Crin Antonescu, Nicușor Dan și restul. Și iresponsabilitatea noastră

Pe Polymarket, Crin Antonescu ar fi trecut în față și Nicușor s-ar prăbușit. Pe ultimele două sondaje privind alegerile prezidențiale (inclusiv Atlasintel – care a fost cel mai corect la primăria București și l-a dat câștigător substanțial pe Nicușor), Crin Antonescu intră în turul 2 cu Simion, citeam recent, râdeam în hohote și, fără lacrimi, plângeam. În timp ce hohoteam, mă întrebam:

Cine pe cine a întrecut? Antonescu, omul care dădea declarații la Securitate împotriva unui anume C.S, (iar CNSAS ascunde ce anume a declarat Crin Antonescu poliției politice comuniste), pe Nicușor Dan, despre care circulă documente că și-ar fi turnat colegii de olimpiadă, astfel încât unul n-a mai primit permisiunea să plece.

Mă iau cu mâinile de cap.  

Securitatea, sângeroasa, criminala poliție politică a lui Ceaușescu, un serviciu secret comunist care a reprimat, torturat și ucis în voie și în masă, decenii la rând, rămâne, după 35 de ani de la Revoluție, misterioasa forță din fruntea agendei electorale românești. Iar CNSAS, departe de a ne lămuri, ne aburește.

Asta da, ”performanță istorică”. Datorată, evident, lustrației. Care nu s-a făcut.

Și cum nu s-a făcut lustrația, nu s-a realizat nici maturizarea și culturalizarea electoratului statului securist. Care, în loc să măsoare niște candidați după congruența dintre vorbe și fapte, dintre promisiuni și realizări, dintre ce-au fost și ce-au rămas, continuă să insiste să-i judece după ureche și să-i înjure pe cei care cârtesc, când îndrăznesc să se atingă până și c-o floare de aleșii lor minunați.

Cine ce realizări are? La capitolul reușite, unii sunt aproape de zero. De pildă Antonescu. Spun aproape, fiindcă, din unghiul regimului postcomunist al României, somnorilă cel recent extras din freezer, care există pe salariul soției de ani buni, e un fel de Ilie Pintilie, Vasile Roaită sau Filimon Sârbu, eroii epurați etnic ai panteonului comunist.

Căci, alături de Ponta, Crin figurează ca unul din glorioșii co-autori ai puciului din 2012. Regimul lor post-comunist, zis și uselist (deși era în primul rând unul GRIVCO, de tip voiculescian) avea, după un intermezzo ”tehnocrat” de un an să culmineze cu epoca de aur Dragnea și să se verse în statul eșuat al lui Iohannis. Toate s-au petrecut în deplina absență a preopinentului Crin. Grație salariului de europarlamentar, iar apoi de comisar europen al soției, Adina Vălean, refrigerarea sa nu fusese o operațiune uselistă prea dureroasă. Iar acum că sistemul are urgentă nevoie de o docilă paiață la Cotroceni, floarea a fost supusă trezirii din marea adormire și unui dezgheț atât de ”spectaculos” încât proaspăt decongelata a ajuns, abia extrasă din groapa cu gheață, să-l bată în sondaje pe vivacele fondator al USR.

Cum a reușit acest Ilie Pintilie, Vasile Roaită și Filimon Sârbu somnolent și frigorigen să-l întreacă pe Nicușor Dan? Nu sunt ”performanțele” colegului său de nefăcute useliste, Ponta, net mai multe? Ba sunt.

Ponta se știe în culpă ba cu apă, ba cu foc  pentru moartea multora, la inundații, la Colectiv. Și poate, cine știe, și pe caldarâmul pe care sfârșea procurorul Panait, după cum afirmă unii. Ceea ce nu-l împiedică să se vrea la Cotroceni, în vârful serviciilor și la putere.

S-a spus că Ponta s-ar fi auto-detonat, mărturisindu-și vina pentru viitura de care a scăpat Serbia, spre a năpăstui cu ea localitățile românești. Să fim serioși. Acest bla bla penibil servește de alibi baronilor din USR și celor care au trădat-o pe Lasconi pentru Nicușor Dan, a căror operă nemuritoare rezidă în nesimțirea și insolența strigătoare la cer cu care au evocat, pe bază de sondaje mincinoase, amenințarea unui prezumtiv scrutin de balotaj Ponta-Simion.

Cât despre Simion, care are interdicții de circulație în Republica Moldova și în Ucraina, ce să mai spunem? Realizarea lui principală pare a fi că a descoperit foarte recent, după mai bine de trei ani de război, că ”Rusia este cea mai mare amenințare pentru noi ca popor”, iar Putin ”criminal de război”. Or, despre toate acestea n-am auzit nimic de la el când îl susținea puternic pe secu-legionarul Călin Georgescu, iar lângă el, numărul 2 în AUR, era Claudiu Târziu.

Oare de ce? Și oare de ce cred unii că Nicușor Dan ar fi cu adevărat mai bun decât Simion, în ciuda favoriților primarului, între care un om de afaceri cu iz de puciosă ca Matei Păun?

Ce dimensiuni are discrepanța ca de la cer la pământ dintre promisiunile lui Nicușor Dan și realizările sale ca edil al Bucureștilor? Pe acest subiect nu e nevoie să ofer multe detalii. Mi-a luat-o înainte, în mod fericit și persuasiv, Valeriu Nicolae în ”Genialul Nicușor Dan și porcii lui zburători. Trădări, afaceri, compromisuri”, din ”Starea Impostorilor 96”. Care ne amintește, între altele, și despre muierea coloanei vertebrale ”anti-corupție” al lui Nicușor Dan.

Prea tare n-o fi fost ea, biata coloană, vreodată, de vreme ce edilul capitalei a ajuns rapid un encomiast al lui Nicolae Ciucă, omul lui Iohannis, Bode, Rareș Bogdan și alți mari ”cavaleri” ai ”anti-corupției și reformei”. Care s-au debarasat in corpore de USR, spre a nu fi obligați să îndrepte în România justiția. Ceea ce nu i-a împiedicat mai nou pe granzii USR în frunte cu perechea de vis Moșteanu-Fritz, să se înhame la carul lor, ca să-l scoată câștigător pe Nicușor Dan.  

Ce scuze au alegătorii acestor inși, care se tot întrec unii pe alții mai ales în șmecherii, aranjamente, angajamente neonorate, ipocrizii, duplicități, trădări și infamii?

Din unghiul meu? Niciuna. Nicio orbire, nicio prostie, niciun calcul tactic, electoral, nicio beție, nicio nebunie nu justifică ștampilarea unuia din acești indivizi ajunși să pună mâna pe pâine și cuțit nu doar pe baza vicleniilor lor sordide, ci și din pricina delăsării noastre cumplite. În ideea că ar merge și așa.

Nu, doamnelor și domnilor. Nu mai merge ”și așa”. Ar fi iresponsabil să li se lase acestor inși țara pe mână, chiar dacă n-ar exista alternativă. Și, după cum am arătat repetat, există.