Punem mâna în foc pentru Nicușor și Antonescu? Securitatea, CNSAS și Mucius Scaevola în campanie

Unele glasuri responsabile din spațiul public românesc resping, ca josnice, bănuielile cu privire la colaborarea cu Securitatea planând asupra lui Nicușor Dan și Crin Antonescu.

”Prin acţiuni de manipulare a opiniei publice cu informaţii de la CNSAS trunchiate sau deformat prezentate, care aruncă suspiciuni asupra unor membri ai instituţiei şi a instituţiei în ansamblul său, nu doar că se demonetizează sintagma de “colaborator al Securităţii”, ci se aruncă în derizoriu activitatea CNSAS. Ceea ce este grav”, scrie Melania Cincea în ”Puterea a Cincea”, respingând bănuielile de colaborare cu Securitatea planând asupra unor candidați la președinție, precum Crin Antonescu și Nicușor Dan.

E lăudabil că jurnalista încearcă să demonteze posibile dezinformări și manipulări de natură să umbrească biografia celor doi. De elogiat e și combaterea tentativelor de prejudiciere a imaginii luminoase a unor instituții importante pentru democrație și stat de drept.

Publicista deplânge între altele ”scoateri din context” și, mai ales, că s-ar ”pune în umbră” documente ale CNSAS, care ar atesta că cei doi n-ar fi colaborat cu Securitatea. Ziarista sugerează că învinuirile la adresa lor ar fi manipulări.

Cazul Antonescu

În apărarea lui Crin Antonescu, doamna Cincea alege să manifeste totală încredere în afirmațiile candidatului la președinție (fost pucist parlamentar și uselist, împreună cu Ponta, în 2012, când securiștii și-au pornit contrarevoluția în contra reformelor necesare integrării în structurile euro-atlantice) precum și în adeverințele CNSAS, de parcă acestea din urmă ar fi un verdict absolut, inatacabil, indicând o omnisciență rezervată de regulă aserțiunilor de sorginte divină.

Scrie doamna Cincea, în context: ”după ce citeşti documentul CNSAS, după ce asculţi și explicațiile lui Crin Antonescu și ale fostului său coleg referitor la care, ni se spune, “a dat declarație”, rezultă că domnul Antonescu nu s-a dus la Securitate, benevol, ca turnător, ci a fost chemat la Securitate, împreună cu alte persoane, ca urmărit, și i s-a cerut o declarație. Or, e limpede, o astfel de declarație, cerută de o instituţie a unui stat totalitar, nu era facultativă.”

M-am înduioșat. Ce frumos! Ce minunat!

Poliția politică și Mucius Scaevola

Mi-am amintit de eroul roman, Gaius Mucius Scaevola. Cum a încercat acest patriot să-l ucidă pe tiranul care-i asedia patria, ducându-se în tabăra inamicilor etrusci ai Romei. Cum a greșit, a fost capturat și pus de conducătorul vrăjmașilor, Porsenna, să trădeze, cum a fost torturat și i s-a băgat mâna în foc, ca să dea declarații despre alți conspiratori romani, cum Scaevola – ”mână stângă” – a rezistat, din patriotism și simț al onoarei, torturii, fiindcă era de părere că trupul său nu are valoare dacă nu-și poate păstra demnitatea. Și cum Roma l-a cinstit ulterior pentru eroismul și patriotismul său.

Cât privește Securitatea, era ea la fel de nemiloasă ca Porsenna față cu Gaius Mucius Scaevola? Referindu-se la cea dată de Crin Antonescu, doamna Cincea hotărăște că, o astfel de declarație, cerută de o instituţie a unui stat totalitar, nu era facultativă” .

Mă tem că jurnalista se înșală. Și mie și altora, Securitatea ne-a cerut declarații. Nu le-am dat. N-am avut de rezistat unor suplicii de felul celor îndurate de Scaevola. Spre surprinderera mea, am scăpat teafăr.

Nu eram conștient că a nu da declarațiile solicitate e un act care va fi sau poate fi considerat ostil regimului comunist și că putea antrena efecte negative foarte neplăcute asupra mea și a familiei mele?

Ba eram. Dar știam că a da relațiile cerute ar însemna să nu mă mai pot uita în oglindă.

Încrederea în CNSAS

Apoi, CNSAS e doar o instituție a ”statului eșuat”, cum i-a zis fostul președinte Iohannis. A ”statului securist”, cum i-am zis eu. Ca instituție CNSAS e, din nefericire, departe de a fi primit toate documentele și arhivele fostei Securități. Și nici dacă le-ar fi primit n-ar fi omniscientă. Ori pe cale de a funcționa ireproșabil.

Înseamnă toate acestea că Antonescu și Nicușor Dan sunt sigur vinovați de colaborare cu poliția politică? Nu. Până la irefutabila probă contrarie, nu înseamnă câtuși de puțin așa ceva.

S-a furnizat această probă? Nu sunt specialist ca să mă pronunț, dar nici sută la sută sigur că acuzațiile vehiculate în presă ar fi total lipsite de temei.

Da, prezumția de nevinovăție contează, e validă și trebuie respectată.

Dar funcția prezidențială e prea importantă, pentru ca o presă responsabilă să nu semnaleze suspiciuni plauzibile. Să nu le dezbată, să nu le analizeze, să nu le comenteze.

Mai ales, când acestea din urmă sunt coroborate de context. Când sunt întărite de comportamentul amoral al candidaților, de evidența ipocriziei personajelor discutate, de nerespectarea sistematică a propriului cuvânt, de evidenta lor ahtiere după putere, precum și de fapte incompatibile cu minima moralia. Întrucât avem dovezi clare că acestea îi caracterizează în bună măsură pe amândoi, nu cred că li se poate da absolvirea reclamată de jurnalistă.

Argumente pro și contra

Dar nu se pot contraface documente?

Ba da. Dar putința nu trebuie confundată cu faptul.

E credibilă sursa, ”Realitatea TV, primul post care a constituit sursa prezumtivei ”dezvăluiri” despre Nicușor Dan?

Defel. E o sursă complet discreditată. Dar dacă un extremist spune, prin absurd, și altceva decât obișnuita propagandă, nu înseamnă că adevărul pe care l-a articulat întâmplător ar fi o minciună pentru că l-a formulat el.

Nu putem pune totuși mâna în foc pentru Nicușor Dan, de vreme ce ”au fost alte semne de întrebare, de natură tehnică, privind redactarea zisului “document”, demontate imediat de cercetători ai CNSAS, care au subliniat falsul”, cum scrie doamna Cincea? Nu confirma CNSAS, ”câteva luni mai târziu…minciuna şi manipularea, anunțând că, în urma investigațiilor în arhiva proprie, a rezultat că nu există niciun document care să ateste că Nicușor Dan a fost colaborator al fostei Securități?”

Hai să fim serioși. Las la o parte formularea ambiguă cu privire la ”semnele de întrebare …demontate imediat”. De ce mă tem, în schimb, că nu putem pune mâna în foc pentru Nicușor Dan pe baza verdictelor CNSAS?

Pentru că prea des am văzut cercetători ai CNSAS care, între multe alte nefăcute, găseau vinovați parțial imaginari în ”fenomenul Pitești”, or absolveau de vină Securitatea anilor 70 și 80, validată aberant, chipurile ca ”non-criminală”, până și de sentința ÎCCJ în dosarul morții disidentului Gheorghe ”Babu” Ursu. Care fusese asasinat sălbatic, cu mâna Securității, a Miliției și a unor criminali de drept comun, în beciurile aparatului represiv comunist. În anii 80. De către Securitatea pasămite ”patriotică”. Pentru că, victima ei nu tolerase punerea în pericol, la un viitor cutremur, a vieților bucureștenilor din casele zdruncinate din temelii de mega-seismul din 1977.

Înseamnă cele de mai sus că verdictul experților CNSAS în privința celor doi e cert eronat? Nicidecum. Doar că instituția și cercetătorii ei fie au dreptate, fie nu știu, fie nu spun tot ce știu. Cu totul reprobabil e și faptul că poporul român care e pusă să-l aleagă sau să opteze pentru un contracandidat nu-și poate face singur o părere despre conținutul declarației lui Crin Antonescu, pentru că CNSAS a restricționat accesul la nota respectivă, în ideea că legea nu ar permite-o, în acest stadiu. Din nou, nu sunt jurist, dar în calitate de cetățean, sunt siderat că legea nu favorizează dreptul la informare a electoratului, ci ține să păstreze secretă o declarație, despre care un personaj foarte controversat afirmă, azi, că era nu doar ”benignă”, ci i-ar fi fost ”favorabilă” celui despre care Crin Antonescu dădea informații la Securitate.

Cu atât mai curios este că, așa ”benignă” fiind declarația, pasămite, candidatul aflat în fața unui scrutin decisiv, nu o dă el însuși publicității (1). Pe bună dreptate, ”Germina Nagâț, membră în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNAS) afirmă că nu este de acord cu restricționarea accesului public la notele de constatare emise de instituție”, după cum notează G4Media(2).

E un fapt, în schimb, că sub regim comunist nu trebuia să fii patriot sau erou de rangul unui Mucius Scaevola ca să refuzi o declarație securiștilor. Convocat sau nu la Securitate, nimic nu-l obliga pe Antonescu s-o dea.

În plus, eroul roman își iubea poporul, nu-l disprețuia cum îi desconsideră Nicușor Dan pe alegătorii români, de vreme ce a refuzat repetat apariții la TVR împreună cu contracandidați mai merituoși, ca Daniel Funeriu.

Înseamnă acest dispreț față de electorat, deci față de națiune, că ar fi turnător? Defel. Dar nici note bune din oficiu nu prea cred că merită. Ori scutirea de dezbateri și vreo încredere specială că s-ar fi comportat ireproșabil în comunism.

Spus altfel, a candida la președinție într-o democrație implică nevoia unei transparențe ieșite din comun cu privire la trecut și la modul în care e abordat azi. Nu mi se pare deci inutilă sau imorală o dezbatere în amănunt a trecutului și prezentului unor candidați ca Nicușor Dan și Crin Antonescu, bănuiți de colaborare cu Securitatea, ori a legilor și instituțiilor care preferă transparenței opacitatea.

………

Note (1) Un membru al CNSAS, Răzvan Popa, afirmă că restricționarea accesului la nota de constatare reprezintă o premieră și “cineva va trebui să facă un pas în spate. A big one”.

(2) CNSAS publicase marți o adeverință. Potrivit ei, ”Antonescu, candidatul PSD-PNL-UDMR la prezidențiale, a dat o declarație la Securitate despre un coleg profesor de la Școala Generală Niculițel (Tulcea), dar nu i se poate atribui calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, poliția politică a regimului comunist. Crin Antonescu a spus ulterior că a dat declarația după ce un prieten a încercat să fugă din România. În premieră, CNSAS a restricționat accesul la nota de constatare care a stat la baza emiterii adeverinței, arătând că doar Crin Antonescu o poate consulta. Antonescu a declarat marți că va cere nota de la CNSAS și o va face publică”, scrie G4Media. Germina Nagâț (membră în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS)) relevă că nu e de acord cu brusca ”restricționare a accesului la notele de constatare votate ca adeverințe, acces care a fost permis timp de 17 ani. Și nu o să-mi schimb opinia, indiferent cum îl cheamă pe titularul adeverinței cu pricina”. Punând degetul pe rană, Germina Nagâț mai observă: “încă de la prima adeverință emisă de Consiliu după schimbarea legii de funcționare, în martie 2008, Colegiul – sau, mai bine zis, TOATE Colegiile! – au permis consultarea notelor de constatare care au stat la baza acestor acte administrative”.