SUA, NATO și Iranul mullahilor

Se înmulțesc luările de poziție imbecile sau subtile, în speță idioțiile utile ale unor ignoranți sau vânduți dușmanilor Vestului, potrivit cărora NATO – cea mai de succes alianță militară din istoria omenirii – și-ar putea da obștescul sfârșit, pentru că administrația Trump ar fi ”slăbit cât a putut de mult” alianța transatlantică. (sic!)

Și pentru că America ”insistă” acum ”cu absurditatea potrivit căreia statele NATO nu i-ar fi sărit în ajutor în Iran”. Pentru că ”NATO este, prin definiție, o alianță defensivă”. După cum afirmă fără echivoc Tratatul de la Washington. Și pentru că NATO n-a fost creată ”pentru aventuri militare și nici pentru a legitima intervenții ofensive”.

S-o spunem clar și apăsat din capul locului. Acestea (minus propozițiile adevărate, potrivit cărora ”NATO e o alianță defensivă”, și e vorba de una militară, de un succes neegalat) sunt poziții nu doar antiamericane, ci și fără vreo legătură cu realitatea și cu istoria Pactului Defensiv Nord-Atlantic.

După cum se mai numește alianța militară cu pricina. Înainte de a detalia de ce avem de-a face aici cu o grămadă de minciuni câtuși de puțin benigne, să stabilim că sunt, după cum le-am citit la un preopinent emigrat cu nume franțuzit, niște minciuni de stânga izvorâte, la alegere, fie din ignoranță, fie din îndoctrinarea numită pe românește spălare pe creier, fie cu agendă dezinformatoare pro-teroristă, pro-islamistă, pro-rusă, sau pro-chineză.

Dacă sursa lor nu e ignoranța, sunt mostre de infect și abject revizionism istoric, instrumentul principal, azi, pe lângă antisemitism, al celor care încearcă să distrugă lumea liberă și civilizația occidentală, creată de lumea iudeo-creștină. Lume aflată sub asediul barbariei islamismului și al alianței lui cu extrema stângă, cu extrema dreaptă antisemită, cu Rusia, China comunistă și Iran.

Realitatea e ușor de zugrăvit, minciunile de mai sus lesne demontabile. Hai să nu uităm că mult înainte ca SUA să-și declanșeze, sub Trump, intervenția militară preventivă din Iran, președintele Franței, Macron, declara alianța NATO ”în moarte cerebală”.

Remember?

Tocmai pentru că NATO este o alianță defensivă (în care SUA sunt primus inter pares, iar fără puterea armată și economică americană, pactul defensiv nord-atlantic n-ar mai valora mare lucru și ar fi și vai de Ucraina, cum a subliniat și șeful olandez al NATO, Rutte, aliații ar fi trebuit să sară în ajutor.

Nu doar pentru că aceasta ar fi, pentru Ucraina, soluția pragmatică și inteligentă. Ci pentru că America nu luptă din senin, sau pentru niscai avantaje materiale (de care ar profita mai mult, prin deblocarea Strâmtorii Ormuz, europenii) ci spre a se apăra. Iar NATO ar trebui să facă la fel.

Nu de alta, dar Iranul a atacat repetat (și neprovocat) baze militare aliate din Turcia, Cipru și Diego Garcia. Și de vreme ce s-a simit nevoită să atace preventiv, e limpede și defel întâmplător, că America s-a simțit clar atacată, provocată și pusă în pericol de Iranul islamist. Al cărui regim criminal în masă i-a omorât repetat, în masă, nu doar pe propriii cetățeni, ci și numeroși americani. Direct, ori prin interpuși, ca Hamas, în Israel, în masacrul de la 7 octombrie 2023. Când forțele proxy ale Teheranului au ucis  aproape 50 de cetățeni americani, răpindu-i pe alții. E vorba, să nu uităm, de un regim care și-a bătut joc repetate de președintele SUA, Obama, de europeni, de admnistrația Biden și Trump, în negocieri care au dus la o agresivă îmbogățire a uraniului iranian până la nielul în care poate produce 12 bombe atomice.

Asta vrem? Asta îi trebuie NATO? Ce-i mai trebuie oare ca să se apere și să nu considere că măsurile defensive ale alianței ar fi o aventură militară? Ciuperca exploziei nucleare în capitalele statelor alianței Roma, Berlin, Paris, Amsterdam și Londra?

Prin urmare, și America și Israelul, singura democrație liberală, de tip occidental, din Orientul Apropiat amenințate cu moartea de 50 de ani de mullahi, au sigur tot dreptul să se apere. Și să se aștepte, de asemenea, ca NATO, care e o alianță bazată pe valorile democrațiilor liberale, să sară în ajutorul lor. Și-anume chiar dacă Pactul Defensiv Nord-Atlantic n-ar fi fost atacat el însuși, (nu doar interesele americane) de rachetele iraniene. Or, acest Pact Defensiv Nord-Atlantic a fost repetat atacat el însuși.

Repere istorice

E o aberație și o dezinformare din categoria răului malign să se ignore, cum face franțuzitul idiot util menționat, pericolul unui Iran terorist, balistic și potențial nuclear, care sugrumă comerțul mondial și dictează prețul global al petrolului, șantajând lumea. Nu mai puțin delirant e să se califice acțiunea menită să-i zăgăzuiască Iranului potențialul militar și nuclear neglijat timp de decenii ”o aventură”.

Mai mult, NATO a intervenit militar, la finele anilor 90, în Iugoslavia fascistă și național-comunistă a lui Slobodan Miloșevici. Ale cărui nefăcute erau doar o fracțiune infimă din ce a săvârșit , în materie de crime în masă, regimul Khamenei. Nu era atunci în atac? Nu? Acționa ”preventiv”? Se comporta ”defensiv”? Și totuși NATO a participat în 1999, activ, cu aprobarea unei stângi social-democrate și ecologiste apusene rezonabile, nu ca stânga de azi, așa cum i s-a cerut și-acum să opereze. Defensiv.

Care oare este diferența între faptele NATO de atunci? Și ce e normal să facă acum, dacă vrea să apere interese militare și economice ale Vestului atacate fie și numai prin blocarea Strâmtorii Ormuz?

Concluzii

Nu, NATO nu moare pentru că asta ar vrea Trump, care a determinat masivă întărire a alianței, prin cererile sale repetate și, spre furia extremei stângi europene, aflate la putere în diverse capitale, până la urmă impuse de SUA, de a se spori la 5% bugetele militare ale țărilor europene. Care, anterior, în Germania de pildă, erau de aproape 5 ori mai mici.

NATO moare pentru că asta vor extremiștii de stânga europeni: să îngroape Vestul, vexând principala putere a alianței, care a asigurat (și plătit în mare parte) de la ultimul război mondial încoace securitatea Bătrânului Continent amenințat de Rusia.

Și, de la o vreme, de aliatul ei iranian și chinez, de terorismul islamic și de aliații săi progresiști ori extremiști de deapta.

Câtă ipocrizie vom mai suporta din partea celor care, vrând să i-o tragă dreptei americane și israeliene și liderilor SUA și ai statului evreu, îngroapă în narative false (afirmând imaginare acțiuni ofensive, americane) viitorul alianței NATO? Chiar nu le rușine acestor ticăloși?

Cât vom lăsa nedemontate agitpropul, duplicitatea și dezinformarea celor care riscă masiv securitatea Europei și capacitatea de a se apăra a Ucrainei, amenințând destinul Vestului?

Nu, haosul nu neapărat la Washington domnește, cum, din interese obscure sau din inepție pură mai susține poziția incalificabilă a preopinentului leftist, ci într-o Europă abulică.

Stăpânește în cancelarii de extremă stânga îngenuncheate în fața demenței alianței dintre progresiști și islamiști; a controlat deceniile de profitat nerușinat de pe urma umbrelei americane și a ajutorului Pentagonului pentru armata ucraineană, susținută fără tragere de inimă de mulți europeni; și, evident, hălăduiește în capul sunând a gol și mirosind a creier spălat ale preopinenților antiamericani. Pro-islamiști. Pro-teroriști. Și, în orice caz, antisemiți.