Cele mai noi articole · Din spatele cortinei de stânga: știri necenzurate · Istorie · Politică internațională · Seria ”Influensărul” pe post de zeu fals · Spiritualitate · Valori europene și occidentale

Propagandă, cenzură și terorism. Reacția ticăloasă a presei la jihadism sinucigaș

Poate fi ceva mai profitabil pentru jurnaliști și influenceri decât un eveniment în care se amestecă terorismul în forma lui islamistă cea mai sângeroasă și barbară, cu eroismul unor oameni simpli, dar curajoși, care-și iau soarta în mâinile proprii și înving, salvând vieți?

Poate fi ceva mai potrivit unui breaking news decât deturnarea unui avion de pasageri de către un terorist sinucigaș? Sau de către un pilot nebun?

Poate avea ceva mai mult sânge și viață, decât imobilizarea, după lupte grele, a unui pilot terorist, jihadist de felul autorilor mega-atentatelor de acum 25 de ani, din Statele Unite, oprit miercuri in extremis, într-un avion arab al companiei FlyDubai, aflat în zbor spre Tel Aviv, un aparat de zbor plin cu evrei salvat la limită prin aterizarea în Arabia Saudită? O țară cu care Israelul n-are relații normale, de vreme ce Riadul n-a aderat la Acordurile Abraham?

Nu câștigă televiziunile și ziarele bani mulți cu breaking news?

Te-ai aștepta ca presa apuseană să se arunce pe profitabilul subiect. Care și politic e extraordinar de suculent, de vreme ce tinde să ilustreze noul Orient Apropiat, cu o lume arabă tot mai pro-israeliană și cu o cooperare antiteroristă tot mai amplă a unor națiuni din India și EAU până în Israel.

Ar fi fost deci normal, desigur, ca massmedia să se arate entuziasmată și euforică și să celebreze mai ales maniera de film de acțiune a salvării unui avion de pasageri cu mâinile neînarmate ale unor oameni dornici să trăiască.

Nu e firesc să ignore evenimentul, cum face și azi revista presei postului național german, DLF. Și în ciuda bunului simț și al informațiilor circulând în timp real, să-și inducă în eroare ore sau zile cititorii și spectatorii, cu note anemice despre tentativa deturnării și băgării în pământ a unui avion de pasageri descrisă ca ”altercație în cabină”. Ca ”răfuială”. Ca ”bătaie între piloți”. Ca ”încăierare”. Sau ”trântă” și ”tăvăleală”. Ca avion ”deviat de un (mărunt) scandal”.

Așa s-au comportat posturi, gazete progresiste și fițuici de extremă stânga, inclusiv unele cândva prestigioase, alunecate între timp ireversibil în antisemitism. New York Times și Financial Times li s-au alăturat. La NYT era vorba de o ”altercație”. La FT de un avion deviat după o ”ceartă” între piloți. Și pe urmă, tăcere. Multă, multă tăcere. De terorism, nici vorbă.

Motivul cenzurii și contorsiunii unei prese mârșave?

Lungă e istoria cenzurii în regimurile comuniste. A părut o vreme ca timpul ei să fi trecut. Iată însă că pseudo-liberalismul de extremă stânga al tristelor noastre vremuri mincinoase l-a reintrodus.

De ce? De ce, după cum remarca și Maya Sulkin, de la Free Press, se minimalizează, se disprețuiește, se snobează, se ignoră subiectul în presa occidentală mainstream? Și de ce realitatea lui a stârnit în rețelele de socializare instantaneu valuri de intoxicări antisemite și de cele mai demente teorii ale conspirației, toate virulent anti-israeliene?

Pentru că victimele salvate sunt evreii. Iar răufăcătorul e un jihadist, reprezentantul unei religii protejate între altele tocmai pentru că fundamentaliștii, extremiștii și teroriștii islamici sunt inamicii Israelului, mult demonizatul și mult delegitimatul stat evreu.

Acest răspuns, riguros adevărat și verificat repetat și sistematic și după masacrul jihadist de la 7 octombrie 2023, dezvăluie nu doar o lipsă întâmplătoare de onestitate a presei. Indică mai mult decât un bias. Dă în vileag, alături de prejudecata antisemită, o necinste profundă și sistematică.

Una, trădând propaganda totalitară. Iată unul din motivele pentru care segmente tot mai ample ale societăților occidentale au încetat să aibă încredere în presă. Ceea ce subminează grav statele de drept. Căci, în siajul discreditării presei, mulți sunt plini de mefiență și față de alte instituții. Și, în genere, față de celelalte trei puteri din stat.

Cum și de ce s-a ajuns aici?

Pentru că propagandele neomarxistă și islamistă (azi răspândite cu viteza fulgerului de social-media) s-au combinat eficient, mai ales în universitățile de elită apusene și redacții, studiouri, ori edituri, cu relativismul. Împreună au produs o doctrină cu fațadă liberală și progresistă, dar în fapt nu mai puțin identitară și totalitară decât nazismul.

A cărui esență a fost falsificată astfel, încât să se potrivească narativului ideologic prevalent. Iar în acest scop s-a revizuit și s-a falsificat, după Holocaust, istoria, natura, locul și rangul exterminării evreilor în ideologia hitleristă. Și nu e vorba doar de nefăcutele feluritelor negaționisme clasice, descrise excelent de regretatul Michael Shafir.

E vorba de mascarea resuscitării nazismului și a proiectului său major, al antisemitismului ”eliminatoriu”, ascuns sub faldurile progresismului și antisionismului, o doctrină aparent ”anticolonialistă”, ”anticapitalistă” și ”antinazistă”, promovată de comunismul sovietic.

Așa s-a ajuns, după al Doilea Război Mondial, la o paradigmă ideologică aparent ”anti-hitleristă” (a lui ”Never Again”) care înseamnă însă altceva decât pare. Altceva decât salvarea evreilor de antisemiți ca Führerul. E o doctrină postmodernă care, în fapt, este perfect compatibilă cu visul nazist al unui glob german colectivist, curățit de evrei, acești purtători ai moralei, ai libertății, ai unui Dumnezeu etic, ai ideii de familie și de națiune.

Iar paradigma acestei doctrine se numește azi, cu o etichetă crunt falsificatoare, ”liberalism progresist”. Sau multiculturalism. (Care interzice lumii apusene să se considere superioară culturilor barbare). Sau ”valorile noastre europene”. Valori și drepturi fundamentale, pe care madam Ursula von der Leyen (Wir werden stets unsere Werte und Grundrechte wahren. Doch beim Schutz unserer Grenzen werden wir niemals Kompromisse eingehen”) promitea recent ”să le apere mereu” dar, ”DAR, fără să se facă vreodată rabat la protecția granițelor noastre externe”. Ce reiese din această poziționare efectuată de o propoziție introdusă de-o conjuncție adversativă? Că ar exista o adversitate între valori și apărarea granițelor noastre. Cele luate cu asalt de o imigrație cultural și religios parțial incompatibilă cu valorile lumii iudeo-creștine. Dar, aparent, nu și cu ”valorile și drepturile” Ursulei von der Leyen.

Unde e diferența?

O aflăm dintr-o recentă școlarizare a experților antitero ai guvernului laburist, plătită de stânga guvernamentală britanică, despre care relatează cotidianul The Telegraph. Instrucția menționată și plătită de contribuabilii britanici îi îndoctrina pe specialiști să creadă că, de vreme ce Fecioara Maria purta ”hijab” (cuvântul arab al baticului pe care iraniencele de pildă sunt silite să-l poarte regulamentar, în conformitate cu regulile jihadiste, ca să nu plătească cu viața), religia musulmană fiind, chipurile, perfect compatibilă cu valorile apusene.

Nimic mai fals. Evident. Căci islamul e o religie politică. Nu o credință ca iudaismul și creștinismul, care suportă despărțirea netă a statului de biserică. Și drepturile individuale ale omului.

Totuși, participanții la îndoctrinarea numită frumos, dar fals, ”Project Unity”, erau îndobitociți să cotizeze la iluzia, potrivit căreia ar fi ”islamofob” să se considere că atitudinea față de femei a islamului e incompatibilă cu valorile occidentale. Or, ele nu sunt compatibile cu islamul ortodox. (Co-pilotul jihadist al avionului din Dubai era un ins care refuza categoric să dea mâna cu colegele lui de la FlyDubai).

Și mai tulburător e faptul că stânga laburistă, ce se dă ”liberală și progresistă”, indică și în instrumentalizarea Fecioarei Maria, în interesul promovării jihadismului, a totalitarismului islamist, cu tot cu diprețul lui față de drepturile femeilor, cu anticreștinismul și antisemitismul lui, că e  gata să uite de progresism și să-l îngroape. Căci se preface a nu da doi bani pe progresul celor două milenii trecute de la răstignire. Altfel spus, includem în narativul pasămite ”progresist” tot ce ne convine.

Și aruncăm peste bord, la nevoie, orice, inclusiv progresul realizat în mileniile ce ne despart de viața Fecioarei. Reiese că extremismul îi e stângii mai valoros și prețios decât drepturile cucerite de femei în baza progresului. Ce le mai pasă laburiștilor britanici de 2000 de ani de progres dacă, înmormântându-l, pot susține cauza jihadistă? Și atunci?

De ce să ne așteptăm ca presa arondată ideologiei extremiste, anti-iudeo-creștine, să acorde fireasca atenție jurnalistică meritată de un eveniment care contrazice dogmele ei? Dogmele potrivit cărora evreii nu pot fi decât ”făptași”, și niciodată victime și eroi. Un eveniment care arată întreaga urâciune a islamismului? Și care-i prezintă într-o lumină favorabilă pe marii săi inamici, israelienii?

Dar nu avem de a face oare cu naivitatea unei stângi alcătuite din ”Gutmenschen”? Una în fond bună și morală, care se înșală, ”bien-pensantă” cum e, asupra adevăratelor țeluri totalitare ale maselor dirijate să imigreze din prezumtivă gentilețe, iar nu ca să schimbe fața Europei iudeo-creștine?

Nu. Contraperformanțele presei de după 7 octombrie 2023 și după deturnarea teroristă de pe ruta Dubai Tel Aviv sunt sistematice și, ca atare, edificatoare. Nu ne mai aflăm de mult în faza post-șoc a autopărării, a ”denial-ului”, a negării posttraumatice. S-au tras prea multe semnale de alarmă ca să nu se știe despre ce e vorba. Ne găsim în etapa descrisă de Hannah Arendt în Originile totalitarismului care marchează trecerea propagandei la terorism și cuplarea cu el.


Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Scrie un comentariu