În cele 3-4 ore de conferință de presă organizate de Putin înspre finalul lui 2024, liderul de la Kremlin s-a arătat pe de o parte neobișnuit de rezistent, fizic și psihic, pe de alta, extrem de dornic de a semnaliza o prezumtivă soliditate militară, politică și economică a Rusiei.
Potrivit lui, Moscova ar sta ”cât se poate de bine” la toate capitolele și în toate domeniile cheie. Rusia s-ar fi salvat îndepărtându-se, prin invadarea Ucrainei, de marginea prăpastiei. Regimul Putin ar ”câștiga” bătălie după bătălie și s-ar impune pe câmpul de luptă, ar avea o economie ”beton” și o situație financiară ”excelentă”, ”nimic” n-ar sta în calea dezvoltării multilaterale a mumei Rusia și toate ar fi cum ”nu se poate mai bune” în cea mai bună dintre lumi.
Dar cât de tare este Rusia cu adevărat?
A te da ”tare” când ești de fapt la capătul puterilor e un tertip știut și eficient folosit de mai-marii oștirilor și serviciilor secrete, când vor să-și blufeze și să-și demoralizeze inamicii, înșelându-le vigilența spre a le smulge in extremis victoria, după un război pierdut.
Dar a pierdut Rusia războiul? Deocamdată, nu. Dimpotrivă, avansează pe front, profitând de fricile de ”escaladare” ale Vestului și de reticența lui de a ajuta suficient și eficient Ucraina.
Însă prețul pe care-l plătește Moscova pentru fiecare centimetru de teritoriu ucrainean câștigat este exorbitant. A te lipsi zilnic de câte circa 1500 de militari, sau poate chiar mai mult, a pierde zilnic, pe front zeci de tancuri, blindate, obuziere, a sta zilnic cu ochii pe cer spre a detecta și a încerca să dobori dronele ucrainene care-ți vor devasta următorul aerodrom, următorul depozit de benzină, următoarea rafinărie, sau concentrare de trupe nu e suportabil la nesfârșit. Iar pierderile suferite nu sunt substituibile nelimitat. Cu atât mai puțin pentru o țară depopulată ca a Rusiei.
În plus, în 2024, povestea militară nu s-a terminat cu istoria trupelor ruse care avansează în estul Ucrainei, pierzând cu zecile de mii soldați și ofițeri, ci mai conține, spre disperarea Moscovei, incursiunea ucraineană de mare succes în regiunea rusă Kursk, o cucerire care a reclamat recursul la trupe nord-coreene, spre a se încerca zăgăzuirea și contracararea ei.
Concomitent, a mai avut loc executarea, în centrul capitalei ruse, a unui general de rang înalt, tartor al armelor de distrugere în masă ale Moscovei, o lichidare care a scos în evidență vulnerabilitatea țării agresoare și a ofițerimii ei trimise să execute ordine scelerate. Și vin din Vest avioanele franceze Mirage, alte F 16, precum și noi sisteme Patriot.
Cu ajutorul unor sisteme de arme capabile să le ofere ucrainenilor o oarecare superioritate aeriană și cu rachete de tip ATACMS și Stormshdow sau, de pildă, cele din Germania, ca Taurus, care să distrugă ținte rusești tactic și strategic de valoare, situate în Rusia, situația de pe câmpul de luptă ucrainean s-ar putea schimba radical în foarte scurt timp.
E adevărat că trupele ucrainene n-au mai reușit să pună pe picioare serii de ofensive de succes, care reclamă nu doar forțe cu efective și blindate suficiente, ci și o susținută, o constantă superioritate aeriană și de artilerie. Iar rușii mai au rezerve militare importante.
Dar cât timp tabăra proprie n-a capitulat, iar moralul este bun, revoluționarea precarei situații ucraine e foarte posibilă, fiind o chestiune de resurse, de economie și de demografie, ca și de inventivitate tehnologică și militară. Vârsta încorporării ucrainene a fost redusă de la 27 la 25 de ani, dar va trebui, probabil, să se mai coboare acest prag și să se recurgă și la femei, spre a se face față nevoii apărării unui front extrem de lung.
Alternativa ar fi ca Ucraina să capituleze. Ceea ce ucrainenii refuză.
Dar nici Rusia nu stă, demografic, mult mai bine decât net mai mica Ucraină. Date fiind ajutoarele primite din străinătate, în special din china și Coreea de Nord, Rusia s-a descurcat, militar, în 2024. Între altele, grație superiorității Moscovei în drone, în rachete de croazieră și, mai ales, în cele balistice. Și mulțumită controlului aerian rusesc, ca și a lipsei de marină de război ucraineană.
Dar rubla e în mari dificultăți. Sporul de 25% a bugetului militar rusesc e economic demențial și sinucigaș. Forța de muncă industrială a Rusiei e tot mai subțire. Și, date fiind efectivele masiv reduse, zilnic, în ofensive obscen de sângeroase și mai costisitoare în soldați decât oricând, Rusia e departe de a dispune de resursele umane și economice necesare să reziste multă vreme actualului ritm pustiitor al bătăliilor de pe front.
Geopolitice
La toate acestea se adaugă semnul vizibil, clar și indubitabil al slăbirii masive a forței militare ruse prin înfrângerea, strategic cea mai importantă, suferită în 2024 de Moscova: pierderea bazei militare siriene, care n-a mai putut fi apărată din cauza nevoilor frontului ucrainean. Îngenuncherea Rusiei în Siria (mincinos negată de Putin) a venit, nu întâmplător, la pachet cu înfrângerile în serie suferite de aliatul iranian al Rusiei. Iranul, piesă de bază în alianța sino-ruso-iraniană, a pierdut zdrobitor și durabil și în Siria, în care investise financiar și militar enorm, dar și, anterior, în confruntările directe ori prin interpuși cu Israelul, în Liban și Gaza.
Aceste înfrângeri multiple au decurs unele din altele, fiind consecințele directe ale confruntărilor și eșecurilor suferite rând pe rând, pe câmpul de luptă, de țările agresoare ale axei răului totalitar, în fața forțele statelor democratice, Ucraina și Israel, ajutate de SUA, iar în cazul Kievului, și de aliații Americii.
Ca atare, Putin a încercat să se revanșeze destabilizând Europa și Vestul prin război hibrid și generarea de crize politice și de stat precum cea din România.
În plus, ca și Hitler în final de război mondial, Putin a recurs la cacealmaua întăririi moralului rusesc și a demoralizării Ucrainei și Vestului cu mitul armei minune a noului ”V2”, a rachetei balistice cu rază medie de acțiune Oreșnik.
Reconstrucția celei care a distrus recent acoperișul unei case ucrainene din Dnipro a devoalat-o ca produsă, probabil, în 2017, iar nu ca ultramodernă, elaborată din iulie 2023 încoace, așa cum a prezentat-o, mincinos, Putin. Reiese că nu sunt excesiv de periculoase, că Putin nu dispune de multe arme de acest tip și că nu sunt produse lesne și în serie.
Înseamnă toate acestea că Rusia ar fi devenit inofensivă?
Defel. Dimpotrivă. Cu cât e mai slabă, cu atât ar putea reprezenta un risc destabilizator mai mare în Europa. Iar pe moment, Rusia pare să câștige, întrucât acaparează tot mai mult teritoriu în Ucraina.
Dar să nu ne amăgim. Rusia e foarte slăbită și ar putea fi pusă relativ rapid la pământ, pentru cazul unui masiv efort militar occidental.
Ca atare, după bunul obicei al dictaturilor, obișnuite să trăiască din intimidarea, blufarea și smintirea inamicului, Putin trage de timp. Rusia încearcă (nu fără succes) să sperie, să descurajeze, să profite de pe urma prostirii lumii libere. Pe care a învățat că o poate relativ lesne năuci, zăpăci și înfricoșa cu demersuri de război hibrid, cu amenințări și, mai ales, cu unele nucleare. Niște amenințări pe cât de obraznice, pe atât de puțin realizabile, dar psihologic de efect.
Astfel a reușit să determine executivele de la Washington și Berlin să adopte o trategie perdantă de ajutorare minimală a Ucrainei, în ideea de a n-o lăsa nici să moară, nici să învingă.
Kremlinul a mai izbutit să-i înspăimânte pe mulți nemți sau români care optează pentru extremiști de stânga și de dreapta în speranța futilă a îmbunării balaurului rus, despre care se iluzionează că n-ar mai putea fi răpus. Iată de ce l-au ștampilat mulți români, buimăciți de credința că Europa s-ar mai afla în stare de pace și îngroziți de perspectiva celui de-al Treilea Război Mondial, pe delirantul sfertodoct Călin Georgescu, în speranța că filo-rusismul și putinismul său ar putea scuti România de confruntarea cu Moscova. Ori ar ajuta la a împărți cu Rusia prada ucraineană.
Cât de realiste sunt aceste speranțe? Sunt nu doar futile, ci pernicioase. Națiunile care pleacă după fenta Rusiei și o ajută să se impună în Ucraina vor avea de plătit cu sânge mult oalele sparte.
Pe moment, situația nu s-a schimbat pentru Putin. Liderul rus nu poate admite că s-a înșelat, invadând Ucraina, după munții de morți creați de invazia lui. Continuarea războiului e garanția că poporul său nu-l va trage la răspundere. Și reprezintă șansa de a-l câștiga printr-un ”deus ex machina”. Ce l-ar putea opri? Doar America.
Impactul viitoarei administrații americane: se va lăsa Trump prefăcut în loser?
Putin speră, evident, într-un ”deus” de felul președintelui american, Trump. Și în ajutorul putiniștilor din preajma președintelui ales al SUA. De pildă dacă, pe baza sfaturilor lor, noul lider de la Casa Albă va încerca să scape de coșmarul problemei războaielor din răsărit prin întoarcerea la spate a mâinii lui Zelenski, repetând cu Ucraina ceea ce administrația Biden a făcut, în 2024, cu Israelul: să încerce să-i împiedice victoria, spre a obține o utopică înțelegere negociată, amânând singura soluție realistă a conflictului: capitularea agresorului.
Nici cu Rusia, nici cu Iranul și nici cu interpușii lui teroriști nu vor exista acorduri negociate, credibile și durabile, decât după epuizarea și înfrângerea lor militară vizibilă. Pentru că liderii acestei tabere nu sunt inși care să-și țină cuvântul. Regimurile lor nu merită încredere. Ele profită plenar de pe urma oricărei slăbiciuni decelate la tabăra adversă. Orice victorie, inclusiv cele de la masa verde, îi încurajează pe dictatori și le stimulează agresiunile.
Nu e clar ce va face Trump. El e marea necunoscută a anului viitor. De cursul politic al viitorului președinte american, de înțelepciunea și onestitatea sfetnicilor săi și de greutatea pe care o va acorda șeful Casei Albe izolaționiștilor dintre ei va depinde cum va intra Trump în cartea de istorie. Partea cea mai grea a carierei sale politice abia acum începe. Va deveni un om de stat, care, după ce a reușit să zdrobească o formidabilă opoziție internă, se va arăta în stare să pună pe butuci și amenințarea ruso-chineză? Ori se va prăbuși ca un loser, ca un simplu clovn, perdant și eșuat ca om politic, pentru că s-a dovedit incapabil să profite de colosala putere americană, și să resuscite muribunda lume liberă?
E bine ca Trump să fie edificat: promisiunea ”MAGA”, de a conferi o nouă grandoare Americii, nu se va putea îndeplini prin concesii stimulatoare de terorism față de Rusia lui Putin și prin perpetuarea traumei vietnameze, a fricii de victorii a Statelor Unite. Orice înțelegere oneroasă cu Putin va fi invalidată de istorie, spre paguba Americii. Relansarea SUA va fi condiționată de reașezarea globală convenabilă a Americii, prin capitularea inamicilor ei, după operațiuni de schimbări de regim, atât în Rusia, cât și în Iran, în msăruă să refacă distrusa ordine mondială. De altfel, și punerea la punct a Chinei va presupune înfrângerea Rusiei și a Iranului. În speță debarcarea unor dictatori ca Putin și Khamenei.
Nimic altceva nu va funcționa, pur și simplu pentru că în lumea globalizată pacea n-o aduce retragerea îndărătul unor ziduri și redute ci exclusiv victoria în fața vrăjmașilor.
Perspective
Se va putea obține ea fără dislocări de forțe americane? Puțin probabil. Dar riscurile unor astfel de dislocări sunt minime, dat fiind colosalul potențial militar american. Va fi probabil suficientă debarcarea regimului iranian, înarmarea până în dinți a Ucrainei și amenințarea contondentă a Coreei de Nord, pentru ca Rusia să fie relativ rapid în situația de a nu mai putea face față presiunii militare ucrainene combinate cu cea politică a SUA. Înfrângerea ei pe câmpul de luptă ar genera dinamici interne care ar duce la debarcarea lui Putin și, dacă e însoțită de măsurile necesare, probabil la edificarea unui regim pro-occidental.
Pe de altă parte, pare cert că Trump va încerca să împingă Rusia înapoi printr-o combinație de avertismente, intimidări, promisiuni și măsuri economice, înainte de a se vedea obligat să întărească militar și Ucraina, și flancul estic al NATO. Cu cât mai repede vor înțelege și statele europene reticente în a se reînarma rapid și masiv, între care și România, că supraviețuirea lor în fața amenințării ruse, ca și a alianței salvatoare cu SUA vor depinde de voința de a lupta și de sporirea enormă a bugetelor lor militare, precum și de ajutorul dat Ucrainei, cu atât va fi mai bine pentru toți.
În pantomima lui, Putin se preface că ar călări cai mari. Ucraina e și ea parțial epuizată și dă semne să vrea un aranjament negociat.
Ar fi, pentru o Ucraină care se respectă și vrea să dăinuie, unul futil. Rusia s-ar regrupa și ar reporni ofensiva într-un moment judecat drept geopolitic optim.
Dacă Trump nu-i va lăsa pe consilierii săi izolaționiști să-l smintească și să-i dicteze oprirea ajutorului pentru Kiev, dacă își va juca cărțile inteligent și curajos, Putin va fi șah mat. Posibil, la finele anului viitor. Dacă nu, nu. Matul va mai întârzia.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
petre m. iancu, alaturarea numelui Presedintelui Putin de cel al lui Hitler reprezinta o mare prostie(ca sa fiu bland in exprimare). Astept momentul sa inceapa sa se scrie si sa se vorbeasca si despre PACE, nu numai despre razboi, inarmare, infrangerea Rusiei si pericolul, inventat, ca Rusia vrea sa cucereasca si alte teritorii din Europa, o Europa decadenta, fara resurse, aflata intr-o mare criza economica si financiara(dpmdv- o mare ineptie).
Cat despre „Relansarea SUA va fi condiționată de reașezarea globală convenabilă a Americii, prin capitularea inamicilor ei, după operațiuni de schimbări de regim, atât în Rusia, cât și în Iran, în msăruă să refacă distrusa ordine mondială. De altfel, și punerea la punct a Chinei va presupune înfrângerea Rusiei și a Iranului. În speță debarcarea unor dictatori ca Putin și Khamenei.” are legatura cu patologicul si nu am ce sa mai comentez.
PS1 Spre cunoastere: rusii fiind cei mai mari sahisti ai lumii, in politica externa, in domenii de luare a unor decizii strategice gandesc ca in sah(mutari viitoare si consecinte), dar intr-o lume condusa de niste analfabeti nefunctionali, de niste marionete este foarte greu, asteptandu-se(rusii stiu si sunt pregatiti) ca oricand prostul/nefunctionalul sa incerce sa le dea cu tabla de sah in cap.
PS2 Rusofobia dauneaza unei judecati obiective!
Cea mai mare inventie e ca Rusia NU ar ravni si dupa alte teritorii decat Ucraina.
Atunci cand Rusia declara sus si tare ca aspira sa dezmembreze si Polonia si Romania, trebuie sa-i credem.
Lucrul cel mai daunator pentru o judecata obiectiva este rusofilia comunistioda.