Ce nesimțire, domnilor politicieni. Despre mafia din justiție și antisemitism

Sunt, sincer, siderat de impertinența cu care mai-marii din justiție și mai ales șefele lor de la ÎCCJ și CAB, precum și oficialii de la președintele României în jos își permit să trateze transformarea democrației românești în oligarhie judiciară.

Dincolo de un persuasiv interviu acordat de Laura Codruța Kövesi lui Moise Guran și Vlad Petreanu, săptămâna care s-a scurs n-a conținut mai nimic, în afară de o maree de mizerii.

În afară de antisemitismul deșănțat, chipurile ”de dreapta”, dintr-un Parlament contaminat de derapajele anti-evreiești ale stângii occidentale, săptămâna a mai adus atacuri la adresa jurnalismului independent și încercări de discreditare a excelenților documentariști de la Recorder. M-am solidarizat cu ei și cu întreaga breaslă gazetărească din România – ultima redută a unei democrații sub asalt și sub asediu, care e transformată sub ochii placizi ai lui Nicușor Dan din stat eșuat în stat mafiot și din democrație defectă în oligarhie perfectă.

Așa cum m-am solidarizat – nu de azi de ieri – cu magistrații curajoși care au ieșit și au pus degetul pe rană ori au pronunțat sentințe juste, de la Camelia Bogdan la Daniela Panioglu și de la Raluca Moroșanu la colegul onest pe care ea l-a susținut public, Laurențiu Beșu.

Țara și politicienii ei

În timp ce elita din justiție și publicistică a ieșit cu vitejie, a depus mărturie, a demonstrat și riscă în permanență injuria, insulta, calomnia și represaliile, politicienii se arată lași.

Pe mulți din cei care ar face totuși câte ceva pentru a nu lăsa România să alunece în nedreptate totală și, prin urmare, în Asia putinistă, islamistă și comunistă, îi sperie obrăznicia discursului agresiv și înșelător al partidelor, judecătorilor și instituțiilor aliniate Liei Savonea, lui Predoiu și camarilelor lor masiv manipulatoare.

Aliații lor ziși fals ”suveraniști” se dau patrioți, deși sunt dimpotrivă. L-au provocat cu succes neașteptat pe Silviu Vexler în Parlament și sunt pe cai mari, deși întreaga suflare românească ar face bine să știe că ultranaționaliștii și ortodoxiștii antisemiți în chestiune ar închina țara mai degrabă ieri decât mâine Rusiei lui Putin. Acum încearcă să se alieneze trendurilor extremiste globale nu doar ca să smintească poporul și să adune gloate de susținători, instrumentalizând ura pe evrei întru abaterea atenției de la problemele reale ale țării și ale Europei, ci și pentru obținerea de sprijin de masă pe cale ultranaționalistă.

Pentru că nimic nu spală creiere mai eficient decât naționalismul și apăsatul pe claviatura identităților religioase precare.

Partea cea mai tristă e tăcerea unei elite politice intimidate. Sau complice

Prea puțini din liderii politici dîmbovițeni și consilierii lor îndrăznesc să iasă și să explice, public, care e jocul infam al nemernicilor, care au transpus revendicarea lui Dan Voiculescu (de a lua ”justiția ca să aibă întreaga putere”).

Mulți români sunt împiedicați deci să vadă clar și să nu lase ticăloșia mafiei de la CAB, CSM și ÎCCJ să prevaleze și să continue persecuțiile asupra magistraților onești, inițiate când judecătoarea care l-a condamnat definitiv pe ”Varan”, Camelia Bogdan, a fost dată afară din magistratură.

După care, sub ochii indiferenți ai multor români, s-a aplicat un model similar de prigoană altor juriști neobedienți, ca Cristi Danileț sau procurorul Bogdan Pîrlog, cel mai sancționat magistrat european. Nepăsarea față de soarta lor și a altora e otrava cea mai virulentă care atacă la baionetă corpul politic, social și național românesc. Pentru că-i încurajează peste măsură pe mafioți, descurajându-i pe mulți români să se dezbare de fatalismul tradițional, să iasă în stradă, să lupte, să nu cedeze, în speranța că vor veni mai-mari din Vest să-i tragă de mânecă pe colegii lor din Est.

Nu vor veni. Europa are probleme proprii mai spinoase decât oricând

Vesteuropenii au prea multe pe cap cu Rusia și SUA, precum și cu populismul, islamismul și imigrația lor musulmană debordantă, precum și cu banii Frăției Musulmane răspândind antisemitism genocidar. Toate acestea îi omoară tot mai rapid. Prea rapid ca să mai aibă timp și chef să reacționeze la treburi românești.

Fatalismul multor români e susținut de prostia potrivit căreia totul ar fi prea complicat și nu s-ar putea rezolva, precum și de manipularea pretinzând că am avea alte probleme decât corupția din justiție.

Nicidecum. Rezolvă corupția din justiție, obținând demiterea, la nevoie prin proteste de amploare, a celor doi-trei tartori ai mafiei care sugrumă magistratura și vei lansa semnalul necesar reformării și primenirii sistemului.

Odată pus în mișcare, bulgărele nu se va mai opri. O știe și mafia, de aceea ține cu dinții de menținerea în funcții a unor Savonea, Predoiu și Voineag și atacă la baionetă pe cei care au lămurit, clar, explicit și convingător, de ce nu mai sunt tolerabili în demnitățile lor. Fatalismul e însă letal.

De ce ar putea bulgarii ceea ce nu izbutesc românii? Suntem europeni, sau ce? Fără reformă rămânem captivi. Iar statul – bârlogul celor 40 de hoți.

E fatal să nu ne mai putem elibera în veci de sugrumarea democrației prin impunitatea din justiție? Evident. E fatal să ne întoarcem, în chestiunea antisemitismului, la aberațiile și crimele anilor 30/40? Bineînțeles.

Cât despre președinte…

Sunt de părere că putem net mai mult decât am izbutit până acum. Nicușor Dan nu trebuie lăsat să se ascundă îndărătul vorbelor goale. Ca de pildă ”Sunt chestiuni foarte serioase și ele trebuie probate”. Știm că sunt ”foarte serioase”: oare de ce vrea Nicușor să vândă castraveți grădinarilor? Cât despre ”trebuie probate”: mărturiile magistraților curajoși constituie probe. Niciun denigrator n-a putut dovedi contrariul celor susținute de ei. Sau lipsa lor de fiabilitate.  

În fine, a spune, ca Nicușor Dan, că problema combaterii mafiei din magistratură ”nu este o chestiune de slogane sau de cine strigă mai tare”, e un mod respingător de a-i denigra elegant pe românii care au ieșit din nou în stradă pentru o justiție curată, în ultimele săptămâni, în urma difuzării documentarului Recorder. Oare pentru a câta oară, în 36 de ani? Pentru a câta oară se văd siliți românii să sfideze frigul și să îndrepte, în stradă,  deciziile și legile strâmbe ale unei clase politice ticăloase, corupte și crapuloase? Chiar pare să nu le fie rușine, domnilor politicieni.

Care le ascund românilor urgența rezolvării unei situații interne insuportabile pentru o țară confruntată cu pericole externe multiple și acute. Între ele figurează amenințarea Rusiei, un NATO pe cale de dezintegrare, sub impactul doctrinei Monroe adoptate de administrația Trump și o Europă tot mai instabilă, icnind sub povara antisemitismului și pro-terorismului din instituțiile ei. Acest continent care a fost decenii la rând reazăm, riscă în prezent implozia.

Ce se va alege atunci de o Românie care nu și-a rezolvat problemele din justiție, ci e pradă unei hulpave oligarhii mafiote?