Evacuarea din civilizație. Complotul putinist de la Casa Albă

Ce-a avut loc vineri la Casa Albă? Potrivit indiciilor existente, un complot putinist la cel mai înalt nivel. Care a produs expulzarea de la Casa Albă a președintelui Zelenski. Rezultatul ei va fi evacuarea, să sperăm vremelnică, a Statelor Unite din civilizație.

Ce face, de fapt, America lui Vance?

În timp ce nobilul rege al Angliei, Charles, îl primea pe președintele Zelenski în patria democrațiilor moderne, republica americană se scufunda într-o istorică beznă. Una fără precedent pentru nordul lumii noi. Una pe care mulți speraseră s-o poată evita.

După un deceniu și jumătate de groaznice derapaje ale stângii extremiste democrate, americane, care făcuse ample concesii Rusiei, Chinei și Iranului, înainte ca SUA să fie pocnite în obraz de agresiunile Moscovei și interpușilor iranieni din Ucraina și Israel, a venit vremea extremei drepte, republicane, să acapareze puterea. Și să derapeze gravissim, angajându-se în amețitoare viteză, după doar 39 de zile la cârmă, să transforme superputerea din farul libertății globale, într-o cloacă izolaționistă, aliniată celor mai barbare dictaturi totalitare, în credința imbecilă că niște oceane ar apăra, chipurile, stilul de viață american.

Noilor potentați de la Casa Albă, în frunte cu J.D. Vance, intelectualul din cuplul format cu narcisistul aparent semianalfabet care e Trump, nu le place decât puterea și propria imagine, dar nu și Ucraina, care luptă pentru ființa și libertatea ei, ori liderul ei erou.

Care a jucat va banque, plus, potul, ducându-se la Casa Albă prea puțin pregătit și prea dispus să se lase enervat. Așa că a pierdut. Circumstanța lui atenuantă este că era disperat.

Zelenski pare să fi crezut că nu-și poate permite să rateze ultima șansă de a-l convinge pe președintele american să nu se lase dus cu preșul de dictatorul de la Kremlin. Liderul ucrainean subestimase foarte serios viclenia și abilitatea machiavelică a lui J.D. Vance de a juca un teatru toxic, ca să-l enerveze și, mai ales, să-l inflameze pe Trump, stimulându-i președintelui american glanda narcisiacă, incapabilă să suporte ”lipsă de respect”.

Complotul: un atentat premeditat și temeinic aranjat, pe tema ”lipsei de recunoștință și respect”

Scenariul bine pregătit al complotului a inclus prima replică a summitului, cea a lui Trump lăudându-l echivoc și, în fapt, ironic pe Zelenski pentru ”eleganța” cu care venise îmbrăcat.

Ajutat de pe margine, de Musk, care a transmis sardonica remarcă pe Twitter, precum și de o voce jurnalistică aparent pusă să întrebe de costumul lipsă al oaspetelui ucrainean, complotul a continuat cu Vance. Vicepreședintele a preluat din zbor bățul băgat prin gard de amantul extremistei republicane Marjorie Taylor Greene, un ”jurnalist” care a pus dementa (și probabil din timp pregătita) întrebare, adresată unui președinte cu țara în război, dacă posedă un costum și de ce nu-l poartă (ca să se arate ”respectuos” față de gazde, ca și cum altfel nu s-ar putea).

Vance a preluat tema astfel pregătită și a provocat cu ea, în mod vădit, scandalul din Oval Office, acuzându-l absurd și fără bază factuală pe președintele Ucrainei, Zelenski, de o imaginară ”lipsă de recunoștință” și ”lipsă de respect”. Acuză mincinoasă, inventată, dar astfel instrumentată, încât să-i convingă pe americanii naivi că Zelenski ar fi, chipurile, un belicos, care ar disprețui Statele Unite, pe liderii lor, pe alegătorii care i-au votat și, prin urmare, ar încerca să-i manipuleze pe contribuabilii americani în scopuri oneroase, ca să se îmbogățească pe spinarea lor.

Sunt, dimpreună cu răstimpul neobișnuit de îndelungat al spectacolului oferit telespectatorilor la Casa Albă, prea multe prezumtive ”coincidențe” aici, ca să fie probabilă o înlănțuire întâmplătoare de evenimente nefericite. Iată de ce teoria punerii în scenă a complotului (în interes putinist) pare probabil corectă.

Nici Putin n-ar fi putut dezinforma mai abil. Vance a mințit conștient și deliberat, exacerbând greșelile comise de Zelenski, în tentativa ucraineanului de a salva ceea ce înțelepciunea convențională consideră că e vitalul ajutor american. Fără de care mulți analiști cred că forțele ucrainene nu ar putea evita înfrângerea.

Ce urmărește America lui Vance

Așa că Vance, diabolicul, a izbutit să-și enerveze musafirul și, grobian la culme, să dea afară de la Casa Albă pentru prima dată un oaspete străin, vicepreședintele Americii câștigând în contra intereselor Ucrainei, ale Europei, ale civilizației și ale SUA. În care o consistentă majoritate continuă să fie de partea Ucrainei, în vreme ce o notabilă minoritate republicană nu e de acord cu Trump și Vance, iar o majoritate republicană detestă să i se mai dea Kievului bani sau ajutoare americane, de parcă forțele ucrainene n-ar apăra și Vestul, statele NATO și, implicit, SUA.

Această majoritate e izolaționistă. În fruntea ei e o moral jegoasă clică extremistă, pro-rusă, cu J.D Vance, Tucker Carlson și alții ejusdem farinae la cârmă, care crede, pentru că a înghițit propaganda Kremlinului, sau se preface a crede, că Putin ar fi, chipurile, ”creștin, care face bine pentru că nu-i suportă pe homosexuali”, cum reliefa un jurnalist american de la Commentary. Această clică pe de o parte ineptă, pe de alta scelerată, pentru că e indiferentă la fapte, la valori etice și la agresiunea rusă, vrea ca Ucraina să piardă războiul.

Tot restul, cu tot cu acordul pe minereuri, (aflate, în mare parte, în zona ocupată a Ucrainei) cu ”uite armele, nu mai dăm armele”, ”uite pacea, văd că nu vrei pacea”, sunt macabre puneri în scenă, o comedie de prost gust documentând că echipa de la Casa Albă, care distruge sub ochii noștri alianțele americane, e complet indiferentă la pericolul destabilizării globului și, totodată a Americii, din pricina alianței ruso-sino-iraniene.

Ce pot face vocile responsabile

Ceea ce vedem e o degradare chiar mai accentuată, mai abruptă și mai pernicioasă și pentru americani, a politicii externe a SUA, decât cea amorsată de democrații conduși de putinofilul Obama, ajunsă, sub Biden, la apogeu prin debandada retragerii americane din Afganistan și summitul lui împăciuitorist, cu Putin, de la Geneva. Care a lăsat Rusiei cale liberă să cotropească Ucraina vecină și a împiedicat forțele Kievului să obțină victoria când i-ar fi putut înfrânge pe agresorii ruși. Iată o trădare mai sinistră decât cea a intereselor occidentale, de către Chamberlain și Daladier, în fața lui Hitler, la München, la 29 septembrie 1938.

Situația e cu atât mai gravă cu cât degeaba un Congres responsabil, ajutat de senatori republicani care înțeleg ce i se face Americii la ordinele actualei echipe de la Casa Albă, ar iniția suspendarea lui Trump. Ar veni la putere un J.D. Vance mai rău decât președintele.

Ar fi nevoie de o ridicare cu mic cu mare a țării, care să-i convingă pe liderii republicani că America se îndreaptă, cu actuala ei conducere, spre dezastru politic extern, pentru ca democrații și republicanii să iște împreună schimbarea de macaz necesară.

În doar 39 de zile, echipa Trump s-a discreditat îngrozitor, erodarea credibilității Americii nefiind doar o regretabilă împrejurare, ci o mortală punere în pericol a reformelor interne și, totodată, mecanismul expulzării Statelor Unite din alianțele ei apusene. Ceea ce ar echivala cu evacuarea ei din civilizație.

Tehnologia joacă un rol cheie în degringolada actuală. Fapt e că nimeni n-a izbutit în istorie să demoleze o superputere atât de rapid și de temeinic ca pe America forța destructivă a trufiei-zgârie-nor a lui Trump. Și ca răutatea intrigantă, de asemenea zgârie-nor, a unui politician șiret, lipsit de scrupule și machiavelic, precum J.D. Vance, care greșește grotesc din 10 în 10 ani. La prima sa gafă l-a calificat pe Trump drept ”Hitler”.  Dacă n-ar fi comis-o pe a doua, la 28 februarie 2025, când și-a săvârșit monumentala greșeală de a-l da afară pe președintele Churchill-Zelenski de la Casa Albă, acest ins ar fi putut concura liniștit la președinția Statelor Unite, în 2028, și ar fi avut șanse notabile să se impună. Acum, America este avertizată.

Ce are Europa de făcut?

Va trebui ca țările europene să încerce să-l desprindă pe Trump de sfaturile unor Vance, Musk, Carlson și Gabbard, cu ajutorul republicanilor cu scaun la cap. Poate nu e futil ca, în interesul perpetuării ajutorului american, în condițiile situației dramatice a unei amenințate cu extincția, Zelenski să-i ceară, formal, iertare lui Trump, cu atât mai mult cu cât a greșit și președintele Ucrainei. Dar nu sunt defel sigur că ar ajuta cu adevărat.

În rest, Europa trebuie să plece de la premiza că nu va reuși să-l despartă pe președinte de partea extremistă, putinistă, a anturajului său toxic. Bătrânul Continent trebui să se îmbărbăteze și să pornească la drum, la nevoie, fără americani.

Vor fi de făcut reforme aspre. Vor urma niște ani grei, atât economic, cât și militar, dar cine-și prețuiește libertatea și demnitatea nu se va codi și nu va pregeta.

Cea mai importantă măsură rapidă? Ajutorarea militară a Ucrainei, a Moldovei, a țărilor din prima linie, între care și România, Polonia și, mai ales, statele baltice, astfel încât să reziste. Cum trebuie avansat? Cu Dumnezeu înainte.