E recunoașterea Somaliland de către Israel o veste bună pentru Vest?

Somaliland și-a întărit binemeritata independență, întrucât Israelul a devenit prima țară care să recunoască noul stat, stârnind furia vulcanică a țărilor dominate de Frăția Musulmană. Somaliland s-a revanșat, declarându-și voința de aderare la Acordurile Abraham, care consfințesc pacea dintre statul evreu și mai multe state arabe, între care EAU.

Ceea ce ar putea ferici administrația americană, Trump mediind aceste acorduri în primul său mandat.

Reacții internaționale. Și importanța zonei pe eșichierul internațional

Emiratele Arabe Unite par să se bucure și ele, mult, întrucât au ample interese de securitate și investiții (de pildă în portul Berbera) din Somaliland. Unde speră ca israelienii să-și folosească bazele pentru apărarea comerțului maritim de pirateria Houthi. Și deci de șantajul iranian.

Nu tocmai fericite se arată în schimb Hamas, autoritatea palestiniană, mișcările și țările controlate de jihadișt,i sau cele care se tem să se confrunte cu islamiștii, cu Iranul și aliații lui. Și cele cărora le e frică de extinderea influenței israeliene în Africa.

Deloc de mirare că Turcia și Qatarul (bastioane ale Frăției Musulmane), precum și țările parțial controlate de islamiști, au denunțat recunoașterea Somaliland, de către Israel, ca stat independent. Nici Somalia și nici Egiptul nu dau semne să se împace cu existența de peste 3 decenii a acestui stat. Uniunea Africană și țările musulmane și islamiste, fostele dictaturi comuniste și Djibouti, care are baze europene la nord de Somaliland, au osândit de asemenea recunoașterea israeliană, căci se tem și de extinderea influenței americane în Cornul Africii.

Dar Cornul Africii e o zonă strategică de interes major pentru Vest și pentru libertatea navigației maritime și comerciale, de vreme ce apele din preajma lui, ale Golfului Aden și ale Mării Roșii și, mai ales, strâmtoarea Bab-el Mandeb sunt infestate de piraterie și de teroriștii islamiști yemeniți Houthi, interpuși ai Iranului. Nici ale Oceanului Indian nu sunt din păcate sigure defel. Bine le-ar face, deci, să fie în fine păzite de puteri democrate.

Somaliland, o fostă colonie britanică cu o istorie foarte încărcată

Somaliland și-a declarat în 1960 independența de Regatul Unit. A ales să se unească ulterior cu fosta Somalie italiană. Apoi, la Mogadishu, s-au instalat la putere pro-sovieticii, cu Mohamed Siad Barre la cârmă.

Somaliland și principala ei populație, Isaaq, au fost supuse unui genocid la finele anilor 80, când la putere, în Somalia, se afla Barre. Între criminalii genocidari ai regimului s-a numărat și ”măcelarul din Hargeisa” (cum se numește capitala Somaliland) Mohammed Said Hersi Morgan. Cu acest autor de uriașe atrocități genocidare în Somaliland pare să fi fost complice tatăl congresmenei antisemite, somalezo-americane, Ilhan Omar, părintele ei Nur Omar Mohamed fiind un înalt ofițer în armata regimului dictatorial al lui Siad Barre.

Când acest regim marxist susținut de KGB s-a prăbușit, odată cu imperiul comunist, în 1991, Somalia s-a scufundat în haos și anarhie. Țara a devenit scena altor crime în masă oribile și a expulzării violente, după bătălia de la Mogadishu, a forțelor umanitare și de stabilizare americane, trimise de ONU să combată foametea și terorismul. Era un eșec al civilizației, documentat de filmul ”Black Hawk Down”.

Sub radarul atenției internaționale, cei peste 6 milioane de arabi și anglofoni din Somaliland și-au construit o societate de crescători de animale și de export de vite pe care au ținut-o la adăpost de terorism, piraterie și contrabandă, spre deosebire de Somalia, Yemen și alte țări din zonă. PIB-ul din Somaliland pare a fi de două, trei sau patru ori mai mare decât cel din Somalia. Realiter, cel din urmă e pe la 460 de dolari pe cap de locuitor (600, oficial) față de cel din statul recunoscut de Israel, Somaliland, de peste 900 – oficial, dar situat realiter între 1300 și 1500 de $, conform estimării efectuate de thinktankul american Council of Foreign Relations.

Implicații geopolitice

E clar că SUA n-ar avea decât de câștigat, geostrategic, din instituirea de relații diplomatice cu Somaliland și întărirea unui stat care-și așteaptă de 35 de ani recunoașterea. La fel și democrațiile occidentale.

Din păcate, America actuală a optat pentru mioapa doctrină Monroe, fiind sub influența unor izolaționiști de extremă dreapta și stânga, între care șefa Comunității de Informații, Tulsi Gabbard.

Spre marea fericire a Rusiei, Chinei, Iranului și Frăției Musulmane, izolaționiștii împing Washingtonul, în răspăr cu doctrina oficială a MAGA, care cere o ”Americă măreață”, spre retragerea americană din treburile politice globale și concentrarea ei pe continentele lumii noi, iar nu spre întărirea Statelor Unite, ca superputere. Pe de altă parte, președintele american și unii din subordinea lui sunt alertați de amploarea escrocheriilor și extremismului antiamerican, promovat în SUA de o parte din comunitatea somaleză și de hoții ei imigranți, care au devalizat vreo 9 miliarde de $.

E posibil ca strategii israelieni să considere, deci, oportună și propice o ofensivă diplomatică actuală, susținută de premierul Netanyahu, care să ducă la recunoașterea independenței Somaliland de către administrația republicană din Statele Unite, eventual chiar în timpul apropiatei vizite a oaspetelui de la Ierusalim.

Vestul a înregistrat în ultimii ani mult prea multe eșecuri geopolitice în fața Rusiei, Chinei și islamiștilor care au avansat puternic, în Africa. Primele victorii occidentale împotriva coaliției dictaturilor răsăritene i se datorează Israelului, care le-a repurtat pe câmpul de luptă împotriva Iranului și interpușilor regimului islamist de la Teheran și, indirect, în schimbarea regimului sirian, putinist, debarcat de suniți din pricina prăbușirii grupării șiite Hezbollah, o interpusă a Iranului, sub loviturile Mossadului. Următoarele, diplomatice, între care infiltrarea în Cornul Africii și cooperarea trilaterală eleno-israeliano-cipriotă, sunt, spre disperarea ambițiilor imperiale ale Turciei islamiste și ale Frăției Musulmane, tot opera Ierusalimului.

N-ar fi rău ca, în loc să facă în pantaloni de frica Iranului, islamiștilor și Chinei, Europa să pună umărul la consolidarea alături de statul evreu și a Emiratelor Arabe Unite, a unui bastion occidental în Somaliland.