Confuzii, halimale. Noi mituri legionare. Și reciclarea altora, vechi

Ce manipulări mai aruncă pe piață extremiștii din România și propagandiștii lor de la unele televiziuni, precum Irealitatea? Și cât de ”creștină” e pretins creștina Legiune?

Mișcările totalitare trăiesc din manipulări, minciuni, propagandă, confuzie și revizionism istoric. Ele țin mai ales la oameni precar informați. Iar în România e plin de oameni apolitici, de cetățeni dezinteresați și dezgustați de fenomenele politice și de naivi care au crezut că povestea Legiunii ar fi una caducă, relegată unui trecut îndepărtat, sau chiar moartă și îngropată pe veci. S-au înșelat. Și sunt ținta unor noi și pernicioase mistificări.

Unul dintre cele mai recente mituri răspândit, între alții, de propagandista Realității Tv, Anca Alexandrescu, sugerează că românii critici la adresa neo-legionarilor (un grup de succesori ai Gărzii de Fier a lui Zelea Codreanu) ar fi (toți sau mai toți) pradă unei mari ”confuzii”.

Legionari (codreniști, simiști și securiști) și Legiunea Străină

Întru smintirea și manipularea multora, propagandiștii și protectorii din presă și rețelele sociale ai lui Kremlin Delirescu se prefac că n-ar cunoaște afilierea prietenilor neo-legionari ai lui Georgescu și afirmă că preopinenții i-ar încurca pe legionarii lui Zelea Codreanu (și Horia Sima) cu Legiunea Străină franceză. Din care a făcut parte Horațiu Potra.

O astfel de glumă cu ținta năucirii și îndobitocirii pe baza unui cuvânt comun, ”legiune”, nu ține decât la oameni îndelung și profund dezinformați și prostiți, care n-au habar de istorie și de realitățile date.  

Or, recenta manipulare a Realității TV nu rezistă nici măcar unei examinări superficiale. Pentru că mâna dreaptă a lui Călin Georgescu, Eugen Sechila, reținut azi când se afla pe drum spre aeroport și plasat sub control judiciar, cu interdicția părăsirii țării, e ambele. E și un neo-legionar, pe care presa l-a calificat chiar drept șef al mișcării neo-legionare din România (un adept sau adorator al Gărzii de Fier a lui Codreanu) după cum îi documentează între altele insigna de la piept, dar și, totodată, un fost militar al Legiunii Străine. Ca Horațiu Potra.

Confuzia pretinsă e, de fapt, o încercare de aburire și încețoșare a unui public românesc mințit, dezinformat și manipulat de o sută de ani de adepții Gărzii de Fier, de simpatizanții ei și, apoi, alți 80 de ani, de comuniști și de urmașii lor pesediști.

Acestui program dezinformator i se adaugă tentativa, de asemenea manipulativă, a disocierii lui Călin Georgescu de legionari. Or, C.G e clar dacă nu un membru, un apologet al mișcării legionare (a lui Codreanu și Sima, nu a celei străine) de vreme ce s-a articulat clar într-o emisiune a Elenei Sechila (Puiu), nepoata legionarului Puiu, venerat de Fundația ”Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”.

În emisiunea ei, Georgescu a spus: ”Mișcarea Legionară, atunci cand se va scrie istoria adevărată, pentru că nu s-a scris încă istoria adevărată, dar se va scrie, ne va arăta că a fost cea mai puternică esență și expresie de sănătate și de voință proprie venită din poporul român. A fost unică, ea n-a fost nici o copie, făcută cu nimeni și de la nimeni”.

Iată o mostră de abjecție, de falsificare, de revizionism istoric. Ideea vehiculată de Georgescu aici e nejustificată și manipulatoare. Legiunea n-a fost o noutate. Ea a apărut pe bază de idei antisemite și rasiste intens vehiculate în Europa și apoi în România cu o jumătate de veac înaintea apariției, în anii 20, a Gărzii de Fier, cea nășită de Partidul nu mult mai puțin infect al influentului profesor A.C. Cuza, ”Partidul Național Creștin”. Din care s-a desprins Garda ca o mișcare de tineret mai radicală decât partidul din care se născuse.

Apoi, în taberele de instrucție premilitară organizate de Eugen Sechila, corturile erau ”împodobite” cu simbolurile Gărzii de Fier. Și cu portrete ale mai-marilor Legiunii, plasate și venerate în fața unui soi de altar, unde se țineau matinale și blasfemice rugăciuni.

Când Georgescu spunea, la 3 decembrie 2024, cu cinci zile înainte de scrutinul de balotaj, la Gândul, alături de un Marius Tucă parcă abulic și total neinformat, că n-ar avea, chipurile, ”nici o legătură cu legionarii”, în culise stătea unul dintre cei mai cunoscuți neo-legionari: Eugen Sechila, legionarul gardist și ex-legionarul Legiunii Străine. Cu care Georgescu se sfătuia.

Legionarii? La distanță de creștinism

Simpatizantul legionarilor, un interlocutor al ”extratereștrilor” și un promotor de idei New Age, se echivalează în discursuri teatrale, de o grotescă demagogie, cu Iisus, pretinde a-i fi repetat minunea înmulțirii celor cinci pâini și doi pești, ori sugerează că ar fi nu doar un soi de profet, ci și o reeditare a apostolului Pavel. Ba chiar un ”Mesia”.

Iată un discurs blasfemic. Alte aberații atent întreținute sunt de natură și religioasă și istorică. Se pretinde că legionarii n-ar fi putut fi, chipurile, fasciști, pentru că nu erau atei, ci ”creștini”.

Or, creștinismul lor e îndoielnic. Istoria a demonstrat cu asupra de măsură că nicio lectură fundamentalistă a religiei nu e la adăpost de fascism. Nici toți creștinii, nici toți musulmanii sau evreii n-au evitat capcane extremiste de tip islamist și căderea în păcat în raport cu sfințenia și demnitatea vieții umane. De la sicari, la inchiziție și de la cruciați la islamism și legionari s-a tot picat în funestele și sângeroasele capcane.

Minciuna e deosebit de crudă și de ucigașă, când se iau simbolurile și credințele religioase pentru ca, în baza lor, să se justifice asasinatul politic, epurările etnice și genocidul. O atare propagandă au făcut și fac în continuare legionarii Gărzii de Fier, adepții Legiunii Arhanghelul Mihail. A căror influență în societatea românească e, după cum s-a văzut la aceste alegeri, net mai amplă și mai toxică decât s-a crezut.

Dar sunt legionarii creștini?

Mie îmi par incompatibili cu religia de la care se revendică. Fiindcă una e creștinismul ortodox, alta cultul morții legionar, ai cărui adepți abuzează de formule, mituri și simboluri creștine, deturnate în scop ortodoxist. Așa cum jihadiștii se servesc de islam și de simbolurile religiei musulmane, spre a le deturna politic.

Una e patriotismul, cu totul și cu totul altceva ultranaționalismul și filetismul, propovăduite de unii preoți și ierarhi proști, neșcoliți teologic, pradă confuziilor, resentimentari, ariviști și manipulatori. Care nu realizează ce e o religie a vieții, care exaltă valoarea și demnitatea omului viu, creat după chipul și asemănarea Lui și nu visează, ca legionarii, să fie ”martiri”, în căutarea lor de slavă deșartă, pentru că infamii lor căpitani i-au învățat să practice un cult al morții, iar nu al vieții.

Altă halima promovată de doctrina legionară cu sprijinul unor ierarhi e zăpăceala cu privire la religie și politică, respectiv pretenția ca, în numele crucii, adepții unor Codreanu și Sima să preia și să exercite puterea politică, o revendicare tipic fundamentalistă și proprie și terorismului de tip islamist al Hamas și ISIS. Sau fascismului catolic.

Or, separarea dintre stat și biserică s-a produs în baza evangheliei și a poruncii lui Marcu 12/17, potrivit căreia credinciosul trebuie să-i ”dea Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu…” Înțeleapta vorbă ne îndeamnă, de 2000 de ani, să gândim clar (și clar moral), să înțelegem fenomene asemănătoare după natura lor veritabilă și să operăm distincțiile necesare, spre a stabili ce anume le deosebesc, ca să nu amestecăm aiurea lucrurile, fiind astfel prilej de confuzie și smintiri. Pe acestea le iscă agitpropul tuturor mișcărilor extremiste, dictatoriale și totalitare, nu doar adepții lui Putin.

De ce e nevoie de confuzii, isterii, halimale, zăpăceli și manipulări?

Haosul, creat artificial, e necesar pentru potențialii simpatizanți ai mișcărilor teroriste și totalitare, astfel încât, dacă sunt confruntați cu adevărata natură a opțiunilor și faptelor lor, să poate pretexta neștiința. Când se trezesc trași la răspundere, ei profită de ceață, îndărătul căreia ei nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Între ideologia Legiunii lui Codreanu și creștinism sunt varii diferențe profunde. Există exegeți credibili, potrivit cărora porunca originală a creștinismului este întoarcerea obrazului pălmuit. Un precept creștin elementar cere credincioșilor să-și iubească vrăjmașii.

Or, legionarii, în răspăr cu spiritul creștin, nu sunt doar lipsiți de această dragoste, ci sunt doldora de ură. Și nu sunt doar doldora de ură pe neamul lui Iisus, ci și justificatori de crime antisemite și de asasini antisemiți. Ba și de ucigași, de criminali de război și în masă.

Amalgamarea Bisericii și Statului. Și încălcarea de către legionari a celor mai importante comandamente

Întru avansarea agendelor totalitare se instrumentalizează așadar neștiința. Se instrumentalizează ignoranța religioasă și istorică. Se instrumentalizează prostia, naivitatea, credulitatea. Și biserica se instrumentalizează. Pentru acapararea puterii politice.

Ca evreu religios m-a uimit întotdeauna lejeritatea cu care unii creștini practică idolatria, deși e interzisă categoric de primele trei din cele 10 porunci. Cum m-a uluit cultul personalității căpitanului, tratat ca un ”sfânt”. Să adori așa un om? E aberant. Dar un asasin terorist? E nebunie curată. Una de Bălăceanca. Dar cam așa erau adulați și Stalin, și Hitler, și Ceaușescu, și Mao. Și Osama Bin Laden. Și alți teroriști și asasini în masă ca ei.

În toate bisericile și mânăstirile se predică ”iubirea de aproape”, dar în unele, ura pe evrei. Pe alogeni. Pe străini. Se așază unii în genunchi să se roage Fecioarei și, uitând că e evreică, îi blestemă poporul, uitând că a blestema e păcat de moarte, iar ”cel ce te va blestema să fie blestemat şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!” (Facerea27/29)

Antisemitismul, rasismul, filetismul, au fost promovate și inspirate de monștri ca Paulescu, A.C Cuza, Goga, precum și de admiratorii lor din cler. Toate aceste atitudini ar trebui, la rigoare, să fie complet incompatibile cu o identitate religioasă creștină, provenind din iudaism, în al cărei centru este un evreu, născut dintr-o mamă evreică, cu frați și apostoli evrei. Unii creștini habar n-au că iubirea de aproape e o poruncă a celei de-a treia cărți a Bibliei, Leviticul. Biserica n-a acceptat pretenția unor gnostici și antisemiți moderni, cerând separarea credinței creștine de baza ei veterotestamentară.  

Apologia crimei și alte frome de revizionism

Necunoscut le e multora și faptul că Legiunea practica asasinatul. Și nu doar pe cel politic, ci și omorul din vindictă și ranchiună. Seria crimelor a început acum fix 100 de ani, cu uciderea de către Zelinski (Codreanu) a prefectului Manciu.

Se mai răspândește, azi, enormitatea, alimentată și de ziceri, (de felul lui ”când se va scrie istoria”,) ale lui Kremlin Prostescu, potrivit căreia condamnarea Legiunii ar fi o ”istorie impusă” și prezumtiv ”falsificată”, o presupusă intruziune din afară a ”străinilor de neam și țară”.

Iată încă o minciună monumentală. Munții de probe cu privire la crime și criminalii legionari există, nu sunt ascunse, ci disponibile, și sunt incontestabile. A le nega e revizionism de joasă speță și o evidentă deconectare de realități.   

Ca să dispute caracterul fascist al Gărzii de Fier, unii negaționiști invocă, absurd, faptul că la Nürnberg nu a fost condamnată Mișcarea Legionară. Or, pe banca acuzării tribunalului de la Nürnberg au luat loc exclusiv nemți. N-au fost judecați atunci nici fasciștii italieni, nici aliații lui Hitler din varii mișcări fasciste europene, din Ungaria, sau România. Ori ustașii croați. Altfel spus, la faimosul Tribunal s-au judecat inițial doar crimele naziste, iar nu și cele ale aliaților fasciști ai lui Hitler, ca legionarii și oamenii lui Antonescu, unii dintre ei: asasini în masă. Dar au urmat alte tribunale și curți care au suplinit parțial ceea ce nu s-a putut face la  Nürnberg.

Ce este a le justifica sau cosmetiza faptele? E a le mai ucide o dată victimele. O grețoasă atitudine imorală. O mizerie și o abjecție. Rușine să le fie celor vinovați.