Antiamericanii și antisemiții exultă. Căci mullahii rezistă. Și nici Trump, nici Netanyahu nu par să aibă ac de cojocul lor.
În ciuda controlului spațiului aerian iranian de către aviațiile americană și israeliană, cele două democrații liberale occidentale încă n-au reușit să asigure securitata circulației maritime într-o zonă cheie pentru comerțul mondial cu petrol, ca Strâmtoarea Ormuz.
Președintele SUA a anunțat că, împreună cu forțele americane, multe state vor trimite nave de război spre a asigura navigția liberă în Strâmtoarea Ormuz. Să-l audă Dumnezeu.
Donald Trump speră nu doar într-un ”efort de echipă” ca, între aceste nave, să se afle, potrivit lui, și vase ale marinei de război din ”China, Franța, Japonia și Coreea de Sud”.
Speranțe futile
Trump e, ca de obicei, un incorigibil optimist. Ministrul de externe iranian a reliefat recent că Rusia și CHINA oferă sprijin militar Teheranului.
Cum să participe deci dictatura comunistă de la Beijing la ”efortul de echipă” al asigurării păcii în Strâmtorea Ormuz, pe care Gărzile Revoluționare au declarat-o închisă? În ce film se visează Trump?
N-a procesat oare liderul din Washngton știrea potrivit căreia Rusia și China oferă Iranului, între altele, informații secrete privind localizarea pozițiilor și armelor americane?
Președintele SUA nădăjduiește, evident, ca alții (care sunt, teoretic, cel puțin la fel de interesați ca Statele Unite într-un comerț pe mare liber, care să nu sugrume aprovizionarea cu petrol a economiei globale), să scoată castanele din focul aprins în Orientul Apropiat.
Or, nici în Vest nu se grăbește nimeni să sară în ajutorul Americii și Israelului. Să facă bine SUA și statul evreu să rezolve ceea ce Occidentul, în ansamblul său, s-a dovedit decenii la rând prea slab, nevolnic și laș să elimine: pericolul nuclear, balistic și terorist iranian.
O luptă inegală
Așa au ajuns cele două țări și Ucraina să fie singurele state ale lumii libere care îndrăznesc să confrunte cu arma în mână agresiunile unor criminale și belicoase tiranii răsăritene.
Or, greutățile pe care, în pofida multor succese militare, le întâmpină toate trei în conflicte iscate de expansionismul dictatorilor și ideologiilor lor totalitare, îi încurajează pe dușmani.
Căci nici țelul debarcării regimului mullahilor nu pare să se fi apropiat. Dimpotrivă, criminalii islamiști se bucură că rezistă în fața preciziei celor două oștiri, care ezită să escaladeze și să disloce trupe terestre, capabile să-i scoată din bârloguri pe ciracii înarmați ai regimului.
Or, pentru mullahi, simpla lor rămânere în picioare constituie, în sine, o victorie.
Una amplificată considerabil de capacitatea lor de a ține populația în case, intimidată și speriată, ori de a bombarda cu rachete și drone țările vecine, precum și de a perturba în continuare circulația în Strâmtoarea Ormuz.
Înfrângerea bate la ușă. Deși victoria e aproape
E foarte mare nevoia ca Statele Unite și Israelul să producă nu doar atacuri sistematice asupra Gărzilor Revoluționare și forțelor represive interne ale BASIJ, care să ajute opoziția internă iraniană să treacă la treabă și să elibereze țara, dacă, în fine, s-a organizat.
E necesar și să transpună idei noi. Să facă, altfel spus, mai mult. Chiar mult mai mult.
America și Israelul trebui să schimbe ”câte ceva” nu doar ”pe ici pe colo”, ci prin părțile esențiale, astfel încât regimul iranian să fie ajutat mai consistent, eventual prin unități de comando și trupe terestre, să se prăbușească definitiv.
Și nu doar regimul iranian trebuie ajutat eficient să-și dea obștescul sfârșit. Și interpușii lui din Gaza și Liban trebuie terminați urgent.
Trump e bine să se elibereze în fine de prostii și complexe, de frâne interioare și obstacole exterioare, care-l împiedică să explice Americii nevoia unei victorii categorice în acest război declarat civilizației de către barbarie. E urgent să scape de piedicile care blochează adjudecarea ei.
Dar e util să se știe că sarcina salvării civilizației și democrațiilor liberale nu revine doar celor trei țări care luptă, în prezent, manu militari, pentru libertatea lor și a lumii iudeo-creștine. Își vor cuceri drepturi la masa celor mari doar țările care vor intra în luptă și o vor câștiga.
Iar cele care nu, nu.
Am gasit, din intamplare, un interviu a lui Shmuel Bar. Daca nu l-ati citit, vi-l recomand cu cea mai mare caldura. E premonitoriu!
https://quillette.com/2026/03/13/a-new-world-order-in-the-making-shmuel-bar-iran-israel-united-states-trump-netanyahu/
Multumesc pentru recomandare, don Robert! Nu il citisem.
Foarte bun articolul.
V-am avut in gand cand am publcat comentariul! Sanatate Dom Stefan,
Ati avut dreptate, don Robert! E un interviu excelent cu raspunsuri foarte plauzibile din partea expertului israelian. Nu cred insa in perspectiva dezintegrarii statului iranian, chiar in ipoteza debarcarii regimului. Pentru ca poporul e unit impotriva lui, iar un popor unit va sti sa isi creeze un stat pe masura. Mai mult decat atat, acest popor unit (si nu e vb aici de minoritatile kurda si araba) e tinut laolalta mai ales de limba si cultura sa, ambele stravechi, astfel incat doar un genocid ar putea schimba lucrurile. Si nu vad niciun inamic care sa vrea exterminarea poporului iranian.
Am avut un coleg de munca iranian (azer nu persan) din Tabriz; e in Toronto acum si l-am contactat cand au inceput sa macelareasca civilii. Are o sora studenta la arhitectura in Teheran si mi-a spus ca e bine cu parintii acasa. Si, la misto, l-am intrebat daca a apucat sa-i spuna bye bye lui Khamenei inainte sa crape. Nu-i venea sa creada ca e mort.
Nu cred ca vrea nimeni sa vada un genocid persan. Mai ales ca-n zona a fost multa suferinta, curzii, armenii etc., un macel continuu. Articolul lui Smuel Bar insa, vede parca o solutie prin a lasa natiile respective sa se defineasca si teritorial. Ceea ce e parca novator pentru secolul XXI. Cert e ca e nevoie de o schimbare de esenta in Iran.
PS. Daca va vine sa credeti, un articol de pe CNN:
https://www.cnn.com/2026/03/15/politics/brad-cooper-centcom-iran-war
Merita de remarcat ca familia Khameney este de origina etnica mixta azero-turco-persana, la fel ca si „presedintele Pezeshkian”.
In Iran traiesc mai multi azeri decat in Republica Azerbaidjan fost-sovietica.
Asta nu a impiedicat ayatolele sa sprijine Armenia crestina in razboiul cu Azerbaidjanul de traditie musulman-shiita, dar laica.
Asta pentru ca ayatolele urasc laicitatea si civilitatea mai mult decat orice.
Astea fiind zise, sunt minoritati etnice musulmane in Iran care se simt persecutate si-si doresc autonomie sau independenta, precum kurzii, baluchii din est si arabii din Ahwaz, regiunea producatoare de petrol.
Traba Israelului este sa se asigure de disparitia pericolului nuclear si al rachetelor balistice precum si de secarea „axei rezistentei”, nu de supravietuirea statului unitar iran sub hegemonie etnica persana.
„Cum să participe deci dictatura comunistă de la Beijing la asigurarea păcii în Strâmtorea Ormuz, pe care Gărzile Revoluționare au declarat-o închisă? În ce film se visează Trump?”
Nimeni nu se asteapta de la regimul de la Beijing sa participe la asigurarea pacii in stramtoarea Ormuz si nicaieri.
Trump se asteapta ca, China sa-si asigure aprovizionarea cu petrol *chiar daca* asta presupune asigurarea pacii in stramtoarea Ormuz.
Altfel, presedintele SUA va prezenta lui Xi Ji Ping nota de plata usturatoare.