Ce înseamnă acordul UE pe fondurile înghețate ale Rusiei pentru războiul ucrainean?

Ucrainei i se va oferi un nou împrumut avantajos. Atât. Nu tu fondurile înghețate ale Rusiei, nu tu rachete Taurus, nu tu Tomahawk. Totuși, președintele Ucrainei s-a arătat recunoscător.

Ce era să facă bietul Zelenski altceva decât să ”mulțumească”? Asta i se cere de pretutindeni. Din America, din Europa, de peste tot. Ca și cum nu lui Zelenski ar trebui să-i mulțumească Vestul (inclusiv SUA) pentru apărarea, cu sângele și eroismul ucrainenilor, a valorilor occidentale și a teritoriului Europei, despre care toată lumea știe că ar veni la rând să fie îngenuncheat de Moscova, dacă forțele Kievului ar claca.

Dar pentru ce să mulțumească? Pentru că  Ucraina nu primește banii înghețați ai Rusiei spre a plăti cu ei armele necesari apărării în următorii doi ani?

Europenii nu au putut cădea de acord asupra dezghețării fondurilor Moscovei spre a sprijini Ucraina, trădând-o odată în plus, după ce Rusia lui Putin l-a amenințat personal pe premierul belgian Bart de Wever, iar Belgia n-a cedat rugăminților cancelarului german Merz de a-i da Kievului banii Rusiei, reținuți de o bancă belgiană.

În schimb, europenii s-au înțeles să-i dea Ucrainei un credit fără dobândă. Nici la asta n-au vrut să pună umărul Cehia, Slovacia și Ungaria. E vorba de 105 miliarde de dolari până la finele anului 2027.

Cancelarul Merz a elogiat decizia creditării fără dobândă a Ucrainei drept un ”semnal clar adresat lui Putin că războiul nu e profitabil”. Și în timp ce Președintele Ucrainei, Zelenski, le mulțumea liderilor europeni. Rusia a salutat entuziast ”înțelegerea” liderilor UE, afirmând, potrivit DLF, că ”rațiunea a învins”, și că li s-ar fi aplicat o palmă ”belicoșilor” nemți, Merz și Ursula von der Leyen.

În realitate, curajosul Zelenski a fost trădat de frica de moarte a lui Bart de Wever și de slăbiciunea, lăcomia și prostia unor europeni, care au alimentat, public, speranțe fale și așteptări neîmplinite, compromițându-și o dată în plus credibilitatea. Puțină, cât mai era.

Merz, politician 100%, încearcă să vândă eșecul său personal ca pe un ”mare succes” și un ”semnal clar” adresat dictatorului.

În fond însă, pare să fie invers. Ne aflăm, aparent, în fața unui nou eșec major. L-a iscat incapacitatea vizibilă a Vestului de a-i arăta lui Putin pisica, de a semnaliza unitatea Europei și solidaritatea ei cu Ucraina. L-a provocat neputința de a-l descuraja pe dictatorul agresor să mai investească într-o aventură militară pe care n-o poate câștiga pe câmpul de luptă, motiv pentru care se străduiește s-o obțină prin trădarea Kievului, a lui Zelenski personal, de către prea lașii ori inepții parteneri și aliați occidentali ai curajoșilor ucraineni.

În ce privește afirmațiile negociatorului șef Dimitriev, potrivit cărora ”rațiunea” chipurile ar fi ”învins”, pocnindu-i în figură pe”instigatorii belicoși” din Germania, adevărul e la polul opus. Nu rațiunea, ci frica s-a impus. Frica premierului belgian, provocată de amenințările lui Putin. Și lașitatea unor europeni răsfățați prea multă vreme de prea mult bine, care au ajuns, vai, să se înfricoșeze și de umbra lor. În fine, un rol nefast au jucat, pe lângă cehi, slovaci și unguri, liderii de la Paris și de la Roma, care au refuzat să acorde Belgiei ajutorul cerut în vederea protejării financiare și juridice a micului regat, pentru cazul în care premierul belgian ar fi fost de acord să dezghețe fondurile rusești, stocate la Bruxelles.

Totuși, există și un sfert plin al paharului, care-i permite lui Merz să califice înțelegerea drept un succes. Ucraina nu va trebui să ramburseze creditul obținut decât după ce Rusia plătește despăgubiri de război. Iar UE (care e obligată să-și procure la burse banii împrumutați Ucrainei) își rezervă dreptul de a folosi fondurile înghețate ale Rusiei, în conformitate cu dreptul internațional, pentru cazul în care Moscova va refuza să plătească reparații de război.