smintelii generale în care ne zbatem azi, parcă intextricabil, face parte faptul că nu mai sunt, în lume, foarte mulți.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.